Wow, nu îmi vine să cred că pot să zic asta! Autorulota noastră! Sunt atât de entuziasmată că simt explozii mici de fericire în stomac.

Mereu mi-am dorit o autorulotă, iar după ce am înapoiat-o pe cea din SUA cu lacrimi în ochi, la propriu, am știut că va veni o vreme când vom avea și noi una. Doar că nu mă așteptam să fie așa de repede. Acum mă văd pe la Nordkapp, pe plajele grecești sau.. spre Mongolia, încolo!

Cred că vor mai trece cel puțin doi ani până vom începe să călătorim din nou confortabil. Cu siguranță zborurile se vor relua curând. Dar mă refer la momentul ăla când nu ne vom mai uita chiorâș la vecinul de scaun că nu are mască sau că nu și-a băgat și nasul în ea. Sau că poate te-a scuipat din greșeală.

Cum perspectiva asta nu este deloc una prea plăcută, am pus repede de un plan. Și-am zis așa – următorii doi ani îi dedicăm României și Europei. Recunosc, partea asta de lume am văzut-o mai mult din city break-uri, escale și alte câteva zile acordate zgârcit. Acum este momentul ei de glorie și de descoperire. Dar nu o vom vedea oricum – ci din autorulotă!

Cred că este cea mai bună variantă de călătorit la momentul ăsta și toate punctele pro arată spre tipul ăsta de turism.

Eviți procedurile de îmbarcare și zbor, ești distanțat social, ai casa și restaurantul cu tine și ai libertate de mișcare. Ca să nu mai zic de feeling-ul extraordinar care vine de care sunt responsabile mașinuțele astea.

Am oscilat mult și între a închiria și a cumpăra una. Am făcut calcule, am estimat numărul de zile în care am folosi-o, taxele pe care le avem de plătit, problemele cu depozitarea, starea RV-urilor de închiriat vs. cele de cumpărat pe care ni le permiteam noi. Ba chiar ne-am gândit la leasing sau la un sistem de sharing al autorulotei. Dar, la final, spre bucuria mea, a ieșit câștigătoare achiziția.  I’m not a jealous man, I just don’t like people touching my things, zice The Duke în Moulin Rouge.

Cu motivațiile astea pe hârtie am plecat în căutarea unei autorulote!

Prima dată am făcut o listă cu criterii:

Rulotă sau autorulotă

Aici, nici nu a fost o discuție. Deși rulotele sunt mai ieftine, mai spațioase și îți oferă și avantajul de a putea folosi doar mașină prin orașele mai micuțe, știam de la început că vrem o autorulotă.

Autorulota este pentru călătorii lungi, road tripuri serioase, distanțe lungi și pregătire rapidă. Rulotele le asociez cu staționarea, familiile și iarba verde.

Prețul

Primul lucru pe de care ne-am lovit a fost că autorulotele sunt scumpe, nici nu se compară cu mașinile normale.

Am plecat inițial de la un buget de 3 – 5000 eur. Ne gândeam că vom lua o mașină foarte utilizată și mai aloca noi niște alți bănuți pentru a o vom face frumoasă și personalizată. Dar nu s-a potrivit.

La prețul ăsta sunt destul de vechi, născute undeva în anii `80. De cele mai multe ori le poți înscrie la categoria vehicul istoric. Când mai urci un pic, la 5 – 8000 euro, oferta include RV-uri de dinainte de 1995. Nu au servodirecție, nu au aer condiționat, au boticuri retro, dar partea mecanică nu este în cea mai bună condiție.

Plus că ne-am pus problema de a nu mai putea circula cu ea prin orașe, date fiind normele de poluare care intră ușor-ușor în vigoare mai peste tot.

Abia după 8000e încep să arate cât de cât mai bine, să aibă servo (de aer condiționat vorbim abia după 2004 – 2005, încolo), să fie mai îngrijite. E adevărat că nu mai au aerul ăla drăgălaș, de mașină retro, dar sigur va fi mai ușor dacă te gândești să o vinzi la un moment dat.

Oricum, ciclul de viață al autorulotelor este diferit de al mașinilor normale – nu își pierd așa de repede valoarea, îmbătrânesc mai greu, deși au mai mulți ani, au un număr de kilometri mai mic. Dacă am vrea să o vindem pe a noastră în 2 – 3 ani mă aștept să o dăm cu un preț similar cu cel la care am cumpărat-o.

A, și încă un lucru despre ani – de obicei, autoruloatele apar în anunțuri cu anul în care au fost carosate. Mașina propriu-zisă are în talon cu un an mai mult.

De unde cumperi?

Am căutat inițial pe site-urile din afară, celebre pentru vânzările de mașini (mobile.de sau autoscout24.de). Am ales Germania pentru că acolo locuiește fratele meu, dar și pentru că nemții își iubesc mașinile și le tratează frumos.

Dar am realizat curând că este complicat să cumperi așa. O dată pentru că în perioada asta deplasările sunt restricționate și nici nu vrei să îți asumi niște riscuri aiurea.

Dar, și din cauză că mașinile pe care le găseam erau împrăștiate prin toată țara, devenea costisitor și deja părea că o să ne ia foarte mult timp până avem efectiv o autorulotă. Așa că ne-am întors în țară.

Unde nici aici situația nu a fost prea bună – am găsit ceva la Reghin, apoi la Harghita sau Arad (care înțeleg că nu are o faimă prea bună când vine vorba de vânzare autovehicule recreaționale).

Cel mai eficient site este, de departe, olx.ro. Am mai încercat și pe lajumate.ro, buletinauto.ro sau rulote-sh.ro. Dar nu se compară – olx.ro se updata zilnic cu cel puțin o ofertă pe categoria asta.

Lucruri la care să fii atent când cumperi

Este imposibil să cumperi o autorulotă fără să o vezi, oricât de bine ar arăta în poze sau cât de lăudată ar fi de proprietar. Și oricât de bine a fost întreținută, interiorul va avea mereu urme de locuire, este inevitabil. Așa că mașina trebuie văzută, mirosită, atinsă și testată.

Principalele lucruri la care trebuie să fii atent sunt infiltrațiile și mucegaiul. Pe lângă faptul că este foarte greu și costisitor să mai scapi de ele (gen, să scoți toată mobila și să o refaci) este și foarte dăunător să locuiești așa.

Ai grijă să nu existe mucegai – verifică tavanul, podeaua, colțurile de la baie, pe electrocasnice și în dulapuri. Dacă în dulapuri este mai cald este semn că acolo se poate dezvolta mucegai. Uită-te să nu fie urme de apă înăuntru, acoperișul să nu aibă bule sau crăpături, podeaua din jurul chiuvetelor și mobilierul să nu fie putrezite. Este important ca robinetele și scurgerile să nu aibă mirosuri.

Testează frigiderul, apa și sistemul de încălzire.

Ai grijă să deschizi și umbrarele (dacă există), să verifici că sunt funcționale și că nu sunt urme de rugină.

Și geamurile sunt importante – sunt foarte scumpe când vine vorba de înlocuit, deci trebuie să te asiguri că nu sunt sparte sau crăpate, că se închid bine și că închizătorile sunt tefere și nevătămate.

Desigur, trebuie să faci un drive test. Ai grijă la zgomotele pe care le face la viteze mai mari, cum se manevrează, cum este cu mersul cu spatele. Și lasă-l și pe vânzător la volan – e mai ușor să fii atent la mașină când ești în dreapta.

Dimensiuni

Acum, depinde câți oameni trebuie să găzduiască. Noi am căutat musai ceva sub 6 m, care să poată fi parcată, la limită – ce-i drept, pe un loc de parcare normal. Atât timp cât și copacii din jur sunt de acord, sigur. Ne-am dorit tare și să avem pat în partea din spate a mașinii. Dar toate cele care aveau amenajarea astea, depășeau 6 m. În SUA mașina pe care am condus-o avea 9m și nu am avut nicio problemă cu ea. Aici drumurile sunt însă înguste, sunt mașini parcate peste tot.

Surse de energie.

Consumatorii din autorulotă folosesc 3 surse de energie – curentul de la baterii, de 12 V, buteliile de gaz și curent de 220.

Bateriile, una a mașinii și încă una în căsuță se încarcă fie când mașina merge sau de la panoul solar și produc curent de 12V. Adică, merge frigiderul, merg luminile și prizele pentru a încărca telefonul, de exemplu.

Cu ajutorul unui invertor, energia solară, de la panou ar putea fi transformată în 220. Dar noi nu avem. Pentru 220 ne putem cupla la o priză.

Buteliile de gaz asigură apa caldă, căldura (aerotermă), fac apă caldă, fac utilizabil aragazul și frigiderul. Frigiderul are 3 tipuri de funcționare – 12 V în mers, gaz când mașina este staționată sau 220, când există în apropiere o sursă pentru astfel de curent.

Rezervoare și alimentări

În principiu, autorulotele au 3 rezervoare. Rezervorul de apă curată și încă două unde se colectează apa reziduală – de la baie & bucătărie într-unul și de la toaletă în altul, cunoscut sub numele de casetă.

Un lucru am tot încercat să aflu de pe la toți proprietarii vânzători cu care ne-am întâlnit – unde se fac deversările la noi în țară? Și de unde se alimentează. Nimeni nu are un răspuns clar, fiecare se descurcă cum poate.

La canalizări sau pe câmp (pentru apă) sau la toaletele din benzinării sau pe autostradă, (pentru caseta de la toaletă). Asta pentru că nu există infrastructură pentru deversări.

Povestea cu casetele de WC a fost ceva nou pentru mine. Obișnuită cu sistemul de deversare de la RV-ul din SUA nici nu am vrut să aud de caseta care se extrage din toaletă și cu care pleci la subsuoară să o arunci. Dar am aflat rapid că în Europa majoritatea mașinilor au sistemul ăsta și nu există infrastructură pentru celălalt tip. Așa că ne-am conformat și avem și noi casetă, pe care nu știu unde o vom arunca o dată la două zile.

Taxe și impozite

Aici este o întreagă discuție. Iar pentru că legea este destul de gri, încadrarea autorulotelor se face diferit în funcție de biroul de taxe locale de care aparții.

În mod normal, autorulotele sunt omologate de RAR ca autovehicule speciale M1. Iar pentru impozit sunt încadrate după greutate, și nu după puterea motorului.

Dar nu se întâmplă întotdeauna așa, ceea ce se poate traduce în 400 vs 2000 lei impozit anual, pentru un RV cu motor de 2.9, de exemplu.

Din câte am cercetat noi sectoarele 1, 3 și 4 încadrează după tonaj, 6 și 5 după puterea motorului. Oricum, dacă ai îndoieli poți contacta DGITL să îți confirme ei cum o vor încadra.

Asigurarea se poate face pe lună, ceea ce este ok, dacă ai de gând să folosești RV-ul sezonier. Costă în jur de 100 lei / lună, cea mai ieftină variantă pe care am găsit-o noi online.

Procedura de vânzare cumpărare

Teoretic este destul de simplă și am structurat-o eu în 3 pași:

1. Contractul de înstrăinare / dobândire

Este un tipizat care ține loc de contract de vânzare / cumpărare și fișă de înmatriculare a mașinii. Se descarcă de pe site-ul DRPCIV se semnează în 5 exemplare și pe ele se primește ștampila de la taxe și impozite, care atestă că fostul proprietar și-a plătit impozitul. În mod normal se obține pe loc. În situații ca cea de față, când comunicarea cu autoritățile pentru astfel de cerințe se face prin poștă, durează mai mult – o săptămână în cazul nostru.

2. Înregistrarea la fisc
3. Înmatricularea 

Pașii ăștia nu i-am parcurs încă, revin cu detalii după ce se întâmplă.

Autorulota noastră!

Este un Fiat Ducato, din 2001, cu motor de 2.8, pe care am cumpărat-o din București cu 11000 eur. Am ocolit-o mult timp. Anunțul îl văzusem încă de când am început să căutăm, dar pozele erau urâțele și ne și speria motorul cu capacitate cilindrică mare (e prima oară când folosesc expresia asta), care aducea cu el un impozit mai serios.

Dar, după ce am văzut-o și am și confirmat cu sectorul 4 că nu ne iau mulți bani pe impozit, am știut că e a noastră. Este foarte bine îngrijită, avem aragaz cu 3 ochiuri, un frigider mic, panou solar și servodirecție. Avem și locuri de depozitare în exterior, suport pentru biciclete și parasolar.

Pot dormi în ea 6 persoane, iar în mers are 4 locuri. Asta nu prea înțeleg – ăia 2 care au dormit, unde să se ducă când mașina se deplasează… mă rog.

Noi plănuim să folosim patul din alcov, de deasupra scaunelor șoferului. Este doar ușor mai complicat dacă noaptea vrei să mergi la baie.

Este de 7 ani în România, a avut doi proprietari înaintea noastră în țară (3 în total) și are 57000 KM. Este un pic mai scurtă de 6 m, cu o înălțime de 3.1 m și o lățime de 2.3 m.

Când am văzut-o am mers cu un prieten care deține un atelier auto și care ne-a spus onest care este starea mașinii din punct de vedere tehnic și care sunt lucrurile pe care va trebui să le mai schimbăm. Nu sunt multe, consumabile în principiu.

Am scris aici un articol pe larg despre cum am renovat autorulota, o reîmprospătare interioară, nu neapărat necesară, dar foarte dorită de mine. Am vopsit mobila, schimbat husele de pe saltele, am schimbat bateria de la chiuvetă și reîmprospătat vopseaua din baie. 

Dacă ai întrebări sau nevoie de alte detalii despre autorulotă, lasă-mi-le în comentarii și răspund cu drag.

Iar dacă ți-a plăcut articolul poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.