Nu sunt o persoană foarte activă, nu practic mai niciun sport, nu prea mă dau în vânt după trasee și cățărări, iar mișcarea clar nu este în top 5 activități preferate. Dar îmi place să merg! Să văd orașe la pas, să dau o tură prin piețe aglomerate sau să mă plimb prin parcuri și păduri.

Iar prin călătorii dai de multe ori de locuri unde se poate ajunge doar pe jos, iar asta nu numai că le sporește farmecul de a fi protejate de năvala mijloacelor motorizate, dar le și amplifică statutul de recompensă – depui un efort mai mare pentru a le vedea.

Am strâns aici 11 obiective a căror vizitare a presupus parcurgerea pe jos a unor distanțe! Fie că au fost lungi sau mai scurte, au meritat din plin fiecare pas făcut sau fiecare treaptă urcată.

1. Sigiriya

Unde: Sri Lanka
Dificultate: în sandale (ușor, cu popas pe drum)
Durată: o oră să urci și mai puțin să cobori

În principiu, este o ditai stânca înconjurată de mult verde sub formă de junglă, vegetație și copaci! Situată undeva în centrul țării, este unul dintre cele mai vizitate locuri de aici.

Ca totul să fie mai interesant, pe stâncă a fost construită și o fortăreață, iar printre rămășițele ei te vei plimba imediat ce ajungi sus. Se pare că un rege, care avea niște probleme clare, după ce și-a alungat fratele de pe tron și l-a omorât pe tată-su, a decis că aici, cocoțat pe stancă, va fi headquarter-ul de unde o să conducă țara.

Intrarea principală a fost construită sub forma unui leu imens de piatră, dar doar piciorușele i-au mai supraviețuit.

Iar pe drum până sus te mai întâmpină și niște doamne topless, desenate pe pereți în vremuri străvechi.

Cum ajungi?

Urci pe scări! Stânca are o înălțime de 200 m și sunt vreo 1200 de trepte până sus. Nu este foarte dificil. Iar faptul că urci oarecum încolonat cu toți cei care vor să ajungă sus, ajută – căci ești angrenat într-un mecanism. Cam ca la maraton. 🙂

Priveliștea este foarte frumoasă.

2. Poon Hill

Unde: Nepal
Dificultate: în bocanci (ar fi bine să mergi la sală o lună, două înainte)
Durată: 4 – 5 zile

Este unul dintre cele mai accesibile trasee de făcut în Himalaya. Dar nu este chiar o promenadă. De cele mai multe ori l-am găsit încadrat ca traseu ușor, spre mediu.

Chiar îi zic deal, dar ce să ceri acestei țări care găzduiește 8 din topul celor mai înalți 10 munți din lume.

Cum ajungi?

Baza de unde pleci este la Pokhara. Deși poți să mergi singur, este recomandat să ai un ghid. Pe lângă informațiile din interior, mai contribui și tu la veniturile unor afaceri locale. Nepal nu este o țară care să o ducă prea bine.

A fost unul dintre cele mai frumoase trasee făcute vreodată de mine. Treci prin sate pitorești, junglă deasă și păduri de rododendroni, peste râuri și ai parte de priveliști cu adevărat impresionante, înspre 8000arii lumii.

Urci mii de trepte, cobori și iar urci, până ce ajungi la 3.200m. Recunosc, spre final eram tare istovită. Dar a meritat. Fiecare pas.

3. Ciudad Perdida

Unde: Columbia
Dificultate: în sandale, la limită (o perioadă de pregătire fizică nu strică).
Durată: 4 – 6 zile

Tot din categoria traseelor care se întind pe mai multe zile.

Drumeția prin junglă ilustrează bine de tot zicala aia cum că nu-i doar despre destinație, drumul contează. C-am urcat și coborât și gâfâit și asudat timp de vreo 4 zile până am dat de orașul ăsta pierdut și regăsit.

Se zvonește despre mersul până la Ciudad Perdida că-i una dintre cele mai frumoase rute de hiking din țară. Clar este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care eu le-am făcut.

Oricum, ideea de a ajunge la acest orașul străvechi – o combinație de terase și pietre, ascunse adânc în hățișurile pădurii tropicale din Columbia – a fost una cât se poate de bună.

Cum ajungi?

Nu poți merge la Ciudad Perdida de capul tău. Trebuie să te înrolezi într-un tur organizat și să fii însoțit de un ghid cunoscător. Toate agențiile care organizează tururi aici au sediul în Santa Marta.

Traseul către ruinele antice poate fi făcut în minim 4 sau maxim 6 zile, timp în care treci prin junglă, vezi satele indigenilor și te îmbăiezi în piscine naturale. Destul de cool.

4. Parcul Național Lacurile Plitvice 

Unde: Croația
Dificultate: în sandale (o plimbare în parc)
Durată: 6 – 8  ore

Parcul Plitvice este cel mai mare și cel mai vechi parc din țară. Este imens – în total ocupă 296.8 km².  Este locul de rezidență pentru 16 lacuri conectate de râul Plitvice și de o serie de 11 cascade și cascaduțe.  Dar, cel mai surprinzător aici este culoarea apei – un verde-albastru-turcoaz ireal, mărginită de un verde saturat al vegetației înconjurătoare.

Cum ajungi?

Parcul este la 130 km de Zagreb. Noi am ajuns aici cu mașina, dar există și niște autobuze regulate care merg pe traseul ăsta.

Pentru a explora zona o zi cred că este de ajuns. Noi am stat aici vreo 5 – 6 ore. Poți să și trișezi și să te urci într-o barcă sau unul dintre autobuzele gratuite care mișună prin parc.

Pentru a te putea plimba lejer, au fost amenajate aici poteci și podețe de lemn, care se asortează cu peisajul. Plus că din loc în loc ai și câte o băncuță unde să te odihnești sau să admiri.

Și, chiar dacă apa te îmbie la scăldat, trebuie să te abții. Înotul nu este permis.

5. Torres del Paine National Park

Unde: Chile
Dificultate: în bocanci (ușor, spre mediu) 
Durată: 12 ore (un picior de W)

Parcul este tare frumos, iar asta a fost una dintre urcările mele preferate.

Sunt mai multe trasee pe care le poți face prin Parc, dar cele mai populare sunt W – numit așa pentru că ruta, pe hartă, arată ca un W, și Circuitul care înglobează W și acoperă mai tot parcul. Pentru W ai nevoie de cel puțin 4 zile, iar 7 – 10 zile trebuie să rezervi pentru Circuit.

Dacă vrei să faci un traseu de mai multe zile, trebuie să demonstrezi că ai loc de cazare rezervat la vreuna dintre hosterii sau în camping. Dacă nu, n-ai voie să rămâi peste noapte în parc.

Cum ajungi?

Din Puerto Natales sunt autobuze care pleacă dis de dimineață către Torres del Paine. Ajungi aici, vezi niște filmulețe despre ce nu ai voie să faci în parc, semnezi și juri solemn să nu aprinzi focul. În 2011, un neglijent a pornit focul și a incendiat 130 km² de pădure, deci sunt puțin sensibili la subiect.

Dacă nu ai prea mult timp, poți să urci doar un picior de W, care te duce să vezi Masivul Paine, cel ce apare în mai toate pozele. Chiar dacă norii se vor încăpățâna teribil și nu se vor da într-o parte cu niciun chip, tot ai parte de o priveliște frumoasă. Doar să ai grijă să te întorci la timp pentru a prinde autobuzele care te scot din parc.

6. Cabana Mălăiești

Unde: România
Dificultate: în bocanci (ușor, spre mediu)
Durată: 10 ore, dus – întors

Vrei la Omu, cobori în vale/ Multe cabane întâlnești / Dar dintre toate cea mai frumoasă/ E cabana Mălăiești 

Cabana Mălăiești este una dintre primele cabane din Carpați. Într-o  primă formă și nu chiar pe locul pe care este acum, a fost ridicată în 1882. De atunci a tot fost distrusă, incendiată, îngropată de zăpadă, repoziționată și reconstruită.

Acum, cabana pare destul de zdravănă, are 100 de locuri de cazare și servește o ciorbă tare bună.

Cum ajungi?

Cabana este situată la 1720 m și sunt mai multe trasee pe care le poți alege pentru a ajunge la ea. Dacă nu vrei să petreci noaptea în munți, poți urca și coborî în aceeași zi. Noi am mers pe la Gura Diham, prin Poiana Izvoarelor și am coborât pe la Cabana Diham.

Iar dacă începi și mai devreme, nu la 12.00 cum am făcut-o noi, ai șanse să nici nu leșini pe traseu.

7. Parcul Național El Teide

 Unde: Spania | Tenerife
Dificultate: în bocanci (ușor – mediu – expert) 
Durată: 6 ore, dus

Muntele ăsta e cel mai mare din toată Spania – 3.718m. Și este cel mai frumos lucru de făcut în Tenerife. Parcul este într-adevăr special – zone stâncoase, fără vegetație sau cu o vegetație ciudată, stânci în poziții nefirești și peisaje lunare.

Poți să urci până pe vârf, însă depinzi foarte tare de vreme, care la așa o altitudine este foarte capricioasă. Și mai depinzi și de condiția fizică pe care o ai.

Cum ajungi?

Poți cu telecabina sau pe jos. Telecabina te duce până la 3.555 m. De acolo doar 200 persoane pe zi pot ajunge până pe vârf și nu au voie mai mult de 50 de persoane în același timp pe traseu.

Telecabina  traversează cei 1200 m în 8 minute, pe de-a dreptul, în sus. Funcționează doar dacă vremea este bună și nu bate vântul.

Pe jos este un traseu greu, pentru oameni pregătiți, care durează aproximativ 5 – 6 ore, doar dus. Ni s-a recomandat insistent să nu urcăm. Vânturile erau foarte puternice, iar sandalele noastre nu prezentau încredere. Însă sunt multe alte trasee, bine marcate și pitorești, pe care le poți folosi ca alternativă. 

8. Marele Canion

Unde: SUA
Dificultate: în sandale (ușor – mediu) 
Durată: 2 – 3 ore (plimbarea noastră)

Grand Canyon este absolut minunat, una dintre atracțiile naturale fabuloase din SUA. E un spectacol de culori, poți doar să stai și să îl privești. Nu cred că am mai fost așa de surprinsă de un peisaj până acum. Este imens, iar stâncile sunt dispuse în straturi și strătulețe, care își schimbă nuanțele pe măsură ce soarele își schimbă poziția!

Cum ajungi?

Marele Canion este în Arizona, iar statul se mândrește cu asta. Cel mai simplu este să ajungi aici cu mașina.

Există o grămadă de trasee pe care le poți face, de la simple plimbări până la urcări obositoare. Cele mai ușoare sunt potecile care urmăresc „malul” canionului, de cele mai multe ori mergi pe poteci pavate, unde fiecare veiw point este amenajat.

Mai ai și varianta de a coborî în canion. Cel mai popular traseu este Bright Angel Trail – sunt vreo 12 km până la harnicul râu Colorado. Dacă nu te simți pregătit, poți să nu o faci pe toată – noi am coborât doar pentru vreo 2 ore.

9. Batu Caves

Unde: Malaezia
Dificultate: în sandale (ca o plimbare în parc) 
Durată: 15 – 30 minute

Uriașa statuie aurie (42 m) a zeului hindus Murugan și mai noile trepte în curcubeu formează una dintre cele mai cunoscute imagini ce ilustrează Kuala Lumpur. Statuia a fost construită în 2006 și domină locul ăsta frecventat de turiști și credincioși, în egală măsură. Ai grijă să te îmbraci cuviincios.

Maimuțelele sunt și ele obișnuite ale locului, care vânează lucruri sclipicioase și mâncare.

Cum ajungi?

Cu trenul din KL Central, faci cam 20 – 30 minute, sunt 17 km. Apoi 272 de trepte te duc la peștera – templu Cathedral Cave. Pereții înalți de stâncă fac ca aerul să fie răcoros și umed aici. 

10. Derinkuyu, orașul subteran

Unde: Turcia
Dificultate: în sandale (ca o plimbare în parc) 
Durată: 1 – 2 ore

Derinkuyu este un oraș subteran perfect curățat și excavat, bine iluminat, iar sistemul de ventilație este chiar cel original.

Construcția era folosită ca adăpost în timpul invaziilor, putea să adăpostească până la 20.000 de oameni, cu tot cu avuțiile lor. Viața nu se oprea însă când cetățenii erau în refugiu, căci au avut grijă să construiască aici toate cele necesare  – grajduri, o presă pentru vin, o sală de mese, o biserică și un confesional, o școală, fântâni și chiar un cimitir.

Cum ajungi?

Derinkuyu este în Cappadocia, la vreo 35 km de Göreme, unul dintre locurile faimoase pentru baloane.

Este impresionant cum locul ăsta ocupă 1500 mp și are 8 etaje, care ajung până la o adâncime de 55m. Unele zone sunt însă foarte strâmte și înguste. La nivelul cel mai de jos se ajunge printr-un tunelaș  unde am practicat lamentabil mersul piticului.

11. Kotor

Unde: Muntenegru
Dificultate: în sandale (ușor, cu popasuri) 
Durată: 1 – 2 ore

Cel mai bun lucru de făcut în Kotor este să iei calea zidurilor orașului și să urci până la ruinele fortăreței Sveti Ivan.

Construcția inițială îi este atribuită Împăratului roman Justinian, dar de pe vremea lui a fost dărâmată și reconstruită de multe ori.  Pe lângă fortăreață, sus mai găsești și o mică biserică, dedicată Sfântului Ion.

Cum ajungi?

Din foarte frumosul oraș vechi Kotor sunt vreo două intrări care te pun pe drumul cel bun. Urci o potecă cam îngustă și alunecoasă, formată din vreo 1350 de trepte, care te duce la o platformă de unde se vede frumos orașul de jos. Majoritatea fotografiilor folosite pentru broșurile turistice par a fi făcute de aici.

Fortăreața este la 280 m deasupra mării, iar dacă urci într-o zi cu soare cred că e musai să ai multă apă și loțiune de plajă. Noi am prins o ploaie torențială, nu am avut problemele astea.

Și, deși de fiecare dată când îmi dau sufletul pe vreo urcare de-asta zic că e ultima, tot mai acolo, dosită, o listă cu trasee pe care vreau să me mai fac.

Păi cum să nu urc la Machu Picchu, să mă mai duc o dată până la Curmătura, cu să renunț la planul meu de a urca Kilimanjaro. Și-acum, că On My Way a pomenit și de Ijien, Java, Indonezia – urcat pe munte și coborât apoi în crater. Totul noaptea, pentru a vedea ”the blue flames” și apoi răsăritul, cum să nu fie și el pe listă…