New Mexico se declară capitala mondială a ardeiului iute. Sute de ani, oamenii din New Mexico s-au dedicat ardeilor și au perfecționat arta creșterii lor din bolovani și stâncă. Asta aveau și ei pe post de sol. Și cu cât a crescut mai bine din pământul ăsta pricinos, cu atât a fost mai mândru și mai bun, cu aromă recunoscută peste mări și țări.

Ardeiul iute (chile) a devenit simbolul statului și o mândrie culinară iubită de experții în chile (nici nu știam că ăsta e domeniu în care să fii expert) din întreaga lume. Dar aici, ardeiul iute nu sunt doar mâncare – este tradiția. De-aia îl și înșiră pe sfoară și îl atârnă de toate clădirile din Santa Fe, de la primărie, la muzeu, magazin sau casă.

Și cum eram aici în capitala statului care este capitala mondială a ardeiului iute, am zis să mă duc să învăț și eu să îl gătesc!

La Santa Fe Cooking School!

Școala asta este una dintre cele mai cunoscute atracții din Santa Fe, are o programă super variată. Poți să înveți să gătești o grămadă de lucruri – tamales, rellenos, tacos; au clase dedicate ardeiului iute verde și, separat, celui roșu.  Au cursuri de mâncare mexicană, unde înveți cum să gătești o masă completă. Au și un cooking camp, unde petreci 3 zile învățând să gătești.

Sau poți să optezi pentru un tur de restaurante în Santa Fe, locuri alese de chefii pricepuți care colaborează cu această școală.

Mie mi-a plăcut foarte mult! Bucătarii, pe lângă faptul că par pricepuți, au și un simț al entertainment-ului. Știu să vorbească, să glumească și să întrețină atmosfera. Și, desigur, știu să gătească și să povestească despre ingrediente și cum se combină aromele.

Deși pe site-ul lor spuneau că nu mai au locuri la sesiunea de a doua zi, m-am prezentat de dimineață, împinsă de la spate de Răzvan. Ți-or da și ție un loc, acolo?

Și chiar mi-au dat – cineva a renunțat, nu a plătit, nu a mai venit. Nu am înțeles exact ce s-a întâmplat, dar am făcut parte din grupul de 12 oameni, care o să învețe să facă sos de chile.

Chef-ul, Allen, e școlit prin Franța și Italia. Un fel de dom’ Scărlătescu, în juriul de la Șefi la Cuțite (sau cum se numea emisiunea unde a fost el în juriu), încruntat și categoric.

Primim câteva informații despre istorie și producție, aflăm că chile de la Chimayó este cel mai bun, căci este uscat doar la aer, natural. Ne și prezentăm. Toți sunt din State, doar eu din România. Așa mă și strigă acum – Romania!

Let’t cook!

Ne apucăm apoi de rețetele pe care urmează să le preparăm.

Avem în meniu chile verde, chile roșu și tortillas de porumb. Până mă rătutesc, mă învârtesc eu, toți ceilalți au găsit un post de lucru. Eu apuc la masă cu ingredientele pentru chile verde, iar rețeta sună așa.

Pentru 2 ½ căni de sos

• ¼ ceașcă de ulei vegetal
• 1 ceașcă de ceapă tocată
• 3 căței de usturoi, mărunțiți
• 3 linguri de făină (sau masa harina – făină de porumb, ca un mălai mai fin)
• 3 chili verzi mediu de iuți – copți și tocați mărunt
• 3 chili verzi iuți – copți și tocați mărunt
• 1/3 lingură de coriandru
• 1 ½ supă de pui
• sare

Pregătim ingredientele și, vaaaai, cum miroase în cameră. Eu sunt super fan de usturoi, dar când se combină cu ardei la copt și condimente și un mic dejun lipsă, aș putea să sar peste niște etape și să ajungem mai repede la masă. 🙂

Prima oară pun la copt, pe un grătar special, ardeii și îi întorc din când în când. Un domn din Santa Fe m-a adoptat și îmi mai dă câteodată indicații. El știe, că a făcut de multe ori.

După ce s-au copt, scot coaja de pe ei și îi toc.

Chili ăștia sunt foarte periculoși, nu trebuie să îi atingi de piele – cu atât mai mult să îți pui mâna pe la ochi sau… prin alte părți sensibile. Așa că lucrăm cu mănuși.

După ce i-am mărunțit, călesc ceapa & usturoiul într-o cratiță!  Adaug masa harina (un fel de făină de porumb), ardeiul iute și coriandrul și ușurel torn și supa de pui (o aveau ei, deja făcută). Mai amestec din când în când și îl las să fiarbă 15 minute. Pe urmă nenea Allan îl pune în blender și face pastă! Acum e gata! Și este atâââât de bun! Nu că l-am făcut eu, dar este delicios!

Primim toți câte o lingură și le degustăm toate – și ce de mai laude se revarsă: Amazing! Delicious! Great! Oh, the flavours… and so on! Dar, dacă sincer, sosurile chair sunt bune și sunt foarte diferite între ele.

Ca pro tip, Allan ne zice că sunt doar două modalități să reduci iuțeala sosului – cu sare sau cu dulce.

Tortillas de porumb.

Urmează apoi tortillas de porumb, niște plăcintuțe din aluat întinse la o presă și prăjite în tigaie! Aluatul este făcut de unul dintre sous-chefii de acolo.

Noi doar le presăm, le mai întoarcem din când în când și le scoatem într-un coșuleț. Cu ele mâncăm sosul.

La final, s-a ocupat domnul ce mă adoptase să îmi obțină o caserolă în care să iau sosul la casa-RV, închiriată cu 1$ / zi. 

Am mâncat 3 zile din el! A fost cel mai scump sos – 80$ a costat cursul.

Detalii Santa Fe Cooking School

• Website: https://santafeschoolofcooking.com/
• Facebook: https://www.facebook.com/SantaFeSchoolofCooking/
• Adresa:125 N Guadalupe St / Santa Fe, New Mexico

Despre alte lucruri numai bune de știut când călătorești în SUA am scris aici. 

Nu uita să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar articole noi pe blog. Și mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook. 🙂