Să obținem viza de SUA mi se părea cel puțin complicat și îmi imaginam deja maldăre de hârtii și hârtiuțe pe care trebuia să le strâng. Plus că mai circulau și o serie de povești despre oameni refuzați fără motiv, familii dezbinate și visuri ruinate. De-asta nici măcar nu ne-am luat înainte biletele de avion.

S-a dovedit însă că nu este atât de anevoios, ba din contră – este un proces logic și structurat, destul de ușor de urmărit. Iar platforma unde faci înscrierea pentru viză, este intuitivă și foarte detaliată.

Pe scurt, ai nevoie așa:

1. Să îți faci poze.
2. Să completezi online formularul DS-160
3. Să îți creezi un profil pe site-ul de programare
4. Să plătești pentru viză
5. Să programezi interviul la Ambasadă
6. Să te deplasezi la sediul Ambasadei, în ziua programată. Vei afla pe loc dacă ai obținut sau nu viza

Pe lung:

Pozele pentru viza de SUA.

Ai nevoie de niște poze tip buletin, făcute în ultimele 6 luni. Trebuie să fie pătrate (min 600 x 600 pixels, max. 1200 x 1200 px), mai mici de 240 KB, să fie luminoase, iar tu să ai o atitudine firească. Va trebui să ai atât o versiune digitală (.jpg), pe care să o uploadezi atunci când completezi formularul de înscriere, cât și o versiune printată (teoretic, diferită de cea pe care ai încărcat-o) – pe care să o ai cu tine la interviu.

Există un set de reguli pe care ar trebui să le ai în vedere pentru aceste poze, sunt listate aici. https://travel.state.gov/content/travel/en/us-visas/visa-information-resources/photos/photo-examples.html

Atunci când le uploadezi în formular, sunt supuse unei verificări – dacă sunt conforme cu standardul, primești un mesaj de validare. Dacă nu sunt – le poți reface / re-uploada, până obții varianta corectă.

Noi ne-am făcut poze la aparatele de poze instant pe care le găsești în stațiile de metrou. (l-am folosit pe cel de la Piața Sudului – 20 lei / set de poze, 4 mici și una mare).

Pentru că uitasem dimensiunile, am ales unele dreptunghiulare, în loc de pătrate. Ca să le transformăm în jpg le-am pozat apoi cu telefonul și le-am mai aranjat în Paint. Nu a ieșit chiar cea mai fericită variantă a lor, dar le-am urcat așa și au trecut testul. Dar, deși programul le-a declarat bune, doamna de la ghișeu l-a contrazis și a zis că suntem cam la limită și a mai scanat o dată pozele originale, ca să fim siguri.

Formularul DS-160 – Online Nonimmigrant Visa Application.

Formularul are vreo 25 de pagini și îl completezi individual pentru fiecare american dreamer care vrea să călătorească în SUA.

Ca timp, completarea unui formular durează cam 30 minute. Dacă ai mai multe de completat, timpul se reduce, căci deja te-ai obișnuit cu întrebările.

Tipurile de viză pentru SUA sunt variate. Categoria care acoperă atât turiștii, cât și călătoriile de afaceri este B1/B2.

Există și un model de formular – îl poți descărca și studia înainte de a te apuca efectiv de completare.

Exemplu formular DS-160.

În principiu, trebuie să ai la îndemână pașaportul (valabil pentru încă cel puțin 6 luni) și viza SUA anterioară (dacă ai mai avut). Apoi, mai trebuie să specifici datele de contact ale hotelului sau ale persoanei la care vei sta când ajungi acolo (dacă ai ceva deja aranjat). Noi aveam un prieten rezident la care urma să stăm în prima seară, l-am trecut pe el.

Alte informații din formular mai sunt legate de angajator – actual și anterior. (aici a fost nevoie să specificăm perioada în care am lucrat pentru fiecare și datele lor de contact). În rest – sunt detalii despre familie, antecedente, intențiile tale legate de călătorie.

Dacă constați că nu ai toate detaliile sau suficient timp să finalizezi completarea formularului, îl poți salva și reveni ulterior asupra lui. Însă, pentru asta ai nevoie să ții minte ID-ul formularului, pe care îl primești la început și răspunsul la întrebarea de siguranță, pe care o alegi dintr-o listă lungă, tot la început.

Tot în formularul ăsta încarci și pozele de care spuneam mai devreme, deci trebuie să le ai pregătite. Încărcarea pozelor este printre ultimele etape, după mai verifici o dată dacă toate detaliile și datele introduse sunt corecte și ai posibilitatea de a corecta dacă sesizezi ceva greșit.

Dacă totul este conform cu realitatea, trimiți formularul și primești o pagină de confirmare, ce include un cod de bare. Pagina asta trebuie printată și luată la ambasadă în ziua interviului. Nouă nu ne-a mai cerut-o nimeni acolo, dar dacă ei zic să o iei, ia-o. 🙂

După finalizarea și trimiterea formularului NU mai ai posibilitatea de a edita informațiile completate. Dacă totuși realizezi că ai o mătușă prin State, că ai mai vizitat alte țări înainte, că ai mai aplicat cândva pentru viza de SUA – mă rog, realizezi că ai completat ceva greșit, poți completa un nou formular, de la început. Iar la interviul pentru viza mergi cu pagina de confirmare de la cel corect.

Câmpurile sau informațiile cerute pot să difere de la un formular la altul. De exemplu, la formularul lui Răzvan a fost nevoie să completez dacă și ce țări a vizitat anterior, ce anume și unde a studiat, datele de contact ale angajatorilor. Detalii care în formularul meu nu au apărut. Singura diferență la noi a fost că el mai avusese viza de SUA, poate de-asta. Doar că eu m-am panicat crezând că poate am sărit pentru secțiunile astea și am început să completez un formular nou (nici a doua oară nu au apărut, așa că nu am mai finalizat)

Deci, dacă te simți pregătit https://ceac.state.gov/genniv/

Crearea profilului.

Următoarea etapă este să își creezi un profil pe site-ul de programare, adică ăsta – https://cgifederal.secure.force.com/?language=Romanian&country=Romania

În crearea profilului parcurgi o serie de pași – completezi datele personale, tipul de viză, numărul formularului DS-160, dar alegi și cum recuperezi pașapoartele (dacă primești viza pentru SUA), faci plata pentru viză și te programezi la interviu.

Recuperarea pașapoartelor, cu viza pentru SUA

În cazul în care viza a fost aprobată, pașapoartele rămân la ambasadă pentru a fi vizate. Ai două variante pentru a intra din nou în posesia lor. Atunci când te programezi la interviu, trebuie să alegi una din metode –

1. Fie să fie livrate prin curier la o adresă din România. Costul este de 24 de lei / pașaport.
2. Fie le ridici personal de la sediul TNT (București – Ploiești 172-176) , gratuit. Noi am ales varianta asta. Și am putut să îl ridic și pe al lui Răzvan, în baza unei împuterniciri scrise și semnate de el. (ar fi trebuit să am și buletinul lui, copie sau original, dar l-am uitat :).

Taxa pentru viza SUA  

Taxa nu este chiar mică – 720 lei per aplicant (160$ la cursul consular, unde 4.50 RON = 1 USD) și nu e rambursabilă în niciun fel. Sunt două modalități de a o achita – offline & online.

Plata offline se face fie la terminalele APM BT Express, fie la sucursalele BT – chiar dacă ai sau nu conturi la ei. Taxa se achită în lei, pe baza unui aviz de plată emis de pe site-ul https://ustraveldocs.com/ro_ro/ro-niv-paymentinfo.asp#options. Trebuie să emiți un aviz de plată pentru fiecare aplicant în parte.

Așa arată un exemplu de aviz – https://ustraveldocs.com/ro/RomanianDepositSlip2.html?fee=73&quantity=01

Avizul în cauză are valabilitate limitata (3 zile) din momentul în care a fost generat. În urma plății primești o chitanță, foarte importantă de altfel. Ai acolo un număr de chitanță pe care îl folosești pentru programarea la interviu, în pasul 8 de la crearea profilului.

Plata online se face prin transfer bancar, prin platforma Trustly. Este însă disponibilă doar pentru anumite bănci – Raiffeisen, BRD, Banca Transilvania și CEC și se face direct în pasul 8 al creării profilului.

Varianta asta este, bineînțeles mai simplă și mai rapidă. Poți finaliza deodată tot procesul și te poți programa la interviu.

Programarea interviului pentru viza SUA

Vine imediat după plată – ți se pun la dispoziție o serie de date disponibile, iar tu o selectezi pe cea care îți convine mai bine. Noi am fost programați pe data de 5 septembrie, la vreo 15 zile de când am aplicat.

Interviurile se programează din 15 în 15 minute și este recomandat să ajungi cu 10 minute înainte.

Alte documente & dosarul pe care să îl iei cu tine

Pentru interviu am luat cu noi:

• Pașaportul
• Confirmarea completării formularului DS-160, care include și codul de bare
• Confirmarea plății taxei pentru viză (OP)
• Poze printate (ei zic să fie diferite de cele uploadate, dar noi le-am avut pe aceleași)

Apoi, pentru că, după cum clar se specifică pe site-ul lor, fiecare aplicant este considerat un potențial imigrant și că orice alte documente care atestă contrariul sunt binevenite, am mai luat cu noi:

• Fluturași de salariu din ultimele 3 luni
• Adeverință de angajat
• Extrase de cont
• Acte care atesta ca detii proprieăți imobile (casă, terenuri, etc.)
• Pașapoartele anterioare, care să ateste alte călătorii.

Noi nu am arătat / folosit niciunul dintre aceste documente, de fapt – doar pașapoartele ne-au trebuit.

În ziua interviului

În ziua cu pricina te prezinți pe Bulevardul Dr. Liviu Librescu 4-6, București. Pentru interviu, pătrunzi în clădirea Ambasadei fix la ora la care ai fost programat. Dacă ai fost nerăbdător și ai venit mai devreme aștepți peste drum, într-un locaș acoperit. La ora anunțată, grupul aferent trece strada la îndemnul unui oficial și intră în sala de verificare.

Important este că singurul obiect electronic cu care ai voie în Ambasadă este telefonul, pe care îl închizi și îl depui la intrare, în această zonă de verificare. Îl recuperezi apoi când pleci, pe baza unui bonuleț. În afară de asta, nu ți se permite accesul cu laptop, tabletă, aparat foto, uscător de păr sau cu obiecte voluminoase (valize, instrumente muzicale mari, jucării de pluș).

Eu am avut o geantă hipsterească, în care îndesasem vreo două agende, o lanternă mică, vreo 4 pixuri, actele, balsam de buze, chei și portofel. Lucru care l-a enervat foarte tare pe agentul de securitate care se tot rățoia că „este foarte întuneric în geanta asta!!!”. S-a calmat ușor după ce a răsturnat conținutul, a lovit cu telefonul meu de o masa metalică și s-a albit ușor când a văzut că e spart. (bine, era spart dinainte 🙂 ).

De aici se intră în zona dedicată obținerii de vize. Sala este compusă dintr-o zonă de așteptare (e musai să stai jos tot timpul) și ghișee, ca alea din Gara de Nord, de la bilete. La intrare, primești un bon de ordine. De fiecare dată când este afișat numărul tău, te prezinți la ghișeul respectiv. Este un număr de grup – ne prezentam împreună.

Vizita la ghișee

La ghișee ajungi de 3 ori și nu neapărat la același. Prima dată se face o verificare a formularului completat, a pozelor, a plății taxei (de ei în sistem, tu prezinți doar pașapoartele). Aici ne-au fost solicitate pozele print, cele încărcate nu erau chiar bine prelucrate. La al doilea ghișeu ne-am prezentat pentru amprente. Iar la al treilea a fost interviul propriu-zis. Interviul care a părut mai mult o discuție de complezentă – ați mai fost, unde vreți să mergeți, de cât timp sunteți împreună, felicitări, ați primit viza.

Am plecat fericiți cu promisiunea că vom putea ridica pașapoartele vizate în termen de 5 zile. Feelingul meu a fost că ei știu deja cui dau viza și cui nu, încă din momentul în care aplici. Interviul – poate că nu este chiar o formalitate (am asistat la altele care au durat mult mai mult, cu întrebări mult mai aplicate despre planuri de viitor, proprietăți etc), doar că nu a părut factorul decisiv. Poate a fost așa doar în cazul nostru, destul de eligibili pentru viza SUA.

Oricum, totul este foarte organizat și aranjat – se intră la timp, (aproape) tot personalul este eficient și politicos, toți știu ce au de făcut. Cu totul, am stat undeva la 30 – 40 de minute în Ambasadă. Iar viza SUA o avem pe 10 ani. Deși, din câte se simte, va fi eliminata curând.

Bonus. Viza pentru Canada.

În State am zburat cu escală la Montreal. Și, deși nu este chiar o viză, (conform MAE, cetățenii români cu pașaport electronic nu au nevoie de viză), tot a fost nevoie de o Electronic Travel Authorization (ETA) dacă intri în Canada pe calea aerului. Pe jos poți să intri liniștit. Fără ETA ăsta Air Canada nu ne dădea voie în avion, chiar dacă escala noastră era de doar o oră și 30 minute. Se obține online, prin completarea unui formular pe acest site https://www.canada.ca/en/immigration-refugees-citizenship/services/visit-canada/eta/apply-ro.html O primești apoi, pe mail în câteva minute. Costul / persoana este de 7 dolari canadieni (23 lei).

Teoretic, nu ai nevoie să prezinți nimic la aeroport – se asociază automat pașaportului tău. La aeroport însă a existat un pre-filtru, înainte de a ajunge la check-in, așa că este bine să ai la îndemână mailurile de confirmare. (nu cum am făcut noi de am căutat vreo 5 minute prin toate telefoanele).

A scris și Veve despre procesul de obținere a acestei vize și și de la ea rezultă că nu-i tare complicat.