Am plecat în Israel la 13 zile de când SUA își mutase ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, prilej de noi proteste pentru palestinieni și noi rachete pentru israelieni.  Ne-am întrebat pentru câteva momente dacă a trebui să amânăm plecarea, dar, uitându-ne puțin pe istora țării, am realizat că este o perioadă la fel de bună ca oricare alta pentru călătorie.

• Când am mers?

 Am profitat de cele două zile libere care au căzut în aceeași săptămână (1 iunie și Rusaliile) și de oferta Tarom cu 100 euro pe zbor și am pus de o mică vacanță în Israel, în perioada 26 mai – 3 iunie.

În perioada asta Tel Aviv-ul se pregătea pentru LGTB parade (care este pe 8 iunie), iar toate restaurantele, barurile, hotelurile, străzile și bulevardele erau decorate cu steagul curcubeului.

Tot acum populația arabă aveau Ramadam-ul, dar, în afară de niște afișe cu „Ramadam ușor” atârnate prin zona arabă în Ierusalim, nu am mai văzut semne ale postului prelungit.

Vremea a fost tare frumoasă, cu temperaturi mari în deșert și la Marea Roșie. Temperaturile în Tel Aviv au fost similare cu cele din București – 26 – 30 grade, doar că nopțile și diminețile erau și ele calde, spre deosebire de acasă.

Nu a fost o perioada aglomerată pe nicăieri – am găsit hoteluri și transport fără probleme, am vizitat Ierusalimul fără să ne înghesuim și am stat relaxați la plajă.

• Ce am văzut?

În total am avut 8 zile întregi pe care să le petrecem în Israel. Nu am intrat pe Teritoriile Palestiniene și am ales sa ne îndreptăm spre sud, la Marea Roșie via Ierusalim, Dead Sea și deșert.

Tel Aviv (2 nopți) → Ierusalim (2 nopți) → Eilat (4 nopți)

• Cu ce-am fost și cu ce ne-am deplasat în Israel?

București – Israel

Am zburat cu Tarom, zbor direct și scurt (2 ore 30 minute) de la București la Tel Aviv.  Am primit pe drum sandvișuri, fructe, vin și bere.

În Israel

Aeroport. Deși ne făceam puțin griji căci am ajuns sâmbătă noaptea (în jur de 23.00), transportul de la aeroport spre oraș a fost mai simplu decât ne imaginam. Aeroportul pune la dispoziție un free shuttle până în tel Aviv. Pleacă din oră în oră (sau când este plin) și are stație în stânga, cum ieși din aeroport. Sunt semne care îl indică sau poți întreba.

În orașe – Tel Aviv & Jerusalem am mers mult pe jos, kilometri întrebi.  Îmi place tare să merg și cred că un oraș poate fi văzut cu adevărat doar parcurgându-l pe jos. În ambele orașe am avut și norocul ca locurile pe care voiam să le vedem erau totuși la distanțe decente.

Există și varianta de închiriere biciclete – Tel Aviv-ul este foarte prietenos din punctul ăsta de vedere, cu 130 km de piste și cu o populație care practică intens mersul pe bicicletă. Însă, ni s-a părut destul de scump (aprox. 100 lei pe zi), iar procesul ușor complicat.

Autobuz. De la Tel Aviv la Ierusalim am mers cu autobuzul. L-am luat din stația Arlozorov, mai apropiată de hotelul nostru. Am făcut cam 2 ore și a fost super confortabil cu tot cu net la bord.

Tel Aviv-ul are două mari terminale pentru autobuze – Central Bus Station și Arlozorov Bus Terminal. Din ambele locuri găsești transport către Ierusalim sau celelalte orașe mai mari din Israel.

Mașina. Israelul este o țară micuță, iar parcurgerea ei cu o mașină închiriată, în timpul limitat pe care îl aveam, a fost o idee foarte bună. Mai ales că asta a fost singurul lucru care mi s-a părut ieftin aici. 🙂

• Unde am stat?

Am fost tare mulțumiți de locurile unde am stat. Toate camerele au fost confortabile, curate.  Iar hotelurile au fost situate în zone foarte bune, de unde puteai ajunge ușor, pe jos, către principalele locuri de vizitat.

• Tel Aviv – Dizengoff Sea Residence.
• Ierusalim – Addar Hotel
• Eilat – Sunset Inn

• Ce trebuie văzut / făcut musai*?

• Ierusalim – chiar dacă nu ești un om religios, cred tare că trebuie să vezi Ierusalimul. Este un loc încărcat de istorie, care continuă să genereze răzmerițe și, în același timp, să fie atât de prețuit și dorit.  Sfânt, în același timp, pentru evrei, pentru musulmani și pentru creștini, orașul păstrează urmele trecerii profeților, romanilor, regilor, bizantinilor, cruciaților sau ale otomanilor.  Este într-adevăr o experiență.

• Marea Moartă – Este cel mai jos loc de pe pământ. Plus că nu ai cum să ratezi ocazia de a face tradiționala poză plutind pe suprafața apei, eventual și cu un ziar în mână.

• Humus – aș putea mânca humus de dimineața până seara. Iar în patria acestei paste din boabe de năut am avut grijă să nu existe vreo masă fără humus. Cel mai bun a fost în Old Jaffa.

*(top din locurile sau lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)

• Ce-am mâncat și băut bun?

Păi, cum ziceam mai sus muuult humus. Deși Israelul, și Tel Aviv-ul în special, este recunoscut pentru excelența culinară, noi nu am testat chiar atât de multe lucruri. Restaurantele au fost destul de scumpe, așa că am mâncat foarte mult pe stradă sau din piețe.

Asta nu înseamnă că mâncarea nu a fost bună. Ba din contră, ne-am lins degețele după chifteluțele de falafel sau după shawarma.

Ne-au mai plăcut mult salatele, de cele mai multe ori mai delicioase decât felul de mâncare în sine. Vin în boluri mici, dar număr mare.

Oricum, important la israelieni este că nu te ridici de la masa fiindu-ți în continuare foame. Porțiile sunt foarte mari.

A, și să nu uităm de dulciuri. Tot felul de baclavale și sarailie, înecate în miere și apă de trandafiri, cu fistic, cu alune și sirop, zemoase și dulci, de strângi un stol de albine în urma ta.

• Internet

Internet ai peste tot – în hotel, la restaurant, la baruri. Ba mai mult, au rețele de internet free și pe plajă, în Tel Aviv, în orașul vechi, în Ierusalim, sau mai peste tot în Eilat.

• Ce am cumpărat?

Israelul este destul de scump, așa că shoppingul nu a fost chiar punctul forte al călătoriei. Am cumpărat însă multe produse cosmetice care mai de care cu mai multe minerale de la Marea Moartă.

• Bănuții

Pentru o țară cu o populație care a inventat băncile, nu este deloc surprinzător să găsești ATM-uri și să poți plăti cu cardul cam peste tot.

Contactless-ul funcționează pentru orice sumă, deci nu este nevoie să mai vină cineva cu pos-ul la masa, de exemplu.

Moneda Israelului este shekel-ul, iar 1 shekel poate fi ușor echivalat cu un leu românesc.

Overall, Israelul mi s-a părut una dintre cele mai scumpe țări pe care le-am vizitat.  Bugetul total pe care le-am avut in călătoria asta a fost de 1700 eur, pentru două persoane – 8 zile.

Prețuri și cheltuieli orientative în Israel.

• Este periculos?

Asta cred că este cea mai frecventă întrebare despre Israel. Păi,  depinde foarte tare de evenimentele din perioada în care mergi. Acum existau o serie de neliniști provocate de decizia SUA de a-și muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Fâșia Gaza protesta deja de câteva săptămâni, iar cât am stat noi acolo au trimis și niște rachete.

Am aflat însă toate astea de la TV, pe străzile orașelor din Israel nu s-a simțit nimic din toate astea, viața își continua cursul firesc, departe de ideea pe care o avem noi despre război. Atunci când am închiriat mașina, tipa de la Europcar chiar s-a uitat la noi semiamuzată de toate întrebările legate de cât de safe sunt anumite zone sau dacă este ok să alegem o anumită autostradă.

Deci, în principiu este sigur. Iar, în caz e ceva, Israelul are unul dintre cele mai bune sisteme antirachetă din lume – Iron Dome.  😀 În războiul cu Gaza, din 2014, au interceptat 735 de rachete (90% din totalul celor care target-au zone populate). Însă, situația trebuie verificată înainte de fiecare călătorie.

În altă ordine de idei, orașele sunt super safe – am mers noaptea (3.00 – 4.00) prin Tel Aviv sau Ierusalim, am lăsat lucruri nesupravegheate pe plajă sau am luat autostopiști. Tot timpul am fost foarte ok, nici măcar inconfortabil nu pot spune că ne-am simțit.

• Viza

Pentru Israel viza se obține foarte ușor la sosire, în aeroport. Este gratuită și o primești sub forma unui bilețel volant pe care îl porți alături de pașaport, cât te perinzi prin Israel. Aici nu se merge pe ștampila clasică din pașaport – pentru că există țări pricinoase, care nu te mai primesc la ele dacă i-ai vizitat pe evrei.

La intrare și la ieșire din țară pregătește-te să răspunzi unei serii de întrebări – „Cât stați aici?” „Unde stați?” „Care este relația dintre voi?” „De cât timp vă cunoașteți?” „În Dubai tot împreună ați fost?”. Pentru mine, cel puțin până acum, a fost cea mai controlată intrare într-o țară. 

• Lectură de vacanță:

Eu: Iranul meu – Shrin Ebadi

Răzvan: Mica Enciclopedie Lykke – Meik Wiking

• Ghid de vacanță:

Israel & the Palestinian Terriories, Lonely Planet, oct. 2015

Nu uita să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar articole noi pe blog. Și mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook. ?