Cum mergeam eu pe drumul principal din Paje, am dat de un semn care mă îndruma să o iau la dreapta, pe o uliță de nisip, ca să ajung la fostul Seaweed Center, pe numele actual, de scenă, Mwani. Care însemnă tot așa – alge de mare, numa’ că în swahili. Mai exotic.

Zanzibarul are niște desktop images faimoase – cu restaurantul pe stâncă, cu apa incredibilă, cu maasaii care privesc în zare, cu femeile frumoase și colorate care meșteresc niște buruieni în apă turcoaz. Și parcă îți vine să vezi și să înțelegi ce e cu toate astea.

Am scris aici mai multe lucruri bune de știut atunci când călătorești în Tanzania: despre transport, cazare, costuri, cazări sau safari.

Așa că am făcut dreapta. Și-am dat de o curte frumoasă, amenajată cu o recepție/magazin fancy, de m-am speriat că am nimerit la vreun spa, ceva.

Dar m-a dumirit repede nenea de acolo (care vorbea o engleză tare americănească) că am nimerit bine.  Sunt la sediul central al unei ferme de alge de mare, care se focusează tare pe aspectul social și permite femeilor din Paje să aibă și ele o îndeletnicire și să învețe o meserie. Cresc algele și apoi, tot ele, cu mânuțele lor, le transformă în produse cosmetice atât de naturale, că ai putea să le mănânci. ?

Asta le permite să aibă un venit constant, să contribuie la bugetul familiei și să își trimită copiii la școală. Ba chiar, fiica uneia dintre doamnele de acolo ajunsese la universitate. Mai mult, oamenii ăștia care au ferma (un cuplu de olandezi, alături de cineva din Zanzibar) investesc în educația angajatelor – pentru beneficiul ambelor părți. Ei au nevoie totuși de angajați cu o minimă educație – să scrie, să numere, să cântărească etc, iar lor le folosește apoi în viață.

Compania are deja 6 ani de când este în Paje și are 17 angajați în total, număr care crește constant. Nimeni nu a plecat până acum de aici, dar vin anual oameni noi. Ferma este deschisă în fiecare zi a săptămânii. Dar angajații au câte o zi liberă pe săptămână – în concordanță cu codul muncii de la ei, din câte înțeleg de la ghid.

Fiecare face din toate – și plantează sau culeg, dar și prepară produsele cosmetice. Munca „la câmp” implică ceva activitate fizică – stau aplecate mult, tot timpul în apă, algele crescute îs grele ca naiba –  așa că se mai compensează cu orele din „laborator”.

Procesul de vizitare este așa: tur la ferma propriu zisă, în apă. Apoi te întorci în camerele de producție, iar la final treci pe la magazin să contribui și tu la susținerea proiectului și a companiei.

Ferma de alge din Paje

Vizita efectivă pe plantație este condiționată de acest flux și reflux nebun din Paje. Dacă apa-i mică, te duci. Dacă-i mare aștepți să plece sau vii a doua zi la ora potrivită. În principiu, poți să apari neanunțat la poartă și cineva te preia și te duce la alge. Chiar dacă ești doar tu, un singur om. E un du-te-vino continuu între sediu și ocean.

Aici afli care e treaba cu iarba asta. Zona de plajă dintre țărm și recif este populată de pari scurți de care sunt legate niște sfori pe care sunt prinse, cu niște sfori mai mici, mănuchiuri de baby alge.

După vreo două luni de stat aici, pe sfoară, baby alge devin alge adult și se recoltează. Și se plantează unele noi. Este un proces continuu, indiferent de sezon. Ceea ce înseamnă că pe an au 6 recolte. Asta în cazul în care nu vine vreo furtună și strică tot și trebuie să reia procesul de la început. Nimeni de la fermă nu doarme când e furtună.

Deși pare că au făcut asta din timpuri străvechi, este o activitate relativ nouă. S-au apucat de cultivat prin 1988, cu inspirație din Philipine. Universitatea din Dar es Salaam, împreună cu societățile comerciale au promovat activitatea asta – o dată pentru a crea locuri de muncă, dar și pentru a folosi resursele naturale locale.

Și zanzibarezii s-au băgat! În 2013 au exportat undeva la 12.000 de tone de alge, transformând îndeletnicirea asta în a doua sursă de venit a insulei, după turism. Ierburile se folosesc în multe produse – cosmetice, pastă de dinți, medicamente, băuturi sau salate. Ghidul nostru cu engleza bună chiar ne-a dat să mâncăm acolo, pe plantație.

În ultimul timp însă, schimbările climatice au încălzit apa oceanului pe aici, iarba de mare cam moare. Exporturile din Zanzibar au mai scăzut. Dar încă sunt vreo 25.000 de oameni care lucrează în industrie, majoritatea femei și copii. Căci bărbații încearcă să găsească totuși niște activități mai bănoase, care să poată să susțină familiile mari. Uneori și cu 25 de copii.

Ce e tare, este că nu închiriază / cumpără de la nimeni fundul de ocean unde asamblează câmpurile de alge. Vin și se așază acolo. Și nici nu plătesc taxe. Asta spune ghidul, cel puțin. Acum, după ce am vorbit cu proprietarul de la hotel, care mi-a spus că ăhă, are la taxe de plătit, nu știu ce să înțeleg…

Când am fost eu era sezon de plantat – am legat și noi 2 – 3 mănuchiuri. Cu fundiță – să fie ușor de desfăcut apoi. Am făcut câteva poze, întrebasem înainte dacă sunt ok fetele să fie fotografiate. Mi s-a răspuns că da, cu atâția vizitatori chiar s-au obișnuit să și adopte atitudine în fața camerei. Dacă nu ești însă parte din turul companiei lor, îți vor cere niște bănuți.

A, și oricum – este frumos să le întrebi și pe ele dacă sunt ok să fie trase în poză.  

Departamentul de producție

După ce părăsim plaja, ne întoarcem în secțiunea de producție. Camerele unde se întâmplă magia sunt micuțe, dar vaaai cum este aici. Ca o bucătărie în care miroase incredibil. Într-o parte sunt femeile care împachetează bucăți de săpun în frunze de palmier. Fiecare bucățică e împachetată manual și e uimitor cum transformă în ambalaj frunzele alea care mie îmi par destul de tari.

În partea cealaltă, sunt castroane în care se mixează poțiuni cremoase și cântare pentru ingrediente. Când am intrat noi tocmai se turna o tavă de săpun cu cuișoare, fix ca pe o prăjitură.

Ingredientele pentru produse (uleiuri, esențe, mirodenii)  sunt luate de furnizori locali, când nu este posibil din Tanzania, se apelează la țările vecine din Africa.

Săpunurile și celelalte produse, se păstrează cam 6 săptămâni la răcoare, într-o cameră mică – cu aer condiționat. A fost cel mai răcoros loc unde am fost până acum în Zanzibar. Sunt așezate frumos pe rafturi, în tăvi însoțite de fișe cu detalii – ce aromă, ce lot, când s-au pus la răcoare, cine le-a făcut. Salema (sper că îmi amintesc bine numele) fusese cea mai harnică.

În atelierul de producție nu avem dezlegare la poze, cred că este drive-ul lor pentru tur. Dar oricum, nu ar avea cum să surprindă mirosul.  

Magazinul

Produsele astea se vând apoi în magazinașul de la intrare. Bine, nu doar aici, în Paje. Mai au reprezentanțe și în Tanzania continentală, în Polonia, în Ierusalim și fix când am ajuns eu cineva le voia în Franța. Mi-au zis că pot lua și eu, în România, dacă doresc. Procesul e simplu.

Gama nu este extrem de variată –  uleiuri, scruburi, săpunuri și unt de corp, în diverse mărimi și arome. Untul de corp este cel mai cumpărat produs – nici nu îl aveau în momentul ăsta. Dar mă întorc peste 7 zile pentru el. ☺️

Prețurile sunt măricele – 7$ un săpun mare, 10$ un borcănaș mic de scrub, 15$ un ulei mic de corp. Dar după ce vezi tot procesul îi dai cu dragă inimă. În magazin mai au și niște portfarduri, produse de femeile din Dar es Salaam (capitala) sau niște bureți de baie, din bureți naturali care cresc în 18 luni, luați de la femeile din Jambiani (satul vecin).

Costul turului este de 10$ și include sucuri naturale – unul cu avocado și alge de mare, tare bun. Pălărie în caz că nu ai (să ai grijă să aibă sfoară de-aia sub bărbie, că altfel e chin cu vântul de pe plajă), papuci de apă, dacă ai venit în teniși. Plus prosoape umede – cam fancy ca idee, dar utile când asuzi continuu.

Cu totul, durează cam 1 oră și 30 minute.

Mi-a plăcut tare activitatea asta, neapărat de făcut în Paje. Chiar dacă sunt investitori străini, iar compania este una privată (nu vreun ONG sau centru de binefacere) mi-au părut oameni frumoși – care operează având valorile astea sociale și de mediu bine implementate. Turul în zona de producție ne-a fost făcut chair de tipa-proprietar, și a răspuns cu un zâmbet constant întrebărilor noastre. Femeile care lucrau acolo erau vesele și fericite să ne vadă. Și m-am bucurat și eu să le revăd în pozele de pe Facebook-ul Mwani.

PS – am întrebat ghidul (ce mă enervez când le uit numele) cum de vorbește așa de bine engleză. Mi-a spus că toată lumea îl întreabă asta, dar că este doar copy – paste de la turiștii pe care îi întâlnește. Nu a studiat vreodată, de fapt – nu prea a studiat nimic, părinții lui nu și-au permis să îl trimită la școală…

Dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări despre Paje sau ferma de alege marine, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.