Întotdeauna mi-a părut că Djibouti are un nume așa de amuzant, ca un personaj de desene animate, pe care nu poți să îl rostești prea serios. Ca să nu mai zic că locuitorii, djiboutienii, sună a rasă din Star Trek.
Deși este o țară micuță, cu suprafață de 23.000 km2, nu e chiar cea mai mică din Africa. Împreună cu vecinele Etiopia, Eritreea, Somalia și Somaliland (că eu îl recunosc), formează Cornul Africii – zonă geopolitică peninsulară, cu aspect de corn de rinocer.
Djibouti City, capitala
Poziția țării, cât și faptul că este cât de cât stabilă și neutră, i-a adus niște creștere economică, plus ajutor, asistență și muuulte baze militare din partea celorlalte țări. Cea mai veche este a francezilor, care au fost coloniștii titulari.
Apoi, ca să lupte cu temuții pirați somalezi, americanii au instalat și ei o bază militară. Ca poate nu făceau față, au venit și japonezii, cu baza lor. Germania și Spania au și ele prezență militară. Sunt și chinezii aici, desigur. Și nu doar cu bază militară. Ca mai prin toate țările africane, mai fac și un drum, o eoliană..
Țara bazelor militare..
Lac Abbé, Djibouti
De la toate bazele astea militare cred că sunt și așa alergici la poze sau filmări. Numai să ridici un pic aparatul și imediat se ivește vreun polițist să te oprească. Localnicii nu sunt nici ei prea dornici, urlă că „no photo” chiar și atunci când nu îi pozezi pe ei.
Deși citisem că sunt fermecători, respectuoși și ospitalieri, rămășițe ale culturii nomade, eu nu prea i-am perceput chiar așa. Mai mult suspicioși sau văzându-și de treaba lor. Dar până la urmă, ce poți să înțelegi din două zile în care nu cred că am petrecut mai mult de 3 ore pe străzi.
Localnici la cafenea, în Djibouti City
Sărmanul Djibouti este destul de mic din punct de vedere turistic, nu prea se înghesuie vizitatorii pe aici. Și, de obicei, este luat la pachet cu Etiopia și Somaliland. Nu cred să fi auzit vreodată pe cineva să meargă prin partea asta de lume doar ca să viziteze Djibouti, deși țara împachetează niște peisaje de sari lejer peste două – trei respirații.
Capitala lui Djibouti este Djibouti City, iar limbi oficiale sunt franceza și araba. Cu toate acestea, somaleza este limba cea mai vorbită. Mulți djiboutieni sunt multilingvi. Coloniștii francezi au plecat în 1977, dar au lăsat în urma lor niște arhitectură, dulcea lor limbă și… bagheta.
Pe străzi în Djibouti City
Apus la Lac Abbe
Cu ghid prin Djibouti
Și extensia asta a călătoriei din Etiopia spre Djibouti și Somaliland s-a ocupat tot Gino, care ne-a găsit un musulman inimos, combinator și ușor sărit, care să ne plimbe prin țara lui.
Ne-a asigurat băiatul ăsta transport, niște mese, cazare pentru o noapte și informații. Și mie mi-a făcut și poze când simțea că suntem în vreun loc din care ar trebui să am amintiri. Așa că l-am iertat pentru că vorbea de două ori mai tare decât necesar și mai mereu tresăream involuntar. Agenția lui este Massigo Djibouti Travel Guide.
Ghidul nostru în Djibouti
Acum, nu știu sigur dacă l-aș recomanda. L-aș recomanda însă cu mult mai multă încredere și drag pe partenerul lui, care ne-a preluat în Somaliland. Visit Horn Africa, și ghidul lor mișto Guled, organizează tururi care includ mai toate țările din zonă.
Când am mers și cum a fost vremea?
Am mers în a doua parte a lunii martie, am avut temperaturi între 30 – 32 °C. De prin aprilie începe să fie cald tare, cu temperatură peste 40 °C.
Înainte să ajungem noi, fuseseră niște zile tare ploioase în zona asta – le prinsesem și în Etiopia, iar oamenii de pe grupul de Oman se plângeau că mare parte din trasee erau inundate.
Peisajele superbe de la Lac Abbé
Un fel de astfel de inundații am prins și noi, care au făcut ca niște atracții, spectaculoase în mod normal, să fie acoperite de apă. Ca Grand Barra și Petit Barra, niște câmpii întinse de lut crăpat, care cândva, de mult, au fost fundul unui lac. Sau lacul Assal. Și aspectul lui fusese influențat de apa de la ploi.
Lacul Assal.
Sezonul indicat de vizitare este noiembrie – ianuarie, când nu doar că vremea este mai umană, dar și când balenele-rechin se perindă prin Golful Tadjoura. Poți să le vezi sau chiar să înoți în preajma lor, Djibouti este unul dintre puținele locuri din lume unde poți să vezi adolescenți de balenă-rechin. Sunt mândrie națională, le-au pus și pe bani.
Incredibilul Lac Abbé
Traseul prin Djibouti
În Djibouti am avut doar două zile pline, am ajuns pe 21 seara și am plecat dimineața, pe 24 martie. Zile în care am în avut în plan să vedem punctele forte ale țării.
După calculele mele am făcut vreo 350 km, ceea ce nu pare chiar așa de mult pentru două zile. Doar că porțiuni mari din drum nici măcar nu apar pe hartă și atunci cifrele au alt real feel.
Pe drum, în Djibouti
Traseul a fost așa:
Djibouti City (1 noapte) → Lac Abbé (1 noapte) → Djibouti City (1 noapte).
Pe drum ne-am mai oprit pe la diverse: punct de panoramă Belvedere sul Canyon, de unde vedea frumos un… canion, prin diverse sate sau la câteva colibe izolate în deșert.
Trei colibe în formă de sat, pe care le-am vizitat puțin.
Transport în Djibouti
Am ajuns la Djibouti cu un zbor din Addis Ababa, cu stop în Dire Dawa, operat de Ethiopian Airlines. Existau și zboruri directe, cu Djibouti Air, dar mai scumpe.
În țară am mers cu Land Cruiser, aceste mașini devenit deja ceva clasic-tradițional.
Transportul în comun în Djibouti poate fi o provocare, nu are chiar cea mai bună reprezentare aici. Dacă până la Lac Assal poate că mai există variante, către Lacul Abbé nu prea mai ai vreo șansă.
În Djibouti City au o aplicație pe care o poți folosi pentru a chema un taxi. Nu poți plăti online, dar primești prețul înainte de a confirma cursa. Ceea ce e destul de ajutător. Ride se numește, am testat-o în Addis Ababa.
O mașină foarte încăpătoare
Viza Djibouti
Ai nevoie de viză pentru a călători în Djibouti și este musai să aplici pentru ea online, nu o poți obține din aeroport sau de la alt punct de intrare în țară.
Acesta este site-ul unde trebuie să aplici pentru viză – https://www.evisa.gouv.dj/
Ai nevoie de un pașaport care să aibă o valabilitate de cel puțin 6 luni, poză cu tine, biletele de avion (sau rezervări pentru alt mijloc de transport), plus o invitație, pe care am primit-o de la Moussa și agenția lui.
Ai nevoie de viză pentru Djibouti
Costul vizei este de 12$, pentru 14 zile (23$ / 90 zile).
Am aplicat seara, iar a doua zi, pe la prânz, aveam deja viza pe mail. Termenul oficial este însă de 3 zile lucrătoare.
Lac Abbé, Djiouti
Ce trebuie făcut / văzut musai?
(top din locurile și lucrurile pe care am apucat să le vedem / facem)
Țărișoara asta își compensează dimensiunea cu frumuseți naturale. Ghidul meu Lonely Planet chiar zicea că puține țări în lumea asta, poate cu excepția Islandei, oferă așa un mix de peisaje neobișnuite: lacuri de sare, vulcani adormiți sau canioane maiestoase. Plus balenele-rechin.
M-am dus cam nepregătită, Djibouti era acolo, la pachet, și m-am întors impresionată!
Prima dată, am ajuns la lacul Abbé fix la apus! Lucru care a făcut experiența și mai entuziasmată, cu toate culorile alea pe care le creează soarele când pleacă. Am uitat și de toată zgâlțâitura și de lungul drum făcut până aici.
Sincer, n-am mai văzut nimic ca peisajul creat pe lacul ăsta. Pare că un copil de uriaș s-a jucat și a făcut sute de turnulețe din noroi. Este senzațional. Le-am văzut din depărtare, unele au înălțimi de până la 50m.
Poți să te și cațări pe ele.
Superb superb aici, la Lac Abbé
Din loc în loc mai apar și izvoare termale, din care se ridică aburi care mai stropesc și ei cu niște magie tot mise en place-ul ăsta. E mistic și bizar, mai ales în lumina răsăritului. Căci am venit și la răsărit. Când a fost chiar mai uluitor, căci merită să îi pun grad de comparație.
Și, de parcă nu era suficient, am mai dat aici și de cârduri de flamingo și stoluri de pelicani.
Flamingo la răsărit, Lac Abbé
Am avut același sentiment ca la Danakil, ca și cum bucățică din altă planetă a fost depusă așa, tam-nisam, pe scoarța terestră. Și aici este tot teritoriul afarilor, cum și-o fi ales seminția asta cele mai ciudate forme de relief?!
Lacul este de fapt pe graniță, Etiopia are și ea o parte. Doar că la ei nu s-a împopoțonat cu structuri-coș de-asta artistice.
Dacă aveam vreo îndoială legată de cât de fermecător ar putea fi Djibouti, lacul ăsta a spulberat-o fără prea mult efort.
Locul ăsta e real
Ca orice vedetă chipeșă, Lacul Abbé este cam inabordabil. Apa în sine nu este accesibilă, este foarte sărată, sunt gaze, sunt nisipuri mișcătoare. Chiar și cercetătorilor care cercetează le este limitat accesul.
Lac Abbé la răsărit
Seara am dormit la singura opțiune din zonă, un camping în apropierea lacului. Destul de basic, dar confortabil. Cu băi comune, dar camere private. Masa a fost inclusă.
Camping-ul unde am dormit la Lac Abbé
Deși este la aprox. 170 km de Djibouti, ne-a luat vreo 7 ore să ajungem până aici. Nu poți fără un 4×4 și este esențial să ai un ghid local.
Nu doar ca să te aducă până aici, dar ca să știe să te plimbe pe la hornurile astea, pe la ochiurile de apă aburinde, pe la flamingo în curs de rozire. Și să te ferească de nisipuri mișcătoare și de alte terenuri fragile.
Mașina noastră 4×4
Lacul ăsta sigur poate mai mult decât atunci când am mers noi în vizită. Din poze văzusem niște ape turcoaz, tapetate pe margine cu un brâu de sare, mai ceva ca un pahar de margarita. Doar că am venit după o serie de ploi puternice care aduseseră niște ape cu aspect de gârlă, peste apele cristaline ale lacului.
Lacul Assal, alt lac de sare din Djibouti
Am poposit aici la întoarcerea spre Djibouti City și ne-a întâmpinat o super căldură, vânt și niște cranii de.. capră, pe care se uscaseră artizanal straturi și straturi impecabile de sare.
craniile cu depuneri de sare
Lacul este format în craterul unui vulcan și se află la 155 m sub nivelul mării, cel mai de jos punct de pe continentul african. Este mai sărat decât Marea Moartă, se află pe locul 4 în lume, cu o salinitate de 34.8%.
Poți să și plutești în lacul ăsta, că de înotat nici nu poate fi vorba, cu toată sarea inclusă.
Assal este la o distanță de aproximativ 100 km de capitală, iar drumul este chiar bun până aici.
Aceste două lacuri – Assal și Abbé se numără printre cele 4 obiective propuse de statul Djibouti pentru a fi incluse în patrimoniul UNESCO.
Lacul Assal, Djibouti
Pe Djibouti l-am găsit de mai multe ori sub apelativul de „Dubaiul din Cornul Africii”, dar, la fața locului, asemănările nu m-au lovit prea tare. Totuși, este o combinație destul de vizibilă de modern și industrial cu tradițional și cultural. De exemplu, peste drum de hotelul nostru era o agenție de marketing, cu semnalistică fancy.
I ❤️ Djibouti
Orașul este împărțit în două zone – cartierul african și cartierul european. Nu le-am vizitat prea intens, însă așa, la prima vedere, cartierul europenilor mi s-a părut mai calm un pic. Punctul central este Place Menelik, o piață ce adună un mix de clădiri cu influențe coloniale și arabe. Am mers aici la un magazin sărăcăcios de suveniruri scumpe – vreo 7 USD un magnet.
Clădiri din Place Menelik
Cartierul african are în centru o moschee – Hamoudi Mosque și o piață tipică, unde se vând de toate – parfumuri, roșii, papuci, haine, jucării, poșete și câte și mai câte.
Nu am stat prea mult, sentimentul era că ghidul nostru are niște treburi de rezolvat prin oraș și ne ia și pe noi cu el. Mă rog, nu era chiar așa – doar încercam să înghesuim cât mai multe pregătiri (cumpărături, bani, vize, bere) într-un timp scurt. Ne-am întors pe străzile astea în ultima seară și am mers mai agale.
Piață în Djibouti City
Hamoudi Mosque
Djibouti City este locul de unde poți organiza cel mai ușor excursii spre punctele atractive din țară. Are și o mai vizibilă infrastructură turistică. Restaurante, mai fancy sau mai locale, hoteluri, baruri, cafenele elegante și centre comerciale.
Djibouti City
Ce-am mâncat și băut bun?
După mâncarea ușor restrictivă din Etiopia, mâncarea lui Djibouti a fost binevenită. Nu am avut noi prea multe ocazii să o testăm, dar shaormele de seară și patiseriile de la micul dejun au fost indicatori că ceva bun se întâmplă pe acolo. Se simte mâna francezilor, iar supermarché-urile tot de influență francofonă erau.
Lipii ferfenițite și baghete franțuzești, Djibouti City
Apoi, capitala se pare că se mândrește cu fructele de mare sau alte creaturi marine. Pe care nu le-am testat, Nu este chiar locul unde să te dedai la preparate de-astea costisitoare.
Deși alcoolul este descurajat din cauză de islam, consumul pare destul de tolerat. Găsești magazine dedicate, de unde poți cumpăra bere, vin sau alte spirtoase. Chiar și supermarché-urile au.
Mestecatul de chat ca sport național
În fiecare zi, pe la ora prânzului, sosesc mașinile încărcate cu chat proaspăt. E bucuria nației, pare că toată lumea mestecă frunze din buchetele astea verzi. Este o apucătură socială / culturală pe care nu ai cum să o ignori. Planta e peste tot. Ghidul nostru zice că a fost dependent tare, dar acum nu se mai atinge de el.
Chat, khat, qat sau miraa sunt aceleași denumiri pentru frunzele unui arbust care crește în Etiopia, dar care fericește populația tuturor țărilor din împrejur. Pentru oamenii de aici, sesiunile de mestecat chat fac parte firesc din activitățile zilnice.
Un aprozar de chat
Se mestecă doar frunzele proaspete, substanța aducătoare de bine se degradează rapid. De aici și transportul zilnic.
Drogul este legal la ei și există păreri diferite legate de efectul pe care îl are. Unii zic că îți dă o stare de bine, te face mai vorbăreț, nu îți mai e foame, nu mai obosești așa ușor și ești mai potent. Alții zic fix pe dos – că ești tăcut, toropit, deprimat și constipat și fără chef de sex. Eu acu’ nush ce să zic. N-am testat. Deși ghidul nostru luase câteva pămătufuri, din care șoferul ronțăia din când în când.
În mai multe țări din UE, nu chiar toate, chat-ul este ilegal.
Gino pozând Lac Abbé
Sim Card și Internet
Am a avut un sim card local pentru cele două zile state în Djibouti, dintre care una petrecută într-o zonă în care nici semnal GSM nu era, d-apăi internet. Am avut sim căci am primit unul de la ghid, pe care l-am returnat când am plecat. Altfel, pentru mine, nu ar fi avut sens să cumpăr.
Djibouti City
Dacă totuși ai nevoie de un sim card, poți cumpăra din Djibouti City pentru 1000 DJF (5.62 $) la care să mai adaugi 5 GB, pentru 500 DJF (2.81 $) valabili 3 zile.
Altfel, am avut internet foarte bun și la hotel.
Și, la fel ca în Etiopia, poți accesa site-urile de social media doar cu un VPN.
Diverse animăluțe pe aici pe la Lac Abbé
Este periculos în Djibouti?
Djibouti este considerată una dintre cele mai sigure țări din Africa. Cu atâta prezență militară, mi se pare și normal. Agresiunile și infracțiunile serioase sunt destul de rare, mai ales față de turiști.
În Djibouti City trebuie să ai grijă la buzunare, mai ales prin zone aglomerate, cum ar fi piețele. Poliția este destul de activă. Și sensibilă la poze. Pe mine m-au regrupat rapid cu băieții din grup, când îndrăznisem să mă depărtez la vreo 5 m.
Iar ghidul ne spunea mereu să evităm să facem poze dacă sunt polițiști prin preajmă. Nu că am păți efectiv ceva, dar pentru că va dura foarte mult interacțiunea ulterioară cu ei. Plus că ne vor pune să și ștergem materialele.
Undeva prin Djibouti
Costuri și cumpărături în Djibouti
Moneda pe care o folosește Djibouti este francul. Și au unele dintre cele mai frumoase bancnote din câte am văzut. Când am mers noi 1$ = 178DJF. Pentru curs actualizat folosește xe.com.
În capitală, bancomatele sunt destul de răspândite. Ba chiar am putut să plătim și de câteva ori direct cu cardul – la magazinul de bere sau la supermarché.
Au și munțișori prin Djibouti
Partea frumoasă a fost când când am schimbat efectiv bani. Căci schimburile valutare oficiale vin sub forma unor doamne cu papornițe masive, așezate din loc în loc prin oraș, pe câte un scăunel, pe trotuar.
Categoric nu este ieftin să călătorești în Djibouti. Călătoria cu ghid ne-a costat 200 $ / zi, și a inclus transportul, ghidul și șoferul, o seară de cazare la cort și mesele.
The Team
Prețurile din supermarché sunt similare cu cele din Europa, iar la un restaurant local am plătit 800 DJF (20 lei) pentru o shaorma mare și o cola.
Cazare Djibouti
Cele mai multe hoteluri sunt în Djibouti City și cele mai multe sunt peste 100 $ / noapte. Le numeri pe degete pe cele la care poți sta mai ieftin de atât. Iar camerele sunt destul de basic.
În afara capitalei soluția pentru cazare vine sub formă de campements touristique. Sunt campinguri asamblate pe lângă principalele atracții din țară.
Unde am stat noi:
Djibouti City: Djibouti Guest House
Am stat aici în prima și în ultima seară de Djibouti. A fost un hotel decent, confortabil, curat. Am avut baie pe hol, dar nu cred că o împărțeam cu altcineva. Cum spunea cineva din grup – e ca acasă, că și acolo tot pe hol am baia.
Micul dejun a fost foarte bun și inclus, cu croissante și pain au chocolat. Mi-a plăcut și de băiatul prietenos de la recepție care mi-a făcut rost de o pereche de șlapi pentru baie.
Wi-Fi-ul a suportat fără probleme apeluri audio. La parter, hotelul are și o cafenea apetisantă, iar la 200 m un supermarché.
Preț / noapte cameră single: 54 $
Camera de la Djiboutiguesthouse
Lac Abbé: Campement touristique d’Asboley
Acesta este un exemplu de campement touristique, singura opțiune de petrecut noaptea lângă Lac Abbe. Cum eram singuri acolo, am avut opțiunea de a alege între colibe sau corturi.
Am dormit confortabil, în paturi cu salteluță și cu plasă de țânțari. Fiecare căsuță avea electricitate și prize unde să încărcăm diverse. Am avut și un grup de toalete și dușuri în curte. Iar apa venea la pachet cu uleiuri și săruri. ?
Am primit clătite de dimineață!
Cazarea a fost inclusă în turul din Djibouti.
Camera de la Campement touristique d’Asboley
Ce mi-ar mai fi plăcut să văd.
Desigur, mai sunt și alte locuri de văzut în Djibouti. Ce mi-a mai atras mie atenția și unde mi-ar fi plăcut să mai ajungem este orășelul Tadjoura.
Are niște căsuțe albe care se văd frumos pe malul mării. Din poze, cel puțin. Și are și o plajă chipeșă în apropiere – Plage des Sables Blancs. Sunt 180 km între Djibouti City și Tadjoura, pe drum. Că dacă e să o iei pe apă, pare mult mai aproape.
Armele nu sunt ceva nemaivăzut
În deșert
Dacă ai nevoie de alte detalii despre Djibouti, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.
Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.
✨FiY: Există posibilitatea să găsești link-uri de afiliere presărate prin acest minunat articol, gratuit și destul de muncit. Teoretic, eu primesc un mic comision, dacă tu cumperi vreun produs folosind link-urile în cauză. Practic, nu s-a întâmplat niciodată până acum, deci nu știu dacă e chiar adevărat.
Lac Abbé și sarea care îl acoperă
Tot la Lac Abbé
Djibouti City
O scurtă oprire în mijlocul lui nicăieri
Apus pe Lac Abbé
Apus pe Lac Abbé
Un magazin în Djibouti City
Un struț
