Există un citat de-ăsta celebru, zis de Richard Mullin – „Singurul om pe care îl invidiez este omul care nu a fost încă în Africa – pentru că are încă atât de multe de văzut.” Păi, când auzi ziceri de-astea, clar că un safari în Tanzania este sus pe lista lucrurilor de făcut în viață. Mai ales că țara asta a fost blagoslovită cu cele mai diverse specii de animăluțe, care locuiesc în unele dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe planetă.

Așa că, după ce am știut sigur că Răzvan va veni în Zanzibar, am început să organizez și safari-ul.

Deși Tanzania are mai multe Parcuri Naționale, răspândite prin țară, piesele de rezistență sunt în nord – celebrele Serengeti și Craterul Ngorongoro. Iar hub-ul principal pentru organizat safari-uri este în orașul Arusha. Așa că într-acolo am plecat.

Zanzibar – Arusha

Desigur, am ales să zburăm de la Zanzibar la Arusha. Și apoi să ne întoarcem de la Arusha în Dar es Salaam, de unde aveam zborul de retur în București.

Biletele le-am cumpărat de pe kiwi.com, iar costul a fost de 230$ (2 persoane + bagaje de cală, multi city trip). Am zburat cu As Salaam Air la dus și Air Tanzania la întors. Și am râs tot timpul de avioanele astea mici, cu elice, ca niște autobuze.

Deși biletele specificau clar că este un zbor direct (am căutat musai să fie așa), tot am făcut un popas în Dar (la dus) și în Zanzibar (la întors).

Zborul cu tot a durat 2 ore. Iar când ne-am întors ne-au dat jos în Zanzibar, din greșeală, unul dintre bagaje. Noi am fost mulțumiți, că nu a trebuit să îl mai plimbăm de colo-colo încă vreo 6 ore, când aveam zborul cu Qatar. Ni l-au adus în Dar es Salaam câteva ore mai târziu, cu o nouă cursă. Problemă rezolvată, toată lumea fericită.

Arusha Airport este un aeroport domestic, exclusiv pentru zborurile interne. Este la 8 km de oraș și e diferit de internaționalul Aeroport Kilimanjaro, aflat un pic mai departe – la 50 km de oraș.

Din Zanzibar, puteam să mergem și cu ferry + bus, dacă voiam să experimentăm traversatul țării din mașină. Durează cu totul cam 15 – 17 ore și nu e cu mult mai ieftin.

Alegerea safari-ului

Cred că sunt mii de safariuri din care poți să alegi. Așa că în marea de oferte și informații, tare mi-a fost de ajutor site-ul ăsta – www.safaribookings.com. Aici poți să stabilești intervale de preț, să vezi care sunt efectiv traseele și programul împărțit pe zile, să compari ofertele, să ceri mai multe informații, să contactezi ușor operatorii. În plus, ai și review-uri să vezi cum le-a priit altora prin tururile astea.

Am ales să facem un tur de 5 zile, gândindu-ne că nu vom mai avea parte curând de o astfel de activitate. Și, deși am crezut că este destul de mult timp să stăm într-o mașină și să mergem pe teren accidentat, a fost numai bine! Nu cred că îmi doream prea tare încă o zi în mașina de safari, dar nici nu cred că am stat prea mult. A fost durata ideală.

Feeling-ul meu a fost întotdeauna că safariurile sunt foarte scumpe, activități de care cu greu te atingi, pentru care trebuie să plătești mii de euro. Dar s-a dovedit că nu e chiar așa, și că găsim destul de ușor safariuri la prețuri accesibile.

După ce am cerut mai multe oferte și detalii de la mai mulți operatori (chiar site-ul te încurajează puternic să ceri cel puțin 3 oferte), am decis că mergem cu Focus in Africa. 

Focus in Africa

I-am ales o dată pentru că aveau cel mai bun preț și multe review-uri bune. Dar și pentru că puteam să începem safari-ul în aceeași zi în care veneam din Zanzibar. Avionul nostru trebuia să ajungă la 10:00 (a întârziat vreo oră), după care cineva ne prelua și ne ducea în safari (după o scurtă oprire în Arusha pentru a mai lăsa din bagaje și a scoate niște bani).

Overall, experiența cu ei a fost foarte mișto! Orice situație a apărut, a fost rezolvată în timp util și fără să ne afecteze safariul.

Doar că, atunci când alegi unul dintre cele mai ieftine tururi, așteptările trebuie să fie realiste. Adică, aproape zilnic am schimbat șoferul. De vreo 3 ori s-a schimbat componența grupului – oameni care optaseră pentru mai puține zile sau altă configurație a traseului se alăturau și plecau, iar uneori mai pierdeam câteva zeci de minute așteptând să ne regrupăm. Am făcut și niște rocade între parcuri..

Mie genul ăsta organizare îmi place mult mai mult decât o execuție by the book. Este mai aproape de spiritul țării, care să recunoaștem, nu este chiar cunoscută pentru punctualitate sau organizare impecabilă. Și ce dacă a trebuit să împingem un pic mașina de safari, că nu mai pornea? Nimeni nu se mai distra ca noi.. Oricum, dacă ar fi să mai merg o dată sau să fac un alt tur, clar i-aș alege tot pe ei.

Cost safari

Prețul de persoană pe care l-am plătit cu Focus in Africa a fost de 650E (787$). Și inclus în costul ăsta am avut așa:

• Preluarea noastră de la aeroport
• O noapte de cazare în Arusha (înainte sau după safari), mic dejun inclus
• Cazările și facilitățile din camping-urile unde am stat pe parcursul safariurilor.
• Mâncarea (mic dejun, prânz, cină) și apă pentru cele 5 zile. Mergeam cu bucătarul după noi.
• Toate taxele de intrare în parcurile naționale
• Coborârea în craterul Ngorongoro (în jur de 300$ / mașină)

În principiu, nu a trebuit să mai plătim nimic altceva pe durata safariului în afară de lucruri pe care voiam să le cumpărăm noi – bere sau suveniruri, de exemplu. Și de bacșișul pentru ghid și bucătar.

Bacșisul

Este o parte importantă a safariului și nu este inclusă în preț. De la toți operatorii de la care am cerut cotații am primit și indicații pentru bacșișul pe care trebuie să îl dăm șoferului și bucătarului: 10$ de persoană / pe zi pentru staff-ul însoțitor. Bănuții i-am dat direct șoferului / bucătarului la finalul safariului. (asta în cazul în care nu se schimbă pe parcurs).

Asta este varianta de budget shared safari. Adică am mers ca parte a unui grup, în afară de noi doi au mai fost alte 4 persoane în mașină. Iar cazarea a fost destul de basic – la cort, în campinguri, unde noaptea eram vizitați de animăluțe curioase. Dar totul a fost safe, nu părea suntem în pericol de a păți ceva.  

Desigur, există multe alte variante, iar prețurile cresc proporțional – poți să mergi într-un tur privat, poți să stai la cazări mai luxoase sau mai fancy. Depinde ce tip de călător ești și ce așteptări ai.

Pentru genul de călător care sunt eu, a fost perfect.

Traseu safari

Circuitul clasic din zona de nord include Lacul Manyara, Tarangire, Serengeti și Ngorongoro.

În afară de astea, mai sunt alte parcuri, lacuri sau trasee de trekking care pot fi făcute. Dar, având în vedere că a fost prima noastră experiență de acest fel am vrut să vedem locurile faimoase.

Lacul Manyara

A fost primul parc pe care l-am văzut și chiar a fost cel propus pentru eliminare când ne gândeam dacă să stăm mai puține zile. Ce rău am fi făcut să renunțăm la el, căci locul a fost surprinzător! Am petrecut aici vreo 4 ore (după ce venisem din Zanzibar și o scurtă oprire la Arusha), dar a fost suficient să vedem o grămadă de animăluțe. Ne-au întâmpinat elefanți, girafe, zebre, pumba (că nimeni nu îi zice pe numele adevărat animalului ăsta), manguste (dar lor nu li se prea zice Timon), babuini, antilope.

A fost un început foarte bun, animăluțele veneau foarte aproape de noi și rar ne-am întâlnit cu vreo o altă mașină. Nu am văzut celebrii lei care se cațără în copaci, pentru care parcul este faimos, dar tot ni s-a părut o zi tare recompensatoare.   

Și chiar dacă parcul este unul dintre cele mai micuțe din zonă, are o vegetație diversificată – sunt mlaștini, are lacul, savană și junglă verde.

Cazare

După 18:00,când trebuie să părăsim parcul, mergem la Panorama Campsite, unde urmează să petrecem prima noapte din safari. Este un camping basic, cu cazare în niște igloo-uri cu forme drăguțe și cu apă caldă (de care nu prea m-am bucurat, căci se luase un pic curentul). Aveam și un magazin de suveniruri, plus un bar de unde puteam cumpăra bere sau altceva de băut. Dar, cea mai importantă este locația! Fix deasupra Great Rift Valley (Valea Marelui Rift), de unde se vede frumos lacul Manyara și parcul pe care numai ce îl vizitasem.

Dacă nu am fi avut parte de dimineți cu nori, cred că și răsăritul ar fi fost spectaculos. Căci ne-au îndemnat mereu să ne trezim de la 06:30 ca să îl vedem. Am petrecut aici 2 nopți, lucru bun, căci nu a fost nevoie să mai împachetăm. Iar în fiecare seară am avut parte de un spectacol susținut de băieții localnici, care făceau niște numere de acrobație incredibile.

Parcul Național Tarangire

Tarangire este parcul cu a doua cea mai mare concentrație de animăluțe din Tanzania, după Serengeti. Și are ca specific baobabii și turmele de elefanți – cei mai mare aglomerare de elefanți din lume aici se găsește. Într-adevăr, am văzut o grămadă de elefănței, de toate vârstele. Am aflat și că nimeni nu vânează elefanții, în afară de om.

Iar baobabii sunt și ei spectaculoși, funcționează ca rezervoare de apă de unde elefanții vin să se adape.

Un alt lucru pe care l-am remarcat aici, și pe care nu cred că l-am mai văzut în alte parcuri, sunt construcțiile tip-palat pe care termitele reușesc să le ridice din pământ.

Pe lângă elefanți, am mai văzut antilope gnu, girafe și gazele, manguste, struți, pumba, o grămadă de păsări. Ghidul din ziua cu Tarangire era pasionat de păsări, ne povestea mereu de ele, stăteam să le analizăm, avea și niște cărți cu păsări.    

Prânzul l-am luat în parc, la una din zonele special amenajate pentru picnic. Am venit cu cutiuțele cu mâncare după noi și chiar dacă a fost un prânz rece, tot a fost bun: pui, cartofi dulci, toast cu legume, samosa, ouă fierte, suc, biscuiței și fructe. Seara ne-am întors la Panorama Campsite.

Parcul Național Serengeti

Serengeti s-a ridicat la înălțimea faimei și a numelui, căci am nimerit în mijlocul uneia dintre migrațiile faimoaselor antilope gnu. Este cea mai numeroasă specie din parc, se estimează că sunt undeva la 1.5 milioane de exemplare. În luna asta când am mers noi (februarie), se nasc pe zi aproximativ 8000 de bebeluși gnu, deși doar 40% ajung să supraviețuiască. Iar mamele vin cu copiii în savană pentru a-i învăța să alerge. Aici iarba este mică și pot vedea de departe prădătorii. Și asta făceau continuu, alergau dintr-o parte în alta, cu puii ascunși în interiorul turmei, pentru a fi protejați. Și se înhăitaseră cu zebrele, pentru a-și spori șansele de reușită – căci gnu văd bine, dar zebrele au skill-ul mirosului dezvoltat.

Am trecut prin turme de mii de zebre și gnu, cât vedeai cu ochii animalele astea se zbenguiau pe câmpia plată care este Serengeti în zona asta a Coridorului de Vest. Așa se și traduce Serengeti, cu câmpia nesfârșită. Ghidul zice că suntem norocoși; cu vreo săptămână înainte locurile astea erau pustii. Dar mă gândesc că poate așa le spune tuturor…

În Serengeti am stat 24 de ore, ca să putem vedea cât mai mult din cei aproape 15000 de km². În prima zi am ajuns destul de târziu și ne-a și prins o furtună de abia puteau face față ștergătoarele. Dar s-a calmat până am ajuns la camping.

Și am mâncat în cel mai frumos loc: pe o ridicătură de pământ cu sute de antilope gnu care alergau pe câmpia înconjurătoare. Am mâncat pe pietre și pe botul mașinii orez, pui, curry de legume, salată și gogoși.

A doua zi a fost bine, am avut parte de soare. Și am plecat iar la căutat de animăluțe. Am văzut lei, un leopard ascuns într-un copac (pe leopard l-am văzut cel mai puțin și de departe), hipopotami, hiene, bivoli, șacali. Elefanții, zebrele, gnu și girafele deja au devenit o obișnuință, nici nu ne mai oprim la ele.

Pe lei îi vânam cel mai tare, cred că am văzut aici vreo 11 aici. Păreau însă atât de obosiți, sătui și suferinzi de căldură, că nici muștele de pe ei nu se mai chinuiau să le alunge.

Cazare:

Noaptea am petrecut-o în parc, la Seronera Campsite. De data asta am stat la cort, nici nu exista altă variantă. Și a fost tare frumos, mi-a plăcut că nu aveam garduri sau delimitări, corturile sunt puse pe o pajiște, iar noaptea (poate și ziua, dar noi doar seara am ajuns) animăluțele mișună pe acolo. Am văzut hienele șirete care au furat o pungă cu sticle de bere și apă (puternice creaturi). Așa am decis să punem o limită de 3 beri pe seară, ca să limităm drumurile până la baie. Bere, plus niște ronțăieli am cumpărat de la chioșcul de la intrarea în parc, căci aici nu aveau magazinaș. Și-am mai cumpărat încă o dată când am plecat, căci nici în campingul de la Ngorongoro nu aveau.

Deși ziua mai tremurasem eu un pic, seara a fost ok. Sacii de dormit, nu neapărat cei mai zdraveni, și-au făcut treaba și nu ne-a fost frig. Iar seara am primit și un foc de tabără, pentru 10$ (eram 4 persoane care îl doriseră).

Craterul Ngorongoro

Dacă ar trebui să aleg un singur loc pentru safari, Ngorongoro ar fi. Chiar dacă aici nu locuiesc girafe, căci picioarele lor înalte nu sunt bune pentru coborâri.

Locul este incredibil, pare din altă lume. Cum Răzvan spunea „mă aștept să văd dinozaurii mișunând pe aici”. Cred că e de vină e și răsăritul, plus ceața ușoară a dimineții (pentru coborârea în crater pleci undeva la 06:30 din camping), verdele saturat, combinat cu sunetele făcute de păsări și animale și o liniște perfectă în rest.

Și magia asta începe încă de sus, de pe marginea craterului. Cu o suprafață de 264 km², Ngorongoro este unul dintre cel mai mari cratere intacte din lume care nu s-a transformat în lac. Pereții craterului au între 400 și 610 m și sunt rute diferite pentru coborâre și urcare. (+o rută comună).

La ultima numărătoare, statisticile arătau că în crater își duc viața de zi cu zi 7000 de antilope gnu, 6000 de hiene, 4000 de zebre, 3000 de antilope eland (cea mai mare dintre antilope), 3000 de gazele, 300 de elefanți, 55 de lei, 30 de rinoceri, plus multe alte animale mai mici. În total sunt undeva la 25000. Sursă: www.ngorongorocratertanzania.org  

Majoritatea animalelor sunt rezidente, au fost atrase aici de iarba verde de pe marginea și pereții craterului. Iar motivul pentru abundența asta de viață este prezența constantă a apei.

Am văzut aici zebre, antilope, hipopotami, rinoceri (cam de departe), pumba, antilope eland, gazele, antilope gnu, bivoli, babuini care s-au cățărat pe mașină, lei, șacali, elefanți bătrâni (ghidul estima că au 75 de ani), berzele venite din Europa și păsări flamingo.

Cazare:

Campingul din ultima seară a fost preferatul meu, singurul public din Ngorongoro! Am stat la Simba Campsite, am fost vizitați de bivoli și am auzit antilopele gnu în apropiere. Deși seara era incredibil de frig, cel puțin pentru mine care aveam doar haine pentru Zanzibar, în cort nu a fost frig. Iar dimineața am avut parte de cel mai frumos răsărit.

Big Five

Obiectivul neoficial al tuturor safariurilor este să îți arate big five, cele 5 animale reprezentative ale Africii: elefantul, leopardul, leul, rinocerul și bivolul.

Termenul a fost adoptat acum ceva vreme, la finalul anilor 1800, și se referă la animalele cele mai periculoase și mai dorite de vânătorii de trofee.  

Le-am găsit și noi pe toate, deși cel mai slab reprezentat a fost leopardul pe care l-am văzut într-un singur exemplar, de departe, cățărat într-un copac.

Și, pe lângă acești big five, au mai apărut alte grupuri de câte cinci, printre care și five ugly, cei 5 urâți. Aici locurile sunt ocupate de hienă, antilopa gnu, vultur, pumba și barza marabou. Dar situația este relativă, căci mie nu mi se par așa de urâți.

Mașina de safari

Există mai multe variante de safari – pe jos, cu barca, cu balonul cu aer cald. Dar cele mai răspândite sunt cele cu mașinile de safari. În unele parcuri sunt singura opțiune valabilă.

În parcurile din nord, safariurile cu mașina trebuie făcute într-o mașină, „închisă”, adică care are și pereții laterali. Însă cam toate mașinile au acoperiș care se ridică și geamuri care se deschid, ca să poți vedea și poza mai bine animăluțele.  

Mașina noastră avea 6 locuri, toate ocupate. Dar nu ne-am simțit înghesuiți și am putut privi / face poze fără probleme, de fiecare dată. Problema era când a plouat, pentru că aveam locurile din spate și acoperișul nu ajungea până acolo. Ploua cam direct pe scaunele noastre. Noroc că nu a durat mult.

Am avut și un frigider micuț, de unde ne luam apă rece + prize pentru a încărca diverse.

În afară de zonele de picnic, în parcuri, nu ai voie să cobori din mașină.  

Safari pe cont propriu

Inițial ne gândeam să mergem pe cont propriu în safari. Fără a mai rezerva la un operator sau a mai lua un ghid cu noi. Nu prea am înțeles atunci dacă se poate sau nu, dar după ce am întrebat direct am aflat că da – nimic nu te împiedică să închiriezi o mașină și să conduci prin parcuri, în căutarea animalelor.

Acum însă, nu aș recomanda asta. În primul rând, este mult mai scump decât ca parte dintr-un grup – închirierea mașinii, intrările, cazările, coborârea în crater etc. Apoi, este complicat să conduci și în același timp să poți fi atent unde se zărește vreo creatură demnă de observat. Mai ales că ghizii au o comunitate și o rețea de comunicații a lor – când știu că e un grup de lei undeva spun tuturor, ca toți să își fericească clienții. Și au și o grămadă de informații despre animale și obiceiurile lor.  

Apoi, trebuie să mai ai în vedere că mașinile se mai pot strica, mai faci o pană. Și, nu în ultimul rând, cu ghid și operator susții comunitățile locale și îi ajuți pe ei să vadă animalele ca pe o sursă de venit ce trebuie protejată și păstrată. 

Ce să iei cu tine în safari la camping:

• Camera foto și un teleobiectiv
• Binoclu (chiar dacă nu ai acasă, poți închiria unul bun din Arusha. O colegă de grup îl luase pe al ei cu 10$)
• Haine groase, mai ales pentru seara din Ngorongoro unde se face foarte frig. Aș zice chiar căciulă sau șapcă – bună și la vânt când mergi cu acoperișul ridicat și pentru soare puternic.
• Repelent pentru țânțari și insecte. M-am întors cu niște mușcături incredibile pe mine. Nici nu știu de unde le-am căpătat, cred că am uitat la un moment dat să mă dau. Și cred că ajută și pentru mușca tze tze, foarte întâlnită prin parcuri. Tot pentru musca asta este recomandat să nu porți culori închise (care să o facă se creadă că ești bivol sau gnu).
• Cearșaf de dormit. Am mai zis eu că cele de la Decathlon s-au dovedit a fi o super investiție. Uneori păturile sunt foarte aspre. Sau poate nu îți e prea confortabil să dormi cu un sac de dormit străin direct pe piele.
• Lanternă sau frontală. Foarte utilă în camping
• Cremă de plajă și ochelari de soare.
• Haine de ploaie & husă impermeabilă pentru rucsac.
• Prosop & gel de duș, șampon, pastă de dinți & periuțe
• Medicamente (paracetamol, nurofen, smecta, fenistil, tantum etc)

Vizita în satul masai

În ultima zi de Serengeti ghidul ne-a întrebat dacă vrem să vizităm un sat de masaai. Eu căutasem musai să nu avem sat inclus în tur – nu îmi par niște experiențe prea autentice. Dar părerile au fost împărțite așa că s-a decis că mergem, în schimbul a 10$ de persoană.

Am fost întâmpinați cu un dans și un cântec tradițional și ne-au decorat cu bețe, pe băieți și cu niște coliere rotunde, pe noi fetele.

Asta a fost partea drăguță. Ulterior am mers să vedem gospodăriile unde locuiesc și un fel de bazar cu diverse lucruri (bijuterii și alte chestii decorative). Cum am zis că nu vrem să cumpărăm, nici măcar nu aveam bani cu noi, ne-au ușuit înapoi la mașină. După care s-au răzgândit, că ar fi bine să ne ducă să ne arate și școala, unde niște copii drăguți au început să recite numerele cum am apărut. Și aici am fost îndemnați la o donație.

Toată vizita a durat undeva la 10 minute. Acum, problema mea nu este că ei tot încercă să vândă. Problema este că își schimbă efectiv atitudinea și te trimit acasă, când înțeleg că nu vor obține mai mult. Mă rog, asta așa, ca o paranteză.

Cam așa a fost aventura noastră în safari. Dacă ai nevoie de alte detalii despre vizita la animăluțe în Tanzania lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.