Știam despre Etiopia că are niște biserici săpate în piatră într-un loc cu nume tare frumos. Și că niște capre rezidente au descoperit cafeaua, acum câteva sute bune de ani. Și cam atât. Dar, când a fost să confirm că mă alătur grupului pe care Gino îl asambla pentru călătoria din martie, mi s-a părut mai mult decât suficientă informația.

Bet Giyorgis, Lalibela

Am plecat într-o dimineață însorită din București, într-un grup de călători din categoria grea.

Aveam să petrecem 14 zile într-un adevărat tur de forță printr-o țară atât de diversă, variată, impresionată și… mare.

Nu știu cât de cunoscută este Etiopia sau cât de multe se știu despre atracțiile ei. Eu una, până să încep să documentez mai aplicat, nu am realizat ce minunății se ascund aici. Și ce particularități!

Grupul etnic Karo, Etiopia

Este blagoslovită țara asta cu niște peisaje ca nicăieri altundeva pe planetă! Are munți de peste 4500 m, dar și locul cu cea mai joasă altitudine de pe continentul african. Și cel mai sărat lac din lume – Gaet’ale Pond. Și-apoi mai sunt canioane, lacuri, întinderi de pustiu și câmpii de lavă. Sau vulcani care scuipă lavă proaspătă.

Este considerată singura țară care nu a fost colonizată cu adevărat de niciuna dintre marile puteri europene. Așa și-a păstrat mult din identitate și multe apucături, nu prea seamănă cu nimic altceva.

Nepământeanul Dallol

Bucățică din vulcanul Erta Ale, dimineața devreme

Ca să nu mai zic de grupurile etnice și cultura oamenilor! Sunt aici unele dintre cele mai pitorești triburi care încă își practică sârguincios vechile obiceiuri și tradiții.

O grămadă de superlative s-au aciuat pe meleagurile astea!

60% din populația din Etiopia are sub 25 de ani

Capitala este la Addis Ababa, un nume așa liric, care se traduce cu Floarea nouă. Am încercat și eu să îl folosesc într-o propoziție – gen addis bira (o nouă bere), dar nu prea mi-a reușit.

Deși au zeci de limbi vorbite pe teritoriul țării, două sunt mai răspândite – Amharic (limba oficială) și Oromo. Și au un alfabet absolut superb. Nici ăsta nu seamănă cu nimic altceva.

Etiopia are propriul timp

Desigur, au și propriul timp – două seturi de 12 ore, unul pentru zi și unul pentru noapte. Doar că pentru ei ziua începe în zori, nu la miezul nopții. Deci 12:00 la ei este egal cu 06:00 al nostru. Sau așa ceva. ?‍?

Și nici calendarul nu este același. Pe ăsta nu l-am înțeles nicicum – 12 luni mai mari, plus o lună mai mică și ceva bisect. Oricum, ideea este că erau cu 7 ani jumătate mai în urmă.

Satul atașat lacului de sare Afdera

Dar cea mai surprinzătoare mi s-a părut povestea împăratului Ras Tafari (Haile Selassie după încoronare). Omul a devenit celebru cu mult în afara regatului lui. În Jamaica, mai exact.

Băieții relaxați din țara caraibiană au interpretat încoronarea etiopianului ca împlinirea profeției cum că „regii vor veni din Africa.” Mai erau și încântați de faptul că Etiopia reușise să se păstreze liberă. Așa că i-au dedicat o religie, l-au făcut zeu pe monarh și au preluat și culorile de pe steagul Etiopiei. Și Bob Marley a făcut o melodie. Desigur, noua credință a primit numele împăratului de dinainte de încoronare  – Rastafari.

Prin munți, spre Lalibela

Una dintre problemele majore de mediu care afectează Etiopia este deficitul de apă

Pe cont propriu sau tur organizat în Etiopia?

Deși sunt cea mai mare fană a călătoriilor pe cont propriu, cred că este destul de dificil să faci asta în Etiopia. O dată, nu ai transport spre anumite locuri remote, dar musai de văzut, ca Danakil sau Valea Omo. Deci, la un moment dat, tot trebuie să te alături unui tur.

Apoi, țara e imensă și frumoasă de la un capăt la celălalt. Depinzând de transportul în comun, ai nevoie de mult mai mult timp și de organizare mai riguroasă ca să reușești să vezi cât mai mult.

Mașinile care ne-au plimbat prin Etiopia, în Danakil

Pe noi în Etiopia ne-a păstorit o agenție locală, Aman Ethiopia Tour And Travel, despre care am numai cuvinte frumoase. Am avut parte de unele dintre cele mai moderne hoteluri, locuri bune de mâncat, șoferi experimentați și ghizi pasionați de locurile pe care ni le arătau. Și, în general, a fost o atmosferă frumoasă, oamenii erau veseli și prietenoși, care chiar ne auzeau când aveam vreo dorință sau vreo problemă.

Pe mine m-a impresionat Niko, șoferul care și-a asumat misiunea de a-mi repara sandalele, care se prăpădeau de la căldură și vârstă. ?

Îi recomand cu toată încrederea!

Niko, șoferul nostru cool, asaltat de copiii din tribul Konso

Traseul nostru a fost unul personalizat, gândit de Gino, împreună cu Aman. Tot Gino s-a ocupat și de negocieri.

Un grup colorat în Etiopia!

Când am mers și cum a fost vremea?

Am mers în Etiopia în mijlocul lunii martie, între 6 și 21 martie, mai exact. Și-am avut parte de de toate. Călduri tenace, seri răcoroase, niște ploaie și ceruri pufoase.

Sezonul de vârf este ianuarie – martie, când vremea este cât de cât tolerantă cu ființele în mai toată țara. Din aprilie până în septembrie se instalează sezonul ploios, în sud. Deja începuse ușor ușor să apară. Spre bucuria localnicilor care se plângeau că vin după o perioadă destul de secetoasă.

Și copiii Daasanach se bucurau de băltuțele făcute de ploaie.

Iar în nord devine imposibil de vizitat – acum erau undeva la 40 °C și oamenii ne spuneau că e totuși bine. Într-o lună vor fi peste 50 °C, să îmi păstrez lamentările pentru atunci.

De altfel, Dallol este considerat cel mai cald loc de pe planetă, cu temperaturi medii anuale de 35 °C.

Dallol. Poză făcută de Ben.

Festivaluri în Etiopia

Un alt element care poate fi important în planificarea călătoriei sunt festivalurile. Am citit că sunt adevărate spectacolele, copleșitoare prin amploare, culori sau practici.

Duminica la Lalibela

Credincioșii poartă alb

Noi nu am prins niciunul. Am ajuns totuși la Lalibela într-o zi de duminică și am văzut mulțimea de enoriași care participase la slujbă. Mi-ar fi plăcut însă să participăm măcar unul dintre astea 3:

Ghidul care ne-a plimbat prin Gondar ne-a povestit că este sărbătoarea cea mai importantă din Etiopia. Celebrează botezul lui Isus și cel mai fastuos este sărbătorită chiar aici, în Gondar. Este singura dată din an când se umple piscina împăratului Fasiladas. După ce apa este binecuvântată, se transformă într-un Divertiland, unde sute de oameni se aruncă în apă, râd și se stropesc. Un fel de Bobotează la noi.

Se întâmplă în ianuarie.

Timket în Gondar, fotografie de la Aman Ethiopia Tour & Travel

Piscina lu’ Fasilides, fără apă

Este ritualul pe care trebuie să îl treacă băieții ca să devină bărbați. Operațional, se întâmplă așa: se aliniază 15 – 30 tauri, iar băieții înscriși la acest „bal al debutanților” trebuie să alerge pe spinările animalelor. Dacă au nenorocul să cadă, mai așteaptă un an. A, și sunt complet despuiați când performează fuga.

În semn de suport, femeile înrudite (dar niciodată mama) cu băietul ce dă proba imploră participanții bărbați să le biciuiască. Cu cât mai adâncă cicatricea, cu atât mai mare mândria și suportul arătat.

Tânăr din tribul Hamer

Cicatricile lăsate de nuiele pe spatele unei fete Hamer

Ce mi se pare tare la festivalul ăsta este că nu îl pun în scenă la cerere. Dacă se întâmplă să te nimerești pe acolo când se transformă băieții în bărbați, bravo ție. Dacă nu, asta e.

De obicei, ceremoniile se întâmplă din ianuarie până la începutul lui aprilie, iulie – septembrie și la începutul lui decembrie.

Sunt specifice triburilor Hamer, Banna și Karo.

La hotelul din Turmi au mai multe tablouri cu ceremonia săritului pe tauri

Tot un festival religios, pare unul dintre cele mai colorate de aici. Implică multe focuri de tabără și preoți îmbrăcați cu hainele alea bune. Are loc în septembrie și cel mai spectaculos pare a fi pe străzile din Addis Ababa.

Mai sunt și altele, ca Leddet – Crăciunul din Etiopia, când se întâmplă un fel de church crawling, cu slujbe care țin toată noaptea. Sau Great Ethiopian Run unde se adună mii de alergători (în 2022 au fost 40.000) și aleargă 10 km pe străzile din Addis Ababa. Este cea mai mare cursă de acest gen de pe continent și se ține în noiembrie.    

Primiri cu brațele deschise în Etiopia

Traseul prin Etiopia

Am avut un traseu intens și concentrat, cu mai bine de 6000 km făcuți în 15 zile din nord, de la Danakil, până la Valea Omo, în sud. Și a meritat fiecare km.

Când se poate, prefer transportul terestru. Mi se pare că așa ai bucuria ca parte din țară să se deruleze în fața ta, să traversezi sate, să vezi oamenii în rutina de zi cu zi, să te oprești la o cafea sau la un târg, să pozezi vreun peisaj care se ivește după curbă. Iar Etiopia a avut capacitatea asta – de a se derula ca un diafilm, mereu diferită.

Satele prin care am trecut

Da, poate deveni obositor. Deși nu asta nu fost așa de grav, nici pe departe epuizant. Singurul lucru de care mi-a părut rău era că, de cele mai multe ori, ajungeam târziu la destinație. Și atunci nu ne mai venea să ieșim pe străzi sau la vreun restaurant „din centru”.

Căsuțe în Lalibela

Traseul, cu tot cu locurile unde am dormit sau pe care doar le-am vizitat, a inclus așa:

 Mașinile de bază în Etiopia

Transport Etiopia

Spre Addis Ababa am zburat cu Turkish Airlines, din nouă segmente: București – Istanbul, Istanbul – Addis, că era mai ieftin așa. Dar au fost băieți de treabă și mi-au pus bagajul cu destinație finală în Etiopia. Prețul total a fost de 705 euro.

Am mai avut un zbor intern, de la Jinka la Addis Ababa, cu Ethiopian Airlines. A fost inclus în turul făcut de agenție. Lucru însă bun de știut este că dacă vii în țară cu un zbor Ethiopian, primești reduceri importante (undeva la 50%) pentru zborurile interne.

Sala de așteptare exterioară, aeroportul din Jinka

Oricum, Ethiopian Airlines este o companie importantă. E prima și cea mai mare companie aeriană din Africa, din multe puncte de vedere – destinații (a 4a din lume), flotă (143 avioane) sau număr de pasageri plimbați.

Transport intern

Am parcurs miile de km în două trainice Toyota Land Cruiser, care au evitat pe rând sau în același timp, tuk-tuk-uri, cămile, oi, copii, vaci, gropi, bumpere, găini, alte mașini, maimuțe sau dune de nisip. Este impresionant numărul camioanelor și mașinilor răsturnate și abandonate pe marginea șoselelor.

Camioane poticnite în nisip

Drumurile din Etiopia pare că sunt pe drumul cel bun, dar rămân totuși multe zone chinuitoare. Mai ales cele din nord, nu sunt chiar câștigătoarele premiului „cel mai neted și lin”. Uneori nici nu există. Au început ceva ceva chinezi, dar de când cu răzmerița au plecat și ei. Îi așteaptă etiopienii înapoi, dar nu prea sunt semne că ar reveni curând. Dar, cine știe?!

Sunt pline străzile din Etiopia de tuk-tuk-uri

În Addis Ababa au o aplicație pe care o poți folosi pentru a chema un taxi. Nu poți plăti online, dar primești prețul înainte de a confirma cursa. Ceea ce e destul de ajutător.

Ride se numește și se pare că merge și în Djibouti.

Fetițe frumoase în Etiopia

Viza Etiopia

Ai nevoie de viză pentru a călători în Etiopia, dar nu e nimic complicat în legătură cu ea. Cel mai logic este să aplici online, pe site-ul ăsta – www.evisa.gov.et. Trebuie să ai la îndemână o fotografie tip buletin și o poză cu pașaportul, care să mai fie valabil măcar 6 luni

Câmpurile verzi de la tribul Daasanach

Viza este valabilă 30 de zile de la data la care ajungi și pe care o declari solemn în formular. Sunt două tipuri pentru turiști:

Se poate obține și la sosire, din aeroport.

Lacul Afdera, Etiopia

Alt lucru mișto este că, dacă călătorești cu Ethiopian și ai o escală mai mare, primești un voucher pentru hotel. Noi nu călătoream, n-am primit.

Ba, mai mult – venind dinspre Djibouti pentru zborul spre Europa, nu am putut ieși din aeroport. Epuizasem intrarea la sosirea în Etiopia și nu am mai vrut încă o viză. A fost totuși bine că ne-au lăsat în aeroport, chiar dacă nu aveam conecting flights. Ne-au mutat ei bagajele de cală la Turkish. Băieți buni.

Deșertul

Ce trebuie văzut / făcut musai?

Sunt atâtea de văzut în țara asta. Este ca un roller coaster, nu te dezmeticești bine după o experiență, că te trezești dis de dimineață și vezi ceva nou, la fel de intens, de surprinzător, de important, de nemaivăzut. Doar să ai grijă să oprești timp pentru o cană ceșcuță de cafea pe marginea drumului. Poate fi un spectacol în sine. Și este așa de bună.

Tarabă cu ceșcuțe aka cafenea

Ce-am mâncat și băut bun?

M-am dus cu speranțe așa mari în legătură cu mâncarea din Etiopia. Era acolo, în top lucruri pentru care merită să vizitezi țara. Ba chiar, niște prieteni au reacționat cu „ce bun o să mâncați acolo” când le-am spus care este următoarea țară unde merg.

Bucătăria Etiopiei nu prea semănă cu bucătăria niciunei alte țări. Injera este elementul central și însoțește aproape fiecare mâncare. Poate să țină loc de farfurie și tacâmuri și are aspect de prosop. Iar etiopienii sunt foarte mândri de ea.

Faimoasa injera

Poate să vină rulată sau întinsă, cu tot felul de sosuri sau mâncăruri pe ea. Sau poate să se transforme în mâncare de sine stătătoare, tocată și amestecată cu diverse sosuri, mai mult sau mai puțin, picante. Pe astea le găseam, de obicei, la micul dejun.

Dacă la început mi s-a părut cât de cât ok, până la final nu am mai mâncat-o deloc. Este un fel de clătită poroasă și cauciucată, cu gust amar și ușor acrișor. E făcută din făină de teff sau mei etiopian, care îi dă un gust fermentat.

Poate de aici au venit și arsurile de stomac, am tot însoțit injera cu dicarbocalm până am renunțat de tot la ea.

Beyainatu, mâncarea de post în Etiopia

Lal Tibs

Asta nu înseamnă că am răbdat de foame sau că nu am găsit nimic bun. Mi-a plăcut tibs-ul – bucățele de carne de vită sau miel care veneau sfârâind la masă. Sau o combinație de fuul (un fel de fasole pasată, specifică Orientului Mijlociu) cu avocado, ușor picantă, pe care o mâncau pe post de mic dejun.

Am mai mâncat supe (de linte sau ceapă) care au fost bune.

Un restaurant din Lalibela

Oferta de mâncare era însă limitată de faptul că ne aflam în postul Paștelui, iar etiopienii sunt destul de riguroși când vine vorba de asta. Aveau secțiuni în meniu dedicate postului, iar cel mai frecvent comandat era Beyainatu. Un ansamblu foarte colorat de diverse sosuri și salate aranjate pe o injera generoasă.

Tibs sfârâind la masă

Shiro este un fel de tocană locală, din năut 

Băuturi

Etiopia și-a revendica clar titlul de locul unde a apărut cafeaua și își susține poziționarea cu un consum intens prin toată țara. Cafenelele se concretizează într-o măsuță cu multe ceșcuțe mici aliniate și un fel de ibric, destul de artistic.

Este foarte bună, mie mi-a plăcut. Are gustul și aspectul unei cafele la ibric. Și de obicei apar în peisaj și niște iarbă și tămâie, drept componente ale ritualului de băut poțiunea asta minunată.

I-am mai văzut pe băieții șoferi bând un mix de cafea cu ceai, dar nu am testat.

Superbele ibrice de cafea

Bere Habesha – preferata mea

St. George, cel mai des găsită

Daaar, spre bucuria și consumul meu, Etiopia este producătoare de bere. Sunt câteva berării care produc bere chiar bună și multă. St. Gorege, Harar, Bedele, Castel, Habesha sunt doar cele pe care le-am testat.

Mai beau etiopienii și bere home-made, vin de miere (tej), araki – un fel de gin / ouzo local. Toate destul de dubioase ?. Ne-am nimerit și noi pe la o crâșmă neaoșă, unde localnicii păreau abțiguiți bine.

Legume proaspete, la piață

SIM card și internet

A fost destul de ok internetul în Etiopia. Am avut și o cartelă SIM, singurul operator disponibil este Ethio Telecom. Am plătit aprox. 30 lei pentru o cartelă și 4GB valabili o lună.

În afară de zonele cu adevărat izolate din nord sau în munți, am avut internet decent în aproape toată călătoria.

Totodată, și hotelurile au avut mereu wi-fi.

La Erta Ale nu am avut semnal

Guvernul din Etiopia este însă destul de suspicios și reticent când vine vorba de internet. Site-uri de opoziție sau cele care critică conducerea sunt blocate frecvent. Iar rețelele de social media nu o duc nici ele mai bine – când e vreo răzmeriță, sunt repede blocate. A fost o situație de genul ăsta și când am mers noi – puteai accesa social media doar prin VPN.

Nici la Dallol nu e semnal

Este periculos?

Nici nu știu ce să zic aici… Per total, cred că Etiopia, la categoria ei, este o țară dintre cele sigure. Însă, mai sunt niște zone cu probleme, unde conflictele armate, tulburările civile sau violența etnică nu sunt activități străine. Și chiar dacă poate nu vizează turiști, parcă nu e chiar plăcut să te nimerești prin vreo acțiune de-asta.

Zonele rurale sunt mereu mai pașnice

Conflicte civile

Conflictul armat din Tigray s-a încheiat în noiembrie 2022, după 2 ani de lupte care au lăsat în urmă niște numere așa de greu de acceptat. Sute de mii de morți, milioane de oameni strămutați, foamete și distrugeri. În timpul ăsta regiunea Tigray, care include câteva dintre locurile frumoase pe care Etiopia le are de arătat, a fost izolată și inaccesibilă.

Din cauza asta, tururile în Danakil nu au mai avut startul în Mekele, capitala regiunii Tigray. Au început în Semera, capitala regiunii Afar.

Afar, Etiopia

Și, deși în partea asta de țară e musai să mergi însoțit de pază armată, asta nu îi oprește pe niște afari rătăciți să depună câteva pietre pe mijlocul drumului și să ceară niște bani ca să le mute. De mai multe ori.

Totuși, șoferii păreau că s-au mai confruntat cu situații de-astea, nu am simțit vreun pericol real. Și, așa, pe toată durata călătoriei, m-am simțit în siguranță.

Relieful face ca viața să fie foarte grea în Afar

Citesc des recomandarea cum că trebuie să urmărești atent situația și restricțiile de călătorie din locurile pe care le vizitezi; Etiopia mi se pare locul potrivit pentru care să faci asta. Totuși, nu lăsa recomandările să te sperie, au tendința să fie tare prăpăstioase. O idee bună este să citești presa și să discuți cu oameni din țara respectivă, dacă ai vreo îndoială.

De-asta și zic că parcă aici a fost o variantă mai bună un tur pus la cale de o agenție locală. Sper totuși să nu fiu ca oamenii ăia care cred că Egiptul este periculos, pentru că ei au mers doar cu agenție și pază și nu au testat și alternativa. :))

Băieții Mursi

În drumul nostru, am dat și de un dubioșel-tânăr-american-chinez care se plimba de unul singur, cu transportul local, prin Etiopia. Inclusiv prin proaspătul scos din război Tigray. Și părea bine-sănătos. În afară de faptul că nu părea cu toate acasă.

Furturile

În capitală și orașele mai măricele citisem că jafurile și hoții de buzunare sunt o problemă reală. Este adevărat că nu am avut ocazia de a ne plimba prea mult pe străzi. Plus că mereu am fost însoțiți de șoferi. Însă, de fiecare dată ne atenționam să avem grijă de lucrurile noastre. Sau chiar să îmi ascund telefonul pentru cei 10 m pe care i-am avut de parcurs de la mașină până la un taxi, în centru de Addis. Deci, știau ei ceva.

Altfel, pe la sate, lucrurile au fost mai relaxate.

Sătuce din Etiopia

Costuri și cumpărături în Etiopia

Moneda Etiopiei este birr, iar când am mers noi 1$ = 54 Birr. Pentru curs actualizat folosește xe.com. Ca în mai toate țările din Africa, dolarul este moneda străină preferată, dar te descurci la fel de bine și cu euro.

Un lucru foarte mișto a fost faptul că șoferii noștri avea cu ei cash și ne schimbau birri oricând aveam nevoie. Așa nu a trebui să ne gândim de la început de câți bani avem nevoie sau să ne temem că rămânem fără monedă locală.

Prin orașele mai mari aveam și ATM-uri, de cele mai multe ori chiar la hotel. De plătit însă nu cred că am plătit vreodată cu card.

La masă la tribul Dorze

Lucrurile prin magazine mi s-au părut destul de scumpe, cel puțin raportat la puterea lor de cumpărare.  Salariile medii sunt foarte mici – 80$ un șofer sau 150$ un cadru didactic. Iar prețurile (afișate!) din magazine erau comparabile cu cele din România.

Pe un fel de mâncare principal plăteam undeva la 30 lei, o bere ± 6 lei, o cafea tradițională 2 – 3 lei. Un pachet de cafea boabe, mic, începea de la 30 de lei.

Uneori, au însă obiceiul obositor de a nu include taxele în prețul de meniu. Asta înseamnă că la final trebuie să mai socotești și un 15% TVA, plus 10% service fee.

Lemnele sunt marfă valoroasă

O fetiță plină de culori

Apoi, să călătorești efectiv prin Etiopia nu este chiar ieftin. Mai ales dacă vrei să ajungi și în zone mai puțin accesibile, dar superbe și fără care nu ar fi chiar completă călătoria.

Costul unui tur depinde foarte mult de traseul configurat, de mărimea grupului, de calitatea agenției. De exemplu, turul nostru a inclus cazările (toate ireproșabile, acolo unde s-a putut), transportul cu mașini 4×4, un zbor intern, un tur de Addis și o masă tradițională, apă pe toată durata călătoriei și mesele din zonele izolate, unde am mers cu bucătarul după noi.

Costul total (avioane, viză, tur, cumpărături) al călătoriei mele în Etiopia a fost undeva la ±3500 eur.

În mijlocul fetelor Daasanach

Cazare Etiopia

A fost chiar surprinzătoare! Cei de la agenție au parteneriate cu niște locuri de stat foarte frumoase. Hoteluri ușor comparabile cu cele din Europa, camere mari, lenjerii impecabile, băi private, apă caldă și uscător de păr!

Un hotel în Lalibela

Unde am stat noi

Addis Abba: Hotel Lobelia

Este de fapt în Bole, lângă Addis, la câteva minute (vreo 5) de aeroport. A fost alegere logică, având în vedere că am ajuns după miezul nopții. Altfel, tot bine – cu wifi, curat și mic dejun. Și cu shuttle pentru aeroport.

Addis Abba: Sidra International Hotel

Hotelul ăsta a fost și mai bun, de data asta mai central. Sau, cel puțin așa a părut. Căci am ajuns noaptea și era tot întuneric când am plecat. Dar a fost prima dată în viață când m-a dus cineva cu umbrela la mașină, căci ploua. ?

Camerele frumoase, mari, curate și cu vederi spre oraș. Au și ei shuttle pentru aeroport. Mic dejun inclus.

Addis Abba: Moonlight Hotel

Al treilea hotel pe care l-am încercat în Addis a fost tot în Bole, chiar ușor mai bun decât primul. Aveau ei o regulă ciudățică – cum că persoanele de același sex nu pot sta într-o cameră cu pat matrimonial. Doar în cameră cu paturi separate. ??‍♀️

Dar hotelul arăta bine, am avut și balcon și cameră frumoasă. Pentru că nu mă simțeam prea bine când am ajuns și mă scurgeam pe biroul de la recepție, au sunat în cameră să vadă dacă supraviețuiesc. Ceea ce a fost foarte drăguț.

Au desigur și shuttle gratuit pentru aeroport, pe care l-am și folosit. Foarte util serviciul ăsta.

Râvnita cameră twin de la Moonlight Hotel

Semera: LEVA Afar Semera Resort

Foarte frumos resortul ăsta și surprinzător să îl găsești într-un loc ca Semera, care nu este chiar cel mai cosmopolit oraș. Camere spațioase și confortabile, curate și amenajate. Fiecare avea o terasă, unde puteai să usuci lucruri sau să fumezi. După nevoi.

Personal simpatic (inclusiv pisica). Am uitat aici un încărcător și l-am găsit fără probleme două zile mai târziu. Au ATM și mic dejun variat.

Și un restaurant unde am mâncat bine, deși te cam plictiseai până apăreau fetele cu farfuriile. Era bine să comanzi înainte să te apuce rău foamea. Oricum, asta era cam regula generală prin Etiopia, mâncarea venea cu greu aproape mereu.

Am stat aici două nopți.

Cascada Blue Nile, Etiopia

Ahmadela: afară.

Am constatat cu ocazia asta că nu am mai dormit afară până acum. Bineînțeles că a fost una dintre experiențele mele preferate.

Satul este o adunătură de colibe din bețe răzlețe, fără vreo altă facilitate. Adică fără toalete sau dușuri. Sau pereți.

Șoferii noștri au adus saltele pe care le-au pus pe niște paturi făcute din sfori și lemne, aliniate sub cerul liber. Am avut parte și de o lună plină superbă! Mai greu cu mersul la pipi pe lumina aia.

Paturile pe care am dormit în Ahmadela

Vulcanul Erta Ale: alt afară

Tot afară. De data asta nu am mai avut nici paturile, doar salteluța. Însă am compensat cu un fel de mini ziduri, care au fost chiar utile. Noaptea a început vântul și au venit și câteva picături de ploaie.

Mai exista varianta să dormim mai aproape de vulcan, în fostul camping. Pentru că nu am știut exact la ce să ne așteptăm acolo (poate fumul era prea puternic, de exemplu), am ales să dormim la locul indicat de ghizi.

Acum aș alege clar campingul de sus, mai aproape de vulcan.

Cameră privată la Erta Ale

Lalibela: Maribela Hotel

Asta a fost unul dintre cele mai fancy hoteluri în care am stat. Am primit și un buchețel de flori la sosire. Iar când am ajuns noi era și un ambasador pe acolo, al Poloniei dacă îmi amintesc bine.

Hotelul stă pe marginea unei creste și are niște priveliști uimitoare, cu munții și văile înconjurătoare și drumurile care șerpuiesc printre ele. Balcoanele cu paturi sunt perfecte pentru admirat.

Camerele au și ele un design drăguț, o combinație de modern și niște tradițional.

Am stat aici două nopți.

Priveliștea de pe balconul hotelului

Gondar: Roseau Hotel & Spa

Confortabil și hotelul ăsta, demn de steluțele pe care le afișează! Și curat și cu aspect de nou. Mi-a plăcut că aveam și cântar în cameră.

Fortăreața lui Fasiladas din Gondar

Bahir Dar: Naky Hotel

N-am avut cea mai grozavă priveliște. Dar hotelul este pe malul lacului Tana și dacă ești norocos cred că poți primi o cameră cu vedere. Altfel, toate bune și aici. Cameră mare, paturi confortabile, restaurant cu mâncare decentă.

Un hippo în lacul Tana

Arba Minch: Paradise Lodge

Asta a fost o altă cazare specială, un hotel ca o junglă, imens, cu multe bungalowuri rustice. Mișunau pe aici maimuțele și facoceri, chiar i-am surprins prin fața camerei noastre. De unde aveam o priveliște superbă. Resortul are și piscină, nu îmi dau seama dacă era funcțională când am mers. Nu am petrecut prea mult timp pe aici – am ajuns seara târziu și am plecat dimineața devreme.

Ne-au primit foarte frumos, cu suc de scorțișoară. Și am testat restaurantul, delicioasă mâncarea și priveliștea.

Curtea-grădină de la Paradise Lodge, Arba Minch

Turmi: Emerald Lodge

Tot o proprietate cu căsuțe și bungalowuri. Le prefer pe astea hotelurilor de tip bloc. Am fost întâmpinați de niște oameni prietenoși cu o băuturică bună, din avocado.

Camerele ok, cu plase de țânțari și prispă. Problema a fost că am nimerit două zile cu ploi torențiale, care au intrat și în casă. Și-au făcut o inundație de care a beneficiat din plin rucsacul meu ticsit cu haine. ?

De restaurant mi-a plăcut în mod special – rustic și aranjat ca spațiu de socializare.

Căsuțele Dorze

Jinka: Jinka Resort

Un ansamblu de căsuțe într-o grădină verde, loc relaxant cu cântece de păsări și pomi exotici. Camerele simple, dar confortabile și mari. Am primit și papuci de casă.

Personalul de la restaurant nu a părut că ne place prea tare, dar am reușit totuși să primim mâncărurile comandate. De aici mi s-a tras și o mini toxiinfecție alimentară. ??‍♀️

Faimosul trib Mursi

Cam așa a fost călătoria noastră prin Etiopia. Țara este destul de întinsă, locul 27 în lume, și peste tot ai ceva de admirat.

Și, deși am văzut o grămadă de locuri, au rămas multe la care nu am ajuns. Nu am ajuns în munții Simien, care am înțeles că sunt cu adevărat spectaculoși. Nu am văzut hienele semi-domestice, hrănite cu mâna pe străzile din Harar. Nu am făcut trasee prin munții Bale și nu am văzut bisericile săpate în piatră din Tigray. Nu am văzut-o pe Lucy, cel mai vechi și mai complet hominid descoperit vreodată, găsit în 1974, în Afar.

Dar, orice loc în care voi călători vreodată, va veni cu o listă de „pentru data viitoare.”

Tractoare pitorești în Afdera

Dacă ai nevoie de alte detalii despre Etiopia, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.

Drum sărat în Afar

Băiet zvelt care se scaldă în Nil

Pe marginea unui crater din Erta Ale

Munții impresionați

Străzi la întâmplare în Etiopia

Lacul Afdera, Afar

Zdravenele Toyota Land Cruiser 

Existența locuitorilor de aici este strâns legată de sare

Lacul de sare Asale

Lacuri verzi în Dallol

Gaet’ale Pond – cel mai sărat lac din lume

Depresiunea Danakil

Trafic în satele din Etiopia

Uneori drumurile sunt ok

Căsuțe în zonele în care viața este un pic mai ușoară

Curcubeu de Etiopia

Castelul Fasilides, Gondar

Gondar

Cascada Blue Nile

Asale la apus

Poduri peste Nil

Lacul Asale, Danakil

Lava de Erta Ale

Chinuitor sistem de a căra apa

Crocodili la plajă

Un „fluturaș” din apă sărată, Danakil

Peisaje muntoase în Etiopia

Tribul Karo

Piscinile termale de la Doho

Multe multe tuk tuk

Etiopia

Supă de linte

Orez cu sos de roșii