De mult îmi tot spun că ar trebui să încep să scriu despre lucrurile și locurile pe care le vizitez și pe care le documentez. De mult însemnând cam de vreo 7 ani. M-a convins acum Vadu. Vadu e un loc numai bun pentru revelații, o să scriu o dată, și despre asta.

Așa că am hotărât că atunci când revin la birou, voi începe. Chiar dacă nu va citi nimeni, este bine pentru mine, căci sigur îmi va fi drag peste un timp să recitesc și să îmi amintesc de locurile pe care le-am văzut. Și am început. Acum o să fac o resuscitare a memoriei și voi scrie, pe rând, despre locurile astea care, în tot acest timp, au fost responsabile de atâtea emoții și explozii de bucurie din stomacul meu. Apoi, planul este să scriu pe măsură ce vizitez alte și alte “tărâmuri”.

Sicilia

Prima și prima călătorie mai documentată a fost în Sicilia, în primăvara anului 2010. Mai mersesem eu în trecut prin Germania, la fratele Andi, dar atunci totul s-a bazat pe el – eu nu citisem și nu plănuisem mai nimic.

Deci, când la noi încă mai apăreau fulgi anemici de zăpadă, în Sicilia am putut sta un timp în tricou.  Foooarte plăcut sentiment! Am plecat împreună cu Răzvan, de fapt toate călătoriile sunt făcute alături de el, deci o să apară des prin povestiri. 🙂

Am aterizat în Sicilia, cea mai mare insulă din Mediterană, în orașul Catania. Aici am avut reședința pentru cele 3 zile cât a durat vacanța noastră.

Nu am spus nimănui că plec, cred că mă temeam că nu se mai întâmplă dacă știe cineva. Așa că, atunci când mama m-a sunat și am anunțat-o, „Uite, și eu pe străzile din Catania, Sicilia”, nu m-a crezut până nu i-am pus să asculte niște trecători ce vorbeau italiana.

După Palermo, la care, din păcate nu am ajuns, Catania este al doilea mare oraș din Sicilia și un hub pentru transport. WizzAir are în continuare curse accesibile către acest oraș, din când în când tot mai văd oferte. Aici, am închiriat o mașină mică și simpatică, numai bună pentru deplasările prin partea asta a Italiei. Am încercat să vedem cât mai mult în puținele zile pe care le aveam la dispoziție și am inclus în traseul nostru Catania, Messina, Taormina, Siracusa și Muntele Etna, toate pe coasta de est.

Catania

Catania este vestită pentru utilizarea intensă a rocii vulcanice în construcția clădirilor. Se pare că vulcanul a avut grijă să și dea înapoi ce a luat – căci orașul a fost acoperit de lavă în 1669. Și apoi devastat de un cutremur, prin 1693.

Aici am mâncat bun paste și pizza și am rămas cu o dragoste iremediabilă față de preparatele astea italienești. Poate pe vremea aia nu eram nici tare mofturoși.

Luna mai este abia începutul sezonului aici, orașul, cât și hotelul la care stăm sunt destul de goale. Însă tot am găsit niște frați români, un cuplu + părinții unuia dintre ei.  Le-am împrumutat device-ul nostru pentru muzică (în mașina noastră nu se putea conecta oricum). Ei ne-au răsplătit cu o sticlă de whisky împărțită la o seară de povești. Tudor scrie pe Always Summer, are hostelurile Pura Vida din București și Vama Veche. Și are și o grămadă de proiecte interesante și importante cu #ExperienceRomania și #ExperienceBucharest.

Messina

Am plecat apoi spre Messina, situată la 100 km de Catania, dimineața devreme, cu plan ca la întoarcere să ne oprim în faimoasa Taormina. Deși este mult mai cald în comparație cu vremea din București, a plouat continuu pe drum și cât am vizitat Messina. Poate și de-asta nu am găsit-o prea interesantă. Se pare că și orașul ăsta a avut de suferit – în 1908 un cutremur a ucis aproximativ 84000 de oameni, iar în 1943 a fost bombardat de trupele aliate.

Taormina

Acest orășel cred că este cel mai cunoscut de pe coastă și pe bună dreptate. Ploaia s-a oprit și a lăsat în urmă culori intense. Nici faptul că las mici lacuri în urma mea, de la UGG-urile pline de apă, nici nu mai este atât de deranjant.

Întâi și întâi am mâncat un arancini – o specialitate a bucătăriei siciliene. Este o minge de orez prăjit, umplută cu carne tocată și boabe de mazăre. Delicios! Apoi am cumpărat o pereche de ochelari de soare numa bună de asortat cu stilul italian (cam frivol, știu, dar e guilty pleasure).

Oricum, cred că cele mai importante atracții de aici sunt plimbările și cumpărăturile de pe Corso. Deși plină de turiști, Taormina este fermecătoare. Străduțele înguste, care urcă abrupt, sunt cam neprietenoase pentru lipsa mea de rezistență la efort. Dar te răsplătesc imediat cu peisaje frumoase, cafenele și terase pline sau piațete mici și intime, de îți vine să împărtășești imediat niște secrete.

Bineînțeles, și aici am descoperit situri antice – locurile astea sunt un trademark al Italiei. Pe lângă teatrul grecesc, mai sunt și câteva relicve romane – un amfiteatru micuț folosit pentru recitaluri muzicale. Centrul orașului este Piazza IX Aprile, cu Torre dell’Orologio ce a fost restaurat în secolul al XII-lea. De aici se vede muntele Etna și golful.

Siracusa

A urmat apoi, Siracusa, unde am avut parte de soare și am scos rochițele și tricourile. Principala atracție de aici este parcul arheologic. Acesta include un amfiteatru grecesc unde încă se pun în scenă piese de teatru sau spectacole. Sit-ul datează de prin 733 BC, când coloniștii greci s-au instalat aici. Nici centrul istoric nu este mai prejos, chiar mai sus după părerea mea – căci imaginația nu îmi funcționează chiar bine bine, când pietrele astea sunt atât de erodate. 😛 Avem parte și de o Siracusă modernă, cu clădiri de birouri sau apartamente frumos aliniate pe marginea bulevardelor, asta ca să mai tempereze greaua încărcătură a istoriei.

Muntele Etna

Ultima destinație înainte de întoarcerea acasă a fost impunătorul Munte Etna.  Urcarea a fost destul de stranie, căci am plecat dintr-un port însorit, cu ape sclipicioase și am ajuns treptat într-o aglomerare de rocă neagră și zăpadă serioasă. M-am schimbat în mașină în ceva asortat cu zăpada (adică pantaloni, căciulă și geacă) și am continuat drumul. Sus am înconjurat timid un crater și am văzut poze artistice cu erupțiile capricioase ale vulcanului.

De aici ne-am reîntors la căldura din Catania, pentru ultima noapte de city break.