SUA nu a prins niciodată loc în bucket list-ul meu. Mi se părea prea urbană, prea aranjată, clădiri care se cațără pe nori, asfalturi care străbat țara de la un cap la celălalt, prea cosmopolit, prea multă organizare și aranjare, care nu lasă loc de alte flavour-uri, prea ca la oraș.

Oh! și cum m-am înșelat și ce greșeală să generalizez așa 9.834.000 km².  Acum SUA este una dintre țările mele preferate și mă tot gândesc cum să ne întoarcem. Căci, deși am petrecut aici o lună, am văzut doar o mică parte din țara asta mare – mare.

Când am mers și cum a fost vremea?

Am fost în SUA între 30 septembrie – 29 octombrie 2019. Este ușor extra sezon, temperaturile încep să scadă mai peste tot în țară. Am avut maxime de 10° – 15° C în partea de nord și 20° – 25° C în sud și vest, dar cu nopți reci.

În New Mexico și Arizona, noaptea, temperaturile se apropiau serios de 0° C. Iar în Florida am prins câteva ploi mai serioase, căci uraganul Nestor tocmai își făcea de cap prin părțile astea.

Dar asta nu ne-a stricat planurile, după ploaie, mereu aveam parte de soare și 30° C, iar cu haine mai groase (cumpărate de acolo :D) am trecut de zonele friguroase. 

Perioada asta aduce și prețuri mai mici pentru cazare sau locuri disponibile în campinguri, iar locurile vizitate sunt mai puțin aglomerate.

Traseul.

Deși am stat aproape o lună, țara-i multă. Am ales să vedem partea de sud unde atracțiile naturale sunt la putere, față de mai mult industrializatul nord. Iar Arizona, Utah, Las Vegas, Texas sunau așa atrăgător cu peisajele lor lunare, mâncare faimoasă, cazinouri și muzică săltăreață.

Traseul a sunat cam așa:

Worcester, Massachusetts (2 nopți) → New York, NY (1 noapte) → Mesquite, Nevada (1 noapte) → Las Vegas, Nevada (1 noapte), Grand Canyon Village, Arizona (1 noapte)  → Navajo National Monument, Arizona (1 noapte) → Fargminton, New Mexico (1 noapte) → Santa Fe, New Mexico (1 noapte) → Roswell (1 noapte) → San Antonio, Texas (1 noapte) →  Gruene, Texas (1 noapte) → Houston, Texas (1 noapte) → Long Beach, Mississippi (1 noapte) → Fleming, Florida (1 noapte) → Daytona Beach, Florida (1 noapte) → Cape Canaveral, Florida (1 noapte) → Orlando (1 noapte) → Miami Beach, Florida (4 nopți) → Long Beach, California (4 nopți)

Transport SUA

În SUA am zburat prin Canada, cu Air Canada. Pentru că planul a fost să aterizăm pe coasta de est și să străbatem țara până pe coasta de vest cu mașina, întoarcerea am luat-o din Los Angeles.

Am avut și două zboruri interne, ambele cu Frontier Airlines – o companie low cost, dar foarte ok (fără întârzieri, prețuri și ore decente).

Apoi, intern, principalul mijloc de transport a fost RV-ul nostru, pe care l-am închiriat cu 1$/zi.

Am povestit cum am făcut, pe larg, aici.

SUA este o țară întinsă, iar americanii iubesc mașinile. Așa că infrastructura este foarte bine dezvoltată, drumurile foarte bune, autostrăzi care traversează orașe și care acoperă fiecare colțișor din țară. Este recomandat să închiriezi o mașină, dacă îți dorești să vizitezi și altceva în afara marilor orașe. Mai ales că, spre deosebire de alte lucruri, din câte am cercetat noi – mașinile sunt ok ca preț (undeva la 20$ / zi). Sau, pentru un pic mai mult, îți poți lua chiar un Mustang – unde altundeva, dacă nu în patria lor. 🙂

Am mai folosit autobuzele între orașe, de fiecare dată am ales Greyhound-ul, care au curse dese și prețuri ok. (ex. 23$ – Orlando – Miami). Biletele de autobuz le-am cupărat de pe site-ul www.busbud.com. Partea mai ciudățică este că nu poți folosi biletele în varianta electronică. Fie le printezi acasă, fie alegi opțiunea de a le ridica de la autogară.

În orașe, transportul în comun funcționează foarte bine și până târziu sau chiar non-stop (cum este metroul în New York). La fel și aplicațiile de car shareing – sunt foarte uzuale. Lyft-ul s-a dovedit mai ieftin decât Uber-ul și a fost principalul nostru mijloc de transport de la aeroport spre oraș.

Am folosit destul de puțin transportul în orașe, de fiecare dată preferând să mergem pe jos sau cu bicicletele. SUA este o țară bike friendly cu totul, au piste mai peste tot. Iar, uneori, autobuzele au un suport special, în față, în exterior, unde îți poți depozita bicicleta. 

Cazare SUA

 SUA nu este o țară tocmai ieftină, iar prima dată am simțit asta când am vrut să rezervăm hotelurile. Norocul nostru a fost însă că RV-ul ne-a scăpat de vreo 17 nopți de hotel, iar bugetul nu a suferit atât de tare. Și de data asta am folosit booking.com:

New York, NY: Hotel 31

Un hotel foarte drăguț și cochet, cu o poziție foarte bună. De aici am mers pe jos la majoritatea punctelor de interes – Empire State Building, Central Park, Madison Square Garden, piaţa Times Square, centrul Rockefeller. Aproape aveam și o stație de metrou.

Singurul minus ar fi că baia este pe hol, dar este foarte aproape, pe un culoar cumva privat – în același loc cu camera. Nu cred că deservea mai mult de 3 camere, iar noi nu am găsit nciodată ocupat – a părut că este doar a noastră. Există o chiuvetă în cameră, unde te poți spăla pe dinți / mâini fără să mai ieși.

Mie mi-a plăcut mult, îl recomand cu încredere. Iar pentru prețurile din NY, pare că am făcut o afacere – 137$ / noapte.

Miami Beach, Florida: Century Hotel

Și în Miami am avut un super hotel, ca poziționare și înfățișare. Camera noastră nu era cea mai grozavă, la parter și cu vedere într-o stradă laterală. Cred că era cea mai low / ieftină. Dar cine stătea în cameră, când marea albastră era fix peste drum? Este o zonă mai fency, ușor mai liniștită față de centrul stațiunii. Dar totuși activă – obișnuiam să stăm pe terasa hotelului, o foarte drăguță zonă de sitting, până la 02:00 – 03:00 și tot mai rămânea cineva după noi.

Aici am avut și mic dejun, destul de ok și variat, cu cafea bună. Am plătit 82$ / noapte.

Long Beach, California: Vagabond Inn Long Beach

Hotelul ăsta a fost unul dintre cele mai ieftine pe care le-am găsit în zona LA. A fost ok, ușor învechit – nu părea că cineva a mai investit în el de ceva vreme. Dar cu o poziție bună, aproape de plajă și de centru. Și cu o mică piscină, pe care era prea frig ca să o încercăm.

Și aici am avut mic dejun, mai basic de atât nu cred că există. În principiu am mâncat, 4 zile, unt cu pâine. Și brioșele. Dar oamenii erau super prietenoși și ne-au tot dat diverse indicații utile.

Ne-a costat 109$ / noapte.

• Ce trebuie văzut / făcut musai?

(top din locurile și lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)

• Grand Canyon. Este absolut minunat. Nu cred că am mai fost așa de surprinsă de un peisaj până acum. Este imens – stâncile sunt dispuse în straturi și strătulețe în atâtea culori și nuanțe. Deși ai o serie de activități pe care le poți face aici (trekking, plimbare cu căluții) cred că cel mai potrivit este să îl privești. Te așezi pe o margine și privești.

• Gruene – este un orășel-sat din Texas unde se află cel mai vechi dance hall. Iar locul ăsta are un vibe pur de Texas, așa cum îmi imaginam eu, din filme. Oamenii sunt îmbrăcați în blugi, cămași cu carouri, pălării stetson și cizmele de cowboy. Muzica live se întâmplă în baruri și se dansează pe stradă. Poate a fost așa și pentru că noi am nimerit în mijlocul unui festival de bere, dar a fost orășelul meu preferat.

• Nasa Space Center – sunt multe în SUA, noi am fost la Houston (de unde au fost coordonate misiunile Apollo) și la Cape Canaveral (de unde s-au lansat rachetele). Cercetarea spațiului este un domeniu fascinant, dar atunci când primești și niște explicații, vezi evoluția mașinăriilor, planuri noi de explorare spațială, înțelegi că în momentul ăsta sunt oameni în spațiu, care revin periodic acasă – este cu adevărat impresionant.

• Ce-am mâncat și băut bun?

Mi-a plăcut să mâncăm la americani. Zona asta de sud are puternice influențe mexicane, iar uneori nu prea mai faci diferența între american, mexican, tex-mex. Buritoși, guacamole, fajitas, buffalo wings, burgeri – toate bune. La Texani am mâncat niște coaste tare bune, ei sunt mari fani de grătar. Iar mac & cheese a devenit repede un preferat.

Dar cel mai cel a fost sosul meu de chile verde, preparat la cursurile de gătit din Santa Fe. A fost așa de bun încât l-am luat acasă și l-am mâncat cu chipsuri de tortilla.

În rest, am avut grijă să consumăm băuturi locale – Cola, Budweiser, Dr. Pepper. 🙂

Alcoolul

Deși impresia mea despre SUA era că este destul de permisivă, alcoolul se pare că mai are niște reminiscențe de la prohibiție. Politica este ușor diferită de la stat la stat – în Utah, statul faimos pentru mormoni, am mers în restaurante sau supermarket-uri care nu vindeau deloc alcool, în Florida nu mai puteai cumpăra alcool din magazin după 22:00, iar in California după 00:00.

Și, dacă nu este evident că ai peste 40 de ani, va trebui să prezinți un act de identitate pentru a cumpăra alcool – atât la restaurant, cât și la supermarket. Consumul de alcool este interzis persoanelor sub 21 de ani.

Tips.

Un alt lucru bun de știut este că tips-ul NU este opțional și nu este chiar mic: 15 – 20%. De cele mai multe ori venea deja inclus în notă, la „cursul” de 18%.  Partea bună este că îl poți achita cu cardul.

Un alt aspect unde RV-ul a mai salvat din bugetul nostru au fost mesele. Pentru că aveam mereu casa la noi, făceam cumpărături la supermarche și „ieșeam” mai rar la restaurante.

Internet.

 Aici a fost ușor surprinzător, căci internatul nu a fost așa de uzual pe cum mă așteptam. Sigur, era vorba de sătuce și orașe mici, dar venind din România unde până și la Talpa am net, era surprinzător să ni se spună la restaurante că nu au internet.

Oricum, pentru a ne asigura că avem o sursă de net constantă am cumpărat o cartelă cu număr și 10 G de net, care ne-au ajuns la fix pentru o lună. Am alimentat de aici din când în când și laptopul și am avut maps-ul disponibil constant.

Ce am cumpărat?

SUA nu este o țară foarte ieftină și nici nu am identificat vreo categorie de produse specifice din care să vreau musai să cumpăr. Însă am cumpărat multe haine și încălțări. Au cultura outlet-urilor. Sunt zone comerciale întregi de outlet-uri ale brand-urilor cunoscute, unde poți petrece lejer o zi sau chiar mai multe. Deci, ne-am întors cu multe haine. Chiar cu un bagaj extra, pentru haine. 🙂

Bani & costuri

Needless to say, cardurile bancare sunt acceptate peste tot. Uneori, când plătești cu cardul există posibilitatea să ți se ceară un act de identitate.

Câteodată, Revolut-ul a mers, câteodată nu, nu am înțeles exact pe ce principiu. Ce mi s-a părut însă ciudat a fost faptul că, în mai multe locuri, am văzut încurajată plata cu cash – primeai discounturi dacă achitai numerar.

ATM-urile sunt însă răspândite și poți oricând scoate bani.

Un alt lucru de menționat este faptul că prețurile diferă mult de la un stat la altul, cel mai tare am resimțit asta la prețul carburantului. Adică în Texas era 2.3 $ / galon, iar în California nu de puține ori am văzut prețuri de 5 $ / galon. Pentru a alimenta ne-am ghidat după site-ul de mai jos, așa știam dacă e mai bine să alimentăm în statul în care suntem sau mai așteptăm un pic până trecem în următorul. L-am găsit destul de util și se updatează zilnic – https://gasprices.aaa.com/state-gas-price-averages/

Iar prețurile, în majoritatea cazurilor, sunt afișate fără taxe – fie că este vorba de meniul de la restaurant, roșiile de la supermarket sau magazinele de haine, de cele mai multe ori plătești mai mult la casă decât prețul afișat. Iar taxele astea variază și ele de la stat la stat.

Bugetul nostru total de călătorie a fost de 6500$. Iar aici am adunat câteva cheltuieli orientative.

Viza

Viza se obține în urma unui proces ușor mai complex. Am scris aici detaliat care este procedura.

Este periculos?

În principiu, nu ne-am simțit în pericol sau în nesiguranță, chiar dacă am dormit mult prin parcări.  Singurul loc ușor mai dubioșel, cu mulți homeless-i și cu o faimă nu tocmai bună, a fost New Orleans. Nu am pățit nimic, dar a fost ușor mai inconfortabil și am ales să nu petrecem noaptea aici.

Ghid de vacanță:

USA, Lonely Planet, a 10a ediție, publicată în aprilie, 2018