Am scris aici detalii despre cheltuielile noastre, cazare, traseu, vreme, ce e musai de văzut, ce am mâncat și băut bun în Filipine. 

Cum am uitat sa luam avionul din Palawan și am aterizat în Cebu cu o zi mai târziu, nu am mai reușit să ajungem în Bohol. Tristețe mare când am aflat că următoarea barcă (500 php / 38 lei) pleacă spre Tagbilaran (capitala din Bohol) în jur de 15:45, iar ultima se întoarce la Cebu la 18:00. Iar în Cebu ne mai rămăsese doar o zi de stat, mâine zburăm către Boracay.

Nu aveam nicio șansă să ajungem și să vedem tarsierii. Și acum ochii mei sunt mai mari ca ai lor și tare îs nefericită.

Cebu City

Acesta este cel mai populat oraș din Filipine. Și, ca mai toate orașele asiatice, este un mix de energie, agitație, zgomot, ritm, culori, aglomerație și entuziasm.

În anul 2013 parcă a fost aici o competiție între dezastrele naturale. Prima oară a venit cutremurul, cu o magnitudine de 7.2, care a distrus mare parte din bisericile spaniole. La mai puțin de o lună, în zonă a aterizat Yolanda, unul dintre cele mai puternice cicloane tropicale înregistrate de când se studiază cicloanele, care a dezvelit Dealurile de Ciocolată din Bohol.

Știam că Filipine este predispusă la astfel de fenomene, dar îmi e așa greu să îmi imaginez ce înseamnă vânt de 350 km/h, alunecări de teren, clădiri dărâmate sau biserici în ruină.

Ușor ușor au reconstruit zonele afectate, iar acum nu am mai văzut urme ale dezastrelor.

Lapu Lapu l-a omorât pe Magellan.

Orașul ăsta a fost prima așezare spaniolă, cel mai vechi din țară și prima capitală a Filipinelor.

Magellan a ajuns aici în 1521 cu avânt și dorință de creștinare. L-a potolit repede șeful războinic Lapu Lapu, ucigându-l câteva săptămâni mai târziu, în Insula Mactan.

Acum, Lapu (pentru prieteni) este privit ca unul dintre primii eroi filipinezi, care a luptat împotriva colonizării spaniolilor. Mă rog, a reușit doar să o amâne un pic, căci vreo 40 de ani mai târziu a venit Miguel López de Legazpi care l-a potolit, la rândul lui, pe Lapu Lapu. Da’ și-a câștigat onoarea de a fi azi imaginea (sau mai mult conturul) pompierilor și a poliției din Filipine.

Fort San Pedro

Deci orașul nu este chiar anost, așa să ne revenim, să ne localizăm și să cercetăm un pic ce putem face pe aici. Ne dăm seama că suntem foarte aproape de Fort-ul San Pedro. Păi să intrăm, zic.

Fortul ăsta este din cu totul alt film față de nebunia și haosul orașului. Este verde, liniștit, tăcut, chiar răcoros. Plătim un pic mai mult de 2 lei (30 php) ca să intrăm, iar toți angajații poartă căciulițe de Moș Crăciun.

Fortul a fost construit în 1565 de către cuceritorul Filipinelor – Miguel López de Legazpi. Are o formă triunghiulară, iar două dintre laturi sunt orientate spre mare.

A avut mai multe roluri de-a lungul timpului – garnizoană, închisoare, fortăreața rebelilor și grădină zoologică. Acum găzduiește un mini muzeu, unde sunt expuse obiecte din timpul colonizării, diverse desene, steaguri sau arme.

Am văzut și o expoziție de fotografii vintage cu Cebu, realizate de fotograful Frank D. Millet (care a murit pe Titanic). Scopul fotografiilor a fost să scoată din ceață Filipine și să le arate americanilor de rând că țara asta există.

Crucea lui Magellan

De la Fort am mers pe jos până la Crucea lui Magellan. Un fel de troiță, peste drum de primărie, care adăpostește o cruce mare din lemn, moștenire de la Magellan, chiar el.

Crucea asta se pare că ar conține rămășitele crucii plantate de explorator pe malul din Cebu, când numai ce ajunsese.

Pe tavan este pictată scena cu Magellan care stă și supraveghează atent ridicarea crucii.

Atmosfera este destul de pioasă, troița asta este unul dintre cele mai venerate locuri religioase din Cebu. Așa că nu pierdem mult timp aici și mergem mai departe către Basilica Minore del Santo Niño.

Basilica Minore del Santo Niño

În curtea bisericii e vânzoleală mare – enoriași, vânzători de baloane sau lumânări, turiști și pozari.

Se spune despre Basilica Minore del Santo Niño că este un adevărat supraviețuitor. Este cea mai veche biserică din Filipine (1562), deci a trecut prin multe cazuri de forță majoră. A ars de vreo 3 ori, iar la cutremurul din 2013 i-a căzut și clopotul (pe care l-au depozitat frumos lângă ieșire).

Focul lumânărilor nu cred că se stinge vreodată aici, sunt sute de lumânărele puse pe suporți ce ocupă mare parte din curtea bisericii și aprinse de pelerini.

Obiectul venerației lor este o  statuetă, reprezentare a copilului-Isus. Datează din vremea lui Magellan și se spune că este făcătoare de minuni (ceea ce poate că este adevărat, dacă a supraviețuit multelor dezastre).

Am intrat și eu să o văd. A trebuit să leg o eșarfă la brâu (aveam pantaloni scurți, iar ținuta trebuie să fie una decentă) și să stau vreo 10 minute la coadă. Copilul-Isus este o păpușică simpatică, înaltă de vreo 30 cm, înveșmântată pompos, cu o pelerină roșie și broderii aurii. A fost dăruită în 1521 de către Magellan conducătorului Humabon și soției sale, când a ajuns pe insulă.

De aici plecăm spre zona cu mall-uri din apropierea hotelului nostru. Mergem pe străduțe aglomerate, nu prea prietenoase cu pietonii, unde pare că fiecare zonă are un specific – aici sunt cizmarii, mai încolo se vând oale și cratițe, iar de dincolo poți să îți iei ceva de mâncare.

În căutare de un restaurant, mai intrăm puțin prin magazine. Cebu pare că are la fiecare 500 m un mall. Și cumpărăm cel mai potrivit lucru pe care îl poți cumpăra din Filipine – o căciulă călduroasă pentru iarna de acasă. :)) De ce or avea ei căciuli în magazine, nu îmi explic.

Următorul episod: Party all night in Boracay | Filipine