Etiopia este ca un roller coster! Și nu doar din punctul de vedere al activităților și lucrurilor minunate pe care le poți face aici, dar si din punct de vedere al altitudinii. Dacă în Danakil eram la -125 m, pentru Lalibela am urcat undeva la 2500 m. Altitudine pe care chiar am resimțit-o, nu înțelegeam prea bine de unde stare de oboseală și durerea de cap.

Lalibela, situat la 620 km de Addis Ababa, este orășel de munte, plasat într-o zonă superbă superbă! Cu munți și văi, și șosele care șerpuiesc printre ele.

Dar nu (doar) pentru peisaj am venit noi aici! Ci pentru a vedea bisericile, faimoasele biserici săpate în piatră!

În drum spre Lalibela, Etiopia

Am învățat prima dată despre aceste biserici la un curs despre Istoria religiilor, organizat de Fundația Calea Victoriei. Și, pe lângă cafea, Etiopia a mai primit un simbol pe lista mea. Chiar le trecusem în cele 100 de motivații pentru a călători și a vedea lumea.

Unesco a inclus Lalibela pe lista sit-urilor patrimoniului mondial încă din 1978. Ba mai mult, le-a construit și un fel de acoperișuri care să le protejeze. Nu arată ele prea bine cu structurile astea, dar dacă este pentru o cauză nobilă…

Credincioșii primesc pâine la bisericile din Lalibela.

Sunt aici 11 biserici impresionate, mai ales când ai pe cineva pasionat care să îți povestească despre ele, cum a fost ghidul nostru. Nu sunt chiar construite, mai degrabă „eliberate” din piatră, sculptate de sus în jos, cu o precizie greu de înțeles.

Biserici de la Lalibela

Lalibela și legendele

Pentru un lucru s-au pus de acord oamenii de știință și legendele – că bisericile au apărut în jurul perioadei de domnie a regelui Lalibela (1181 – 1221). Doar că tradițiile locale au zis să mai pluseze un pic și au introdus și niște îngeri pe post de constructori, care să ajute să se respecte deadline-ul de 23 de ani al lucrării. Oamenii de știință zic că sunt totuși prea diferite, abordează stiluri arhitecturale diverse și sunt și în variate stadii de degradare / conservare, ca să fie construite toate în acești 23 de ani.

Bet Giyorgis sau Casa Sfântului Gheorghe, Lalibela

O altă legendă care mișună prin sit este că regele și-a dorit să creeze aici un nou Ierusalim, astfel încât pelerinii să nu mai fie nevoiți să străbată lungul și periculosul traseu până la cel adevărat.

Oricum, sunt multe legende care populează țara asta. Se pare că etiopienii au o pasiune pentru ele. Fie că este vorba de Chivotul Legământului care se zvonește că e la Aksum, de seducătoare Regină Sheba care i-a sucit mințile lui Solomon sau de împăratul Haile Selassie care a devenit Mesia rastafarienilor.

Căsuțe tradiționale, acum folosite ca depozit, Lalibela.

Religia în Etiopia

Oricare ar fi însă povestea, bisericile sunt surprinzătoare, cu atât mai mult că sunt funcționale. Și nu doar funcționale – sunt intens frecventate. Mulțimi de pelerini îmbrăcați în robe albe umplu curțile bisericilor. Și nu doar pentru sărbătorile mari, chiar și într-o duminică obișnuită, cum a fost când am vizitat noi.

Pelerini în robe albe, în Lalibela

Nu am mai văzut niciunde creștinismul afișat și practicat atât de intens. Credința joacă rol important în viața etiopienilor. Oamenii își poartă cu mândrie cruciulițele la gât (uneori desenate pe frunte), merg la slujbe, țin riguros postul și aduc lejer religia în conversație. Este ceva normal să văd asta la musulmani, dar de la creștini încă nu văzusem demonstrații de-astea. Deși există și un procent important de musulmani (34%), creștinismul este religia majoritară și vizibilă.

Icoane în bisericile din Lalibela

Bisericile sculptate de la Lalibela

Bisericile sunt împărțite în două grupuri, de o parte și de alta a râului Iordan. Adică nu ACEL râu Iordan, ci un râu mai mic. Căci pe mine m-a bulversat puțin informația. Numele este probabil un omagiu contextualizat adus râului biblic. Apoi, numele bisericilor încep cu Bete, care în amharică înseamnă casă.

Printre bisericile de piatră de la Lalibela

Sunt însă destul de apropiate grupurile astea de biserici – cam 1.5 km între ele. Noi le-am vizitat dimineața pe cele din nord, am făcut pauză de masă și ne-am întors pentru cele din sud.

Este suficient timp într-o zi pentru a le vizita pe toate, deși, spre final, devine ușor obositor să mai fii atent la povestea bisericilor. Mi-ar fi plăcut să ne întoarcem și pentru o vizită la răsărit. Sau să vedem cum vin enoriașii la rugăciune, dimineața devreme.

Bisericile din Lalibela

Enoriaș la Lalibela

Bet Giyorgis

Bet Giyorgis sau Casa Sfântului Gheorghe este spectaculoasă! Atunci când vezi poze din Lalibela cel mai probabil sunt cu această biserică. Se presupune că este ultima sculptată, care a adunat toată cunoașterea, experiența, îndemânarea și măiestria constructorilor.

Bet Giyorgis, Lalibela

Plasată ușor separat de celelalte este, fără îndoială, masterpiece-ul de la Lalibela. Are 15 m în…  adâncime, ca să zic așa. Dimensiune care m-a făcut să îmi pun problema de cum coborâm la ea și dacă poate am nevoie de bocanci serioși. Este o potecă în pantă, pe care poți merge lejer #însandale. Are formă de cruce greacă, atât de bine proporționată încât nu are nevoie de stâlpi de susținere în interior.

Este cea mai bine păstrată biserică, așa că nu a mai fost nevoie de urâțelul acoperiș Unesco. A, și unele dintre găurile din zidurile care înconjoară biserica adăpostesc cadavre mumificate, după cum ne-a indicat ghidul. L-am crezut pe cuvânt și nu am cercetat.

Bete Maryam și acoperișul Unesco

Bisericile de la Lalibela

În grupul din nord sunt 5 dintre cele 11 biserici de la Lalibela. Grupul ăsta mi s-a părut mai impresionat (interioarele, picturile, dimensiunea).

Bet Medhani Alem aduce a templu grecesc, cu cele 34 coloane care o înconjoară. Este considerată a fi cea mai mare biserică monolitică din lume (33.5 m x 23.5 m, cu o înălțime de 11.5 m). Duminica este scoasă aici Crucea din Lalibela (7 kg de aur), iar enoriașii se așază la rând pentru un masaj cu faimoasa cruce, sperând la vindecare și binecuvântare.

În Bet Medhani Alem, cu o fetiță cu cruce desenată pe frunte

În curtea de la Bet Danaghel este și un fel de piscină a fertilității, unde se scufundă, cu o funie, femeile care vor să rămână însărcinate. Acum însă nimic nu tulbura apa acoperită de lintiță.

Grupul din sud este mai mic ca dimensiuni, dar și bisericile de aici sunt foarte frumos sculptate. Plus că vine la pachet cu o experiență.

Preot la Lalibela

Isus, pictură din Casa Sfântului Mercurius, Lalibela

Tunelul încrederii

Între Bete Qeddus Mercoreus și Bete Gabriel Raphael este un tunel în care nu pătrunde nici fir de lumină, lung de 35m. Se spune despre acest loc că reprezintă iadul și, conform cu tradiția locală, trebuie traversat fără vreo sursă de lumină. Este o senzație așa ciudată să nu vezi nimic în jurul tău și să simți cum pereții se apropie din ce în ce mai mult. Am mers pipăind tavanul și ținându-mă de haina ghidului, care ne spunea că este și un test al încrederii.

Bete Lehem, un fel de Bethlehem

Cele mai multe construcții de aici au fost probabil folosite ca biserici încă de la început, dar Bete Mercoreos și Bete Gabriel Rafael au avut rol de reședință regală.

Mai multe dintre interioare sunt decorate cu picturi murale. Și am învățat aici că personajele bune sunt reprezentate frontal, iar pentru a indica personajele negative, se folosește profilul, cu un singur ochi afișat.

Frumoasele picturi din Biet Mariam

În apropierea bisericilor, sunt și câteva căsuțe tradiționale rotunde, cu două etaje. Au fost construite din piatră locală, cunoscute cu numele de lasta tukuls. Arată foarte frumos!

Lasta tukuls – căsuțe tradiționale, Lalibela

Bisericile de la Lalibela, interior

Lucruri practice în Lalibela

Poți să vizitezi Lalibela cam în orice perioadă a anului. Intervalul octombrie – februarie este considerat sezonul de vârf. Iar din iunie până în septembrie este sezonul ploios, numai bun dacă vrei mai puțini turiști.

Noi am mers în prima parte a lunii martie și, deși am prins niște zile cam ploioase, a fost perfect de vizitat. Nici nu cred că am văzut alți călători pe acolo.

Copaci înfloriți în Lalibela

Totuși, încearcă să prinzi o dimineață de duminică, când credincioșii se adună în jurul bisericilor pentru rugăciune. Sunt un spectacol vizual, toți îmbrăcați în alb, citind ascunși prin firide sau rugându-se în șoaptă. Desigur, dacă prinzi o sărbătoare mai importantă, cum ar fi Timkat sau Meskel, cu atât mai bine.

Credincioși în Lalibela

Cum te îmbraci la Lalibela?

Trebuie să te îmbraci decent, cu umerii acoperiți și cu fustă care să depășească genunchii. Și, pentru doamne, cu o eșarfă care să acopere capul. Așa am primit eu brief-ul de la ghid, doar că nu l-am respectat întocmai. M-am dus în pantaloni, părea cam frig pentru fustă, și a fost ok.

Ținuta de la Lalibela

Și, la fel de important, este să ai încălțări pe care să le poți scoate ușor din picioare. În fiecare dintre biserici intri descălțat și trebuie să te încalți și descalți de 11 ori. ? Ca să nu se facă aglomerație de papuci la intrare, pe lângă ghid, vine cu grupul și o doamnă care să gestioneze papucii. Și care are o memorie super bună, imediat învață cine cu ce este încălțat.

Poți cumpăra eșarfe de la intrarea în Lalibela

Intrare Lalibela

Biletul de intrare la biserici este de 50 USD, este valabil pentru 4 zile și îți oferă acces la toate bisericile. Costul acesta a fost inclus în turul organizat de Aman Ethiopia Tour & Travel. Am mai plătit însă o extra taxă pentru camera foto – 300 Birr (mai puțin de 30 lei). Fotografiile cu flash nu sunt permise în interior, afectează picturile și desenele de pe pereți.

Programul de vizitare al bisericilor este de la 8:30 la 17:30, cu o pauză de o oră între 12:30 și 13:30.

În apropierea bisericilor din Lalibela

Ghid la Lalibela

Din câte am înțeles, este obligatoriu să fii însoțit de un ghid atunci când vizitezi bisericile de la Lalibela. Sunt un important sit istoric și religios, iar guvernul etiopian a impus măsura pentru a proteja bisericile și artefactele de acolo.

Ghidul nostru a avut un aport important în faptul că mi-a plăcut atât de mult Lalibela. Era colaborator mai vechi al agenției organizatoare și s-a dovedit un om tare inteligent, pasionat și cunoscător al locului. Ne-a burdușit cu informații despre istoria, arhitectura, caracteristicile și simbolismul unic al fiecărei biserici. Și a fost dornic să afle și despre cum punem în practică creștinismul nostru. Plus că fără un ghid cred că este destul de complicat să răzbești printre structurile complexe și întortocheate ale bisericilor.

Suveniruri la Lalibela

Pe străzile din Lalibela

În Lalibela am stat două zile, a fost unul dintre puținele locuri unde am avut și timp să ieșim un pic pe străzi. Lucru care mi-a făcut orășelul ăsta mai drag. Străzile erau aproape peste tot decorate cu niște copăcei superbi, cu flori mov. Un fel de glicină.

Am încercat și niște cumpărături, dar lucrurile de pe „artera comercială” aduceau mult prea multe cu produse din categoria „chinezării”.

Artera comercială din Lalibela

Și am dat și de o sală de ping-pong improvizată pe stradă, unde am zis să schimb câteva mingi cu băieții. Am părăsit însă repede partida când am aflat că trebuie să le dau bani dacă pierd. Acu’ nu înțeleg de ce nu le-am dat oamenilor niște birri, și doar am dat bir cu fugiții. Nu era chiar capăt de țară…  mai ales că a fost distractiv. ??‍♀️

Sală de ping-pong în stradă

Unde am stat.

Este surprinzătoare oferta de cazări din Lalibela, au niște hoteluri pe care nu te-ai aștepta nicicum să le găsești aici. Atât cel în care am fost cazați noi făcea parte din categoria asta, cât și cele pe care le vedeam de pe balcon.

Maribela Hotel este unul dintre cele mai fancy hoteluri în care am stat. Am primit și un buchețel de flori la sosire. Iar când am ajuns noi era și un ambasador pe acolo, deci clar e un hotel răsărit. Stă pe marginea unei creste și are niște priveliști uimitoare, cu munții și văile înconjurătoare și drumurile care șerpuiesc printre ele. Balcoanele cu paturi sunt perfecte pentru admirat.

Priveliștea de la balconul Maribela Hotel.

Unde am mâncat.

Unique Restaurant

Seara am mâncat la un restaurant local, unde supa de linte a fost surprinzător de bună. Ne-au adus aici niște copii care pândeau la porțile hotelului, în căutare de turiști darnici. Ne-au spus și o poveste tristă despre ei, familia lor și sărăcia în care trăiesc. Am tot auzit apoi povestea în diverse variante, ceea ce mă face să bănuiesc că nu era chiar reală. Dar nici cu mult departe de adevăr nu cred să fie, nu pare că o duc prea bine oamenii pe aici. Iar războiul a amplificat situația.

Am plătit 100 birr (cam 10 lei): pentru supă (60 birr), o bere (20 birr) și o parte din mâncarea băieților însoțitori (mâncare de post – 20 birr).

Unique Restaurant, Lalibela

Maribela Resaturant

Maribela Hotel vine la pachet cu un restaurant. La fel de fancy ca hotelul, restaurantul are un meniu variat – cu preparate de-astea internaționale, ca pizza sau cartofi prăjiți, dar și mâncăruri tradiționale etiopiene. Foarte bun am mâncat aici, au o delicioasă salată cu avocado. Și am primit și niște prăjiturele pe care le-am comandat cu „Ce miroase așa de bine? Vrem și noi!!”

Prețurile sunt chiar decente, încep pe la un 200 Birr (20 lei) pentru o salată.

Kana Restaurant and Bar

Tare frumos arată și locul ăsta, rustic așa, cu multă piatră și lemn și o terasă care îmbie la mâncat afară. Am oprit aici pentru prânz, când am mâncat o delicioasă supă de ceapă deloc potrivit combinată cu o bere.

În Lalibela există și un restaurant cu o înfățișare tare atrăgătoare. De mâncare nu știu, deși review-urile zic că e bună. Însă merită să îi faci o vizită doar pentru aspectul futurist. Ben Abeba îl cheamă.

Interior al unei biserici din Lalibela.

Dacă ai un pic mai mult timp de petrecut prin zonă, se mai găsesc activități. Poți să faci drumeții în munți din împrejurimi, sunt chiar spectaculoși.

Dar și mai interesant mi se pare faptul că poți să participi la cursuri de gătit! Poate m-aș fi împrietenit mai bine cu injera, dacă o găteam cu mânuțele mele. Cred că sunt mai multe locuri unde poți să gătești, eu am aflat despre Lalibela Cooking School de la resaturantul Old Abysinia. Sau poți și la Unique Restaurant, de care zicem mai sus.

Lalibela, Etiopia

Bet Giyorgis, Lalibela

Dacă ai nevoie de alte detalii despre Lalibela, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.