Îmi plac de mor desenele pe piele. Atât de tare încât mi-am și făcut vreo șase care să rămână pentru totdeauna. Dar nu despre asta povestesc acum. 🙂 Ci despre celelalte picturi pe piele, făcute cu pasta care se obține din frunzele uscate și zdrobite ale.. Exact! Ale arbustului de henna. 🙂 Mă duc cu gândul la călătorie, la culturi îndepărtate, la culori, bucurie și simboluri.

Despre henna, extrem de pe scurt

Desenele cu henna au fost făcute celebre de către miresele din India care își decorau mâinile cu dantelării, mandale, puncte și punctulețe, flori și frunzulițe. Însă departe sunt vremurile când doar viitoarele soții își împodobeau astfel pielea. Acum femei din toată lumea se pictează cu henna. Și nici măcar nu este nevoie să meargem până în India, orașele au acum saloane care rezolvă astfel de doleanțe. 🙂

Mâinile mele vor rămâne colorate așa în jur de 7 zile (e zona care intră cel mai des în contact cu apa). Desenele pot avea o viață mai lungă, până la 14 zile chiar, dacă sunt făcute pe picioare sau brațe, unde pielea este mai uscată.

Henna și cafea, cu Henna Journey

Așaaaa. Și pentru că tot veni vorba de henna, să vă spun ce am făcut în acest weekend. Sâmbăta, mai exact, am mers la un atelier de henna, organizat de Henna Journey. Pe scurt, a fost o întâlnire foarte plăcută, precedată de o cafea bunicică, care s-a finalizat cu mâini superb decorate.

Pe lung, pe Henna Journey o urmăresc eu de ceva vreme pe Facebook, de când tot căutam pe cineva care să mă ajute să aduc puțină Indie în viața mea, prin linii curbate de culoare maro-roșiatică, desenate pe piele. Așa am văzut că organizează întâlniri cu doritorii la Hug Cafe, o cafenea simpatică de pe strada Schitu Măgureanu.

Am ajuns cu o oră mai devreme, am avut timp să mai lucrez un pic și să le urmăresc pe fetele ce veneau să fie pictate. Mai puțin sau mai mult hotărâte, nu prea conta. Fie că alegeau liniile ondulate, modele inspirate de tatuajele permanente, desene minimaliste sau complexe, toate plecau încântate de acolo.

A venit și rândul meu, am ales să îmi picteze dantelă și onduleuri pe mâini. Căci, ca și în cazul tatuajelor permanente pe care le am, îmi place să le văd cât mai mult. 🙂

Laura Constantin, omulețul simpatic din spatele conului de henna, pictează desenele astea magice de vreo 4 ani deja (de 3 ca business). Pasiunea ei este palpabilă – se agită că a decalat puțin programul, se minunează de frumusețea modelelor alese, face fotografii și aplică cu grijă bandaje menite să protejeze desenele.

Pe Laura, dacă nu o găsești la târguri, festivaluri sau alte ateliere, o poți contactat direct (pe Facebook, site sau mail) pentru programări. Cu atât mai mult dacă vrei decorări prin zone mai greu accesibile. 🙂

Prețurile încep de la 30 de lei cresc în funcție de complexitatea și dimensiunea desenului.

Alte întâlniri cu arta Mehndi: în Camerun Highlands, Malaezia.

Prima oară când mi-am făcut un astfel de desen a fost în Malaezia. Era a doua zi pe care o petreceam în Cameron Highlands și ploua tare tare. Așa că încercam, pe cât de mult, să ne adăpostim prin diverse piețe, grădini acoperite sau magazine. Așa am dat, întâmplător, peste un fel de magazinaș, cu specific indian, unde făceau și desene cu henna.

Am aflat mai târziu că pasta asta neagră nu-i o henna adevărată, adică preparată hand made din praf și uleiuri. E un produs sintetic, din comerț. La fel ca maioneza. Mă rog, nu știu dacă e cel mai bun exemplu.

Oricum, henna asta fake a ținut destul de bine,  vreo 7 zile. Și am petrecut și câteva zile la piscină, fără să o afectez prea tare.

În Goa, India.

Unul dintre primele lucruri pe care am vrut să le fac în India au fost desenele cu henna. Așa că, atunci când am închiriat un scuter pentru a părăsi zona destul de izolată care este Agonda, am căutat un artist desenator. Cum nu prea vedeam nicio semnalizator de henna, am întrebat un bărbat, pe drum, dacă știe vreun loc.

Ne-a dus acasă la el și a chemat-o pe soție sau fiică, nu am înțeles exact cine era. Oricum era foarte tânără. Și-a adus cele necesare și am pus-o de un desen.

În Hikkaduwa, Sri Lanka. 

Înainte să plec din Hikkaduwa, ultima oprire din Sri Lanka, mai voiam un desen de-ăsta. Deși multe dintre magazinașele de pe aici afișau faptul că fac desene, niciunul nu părea prea încrezător. Ba, unul chiar scosese niște mină de pix cu care să mă picteze. 🙂

Am renunțat. Însă, în ultima zi, am trecut întâmplător pe lângă un salon de tatuaje care, acolo pe meniu, inclusese și desenele cu henna. Când am spus ce vreau, tipul de acolo părea că nu mai avusese de mult poate chair niciodată, o cerere de-asta. A căutat prin depozit și a venit cu un tub ca de pastă de dinți umplut cu ceva ce arăta a cremă de pantofi. Iar fake henna. Bine, hai. Pictează cu asta.

Nu a durat prea mult, dar a făcut încheierea călătoriei mai puțin dureroasă.

 Înainte de Blaj, la job. 

Pe Cristina, de la Henna Collection – Art a Porter o știam de la un eveniment care fusese organizat în mall. Și, pentru că mergeam la Festivalul de la Blaj, mi-a venit așa o poftă de niște henna. M-am pictat în zona Mobexpert din Băneasa și am fost întrebată de zeci de ori de unde am desenele.

Acasă, în București. 

Oh, da. Am încercat și asta. Am cumpărat de la plafar un kit de henna, cu pudră și ulei. Am preparat-o pe toată, mi-a ieșit un borcănel ca de gem. Și am început să pictez. Și mi se părea că mă pricep. Am dat la final și cu apă cu zeamă de lămâie, nu mai știu de unde am auzit că se colorează mai bine și ține mai mult.

Problema a fost însă atunci când pasta s-a uscat și a căzut. Iar în urma ei au rămas niște linii tremurate și neregulate, deloc plăcute. Am și acum restul în frigider, deși au trecut vreo doi ani. Mă duc acum să îl arunc. 🙂