În Venezuela trebuie neapărat să mă întorc. Trebuie să-mi demontez convingerea că țara este perfectă, că toate frumusețile s-au adunat aici și că nu are cum să mai fie vreun loc de unde să mă întorc atât de impresionată. Îmi e dragă țara asta până la lună și înapoi.

Parcul Național Canaima, Venezuela

Obiectiv, îmi este clar de ce. Este un tărâm de o varietate incredibilă. Și au câte ceva pentru fiecare. Anzii care îți taie răsuflarea (la propriu, că după 4200 greu mai respiri), cărări pentru explorat, cățărat sau urcat pe gheață la mare altitudine.

Telecabina care face trasee la cea mai mare înălțime din lume. Plimbări prin junglă la „vânătoare” de caimani, capibare sau anaconde. Savane din care se ridică vertical munți teșiți, cu faună și floră proprie. Și cu un nume doar al lor – tepui. 🙂

Un tepui cu capul în nori

Căderi de apă care se prăbușesc de la înălțimi nebune – Salto Angel este cea mai mare cascadă a lumii. Plus unul dintre cele mai lungi râuri din lume, cu un nume atât de liric – Orinoco.

Ca să nu mai punem la socoteală Marea Caraibe, unde nici măcar nu am apucat să ajungem, deși am petrecut 3 săptămâni aici. Este țara care are cea mai lungă coastă caraibiană, și asta se traduce cu legendarele atribute ale zonei – plaje superbe, insule și viață marină. Doar caută pe Google Los Roques, și o să vezi ce vreau să zic.

Gospodăriile din Delta Orinoco, Venezuela

Apoi, mai umblă vorba cum că au cele mai frumoase femei din lume. Au câștigat de 24 de ori concursuri importante din domeniul frumuseții, gen Miss Universe sau Miss Earth.

Doar că subiectivul a cântărit atât de mult. Încă încerc să îmi dau seama ce m-a îndrăgostit atât de mult de țara asta. Am fost foarte mândră de mine, căci am reușit să fac niște lucruri de care nu m-am crezut nicio clipă în stare – să urc până pe Roraima, să trec printr-o cascadă sau să mă urc, de bună voie, într-un avion mic care s-a zbânțuit pe lângă cea mai mare cascadă din lume. Să port o conversație în spaniolă.

Umbra unui avion foarte mic în Parcul Național Canaima, Venezuela

Au fost lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată – am dormit în hamac, am făcut pași, mulți chiar, la peste 4000m, am băut o bere cu o necunoscută la bodega din sat, am văzut la ceas de seară graffiti-uri în Mérida și am făcut cel mai lung traseu din viața mea.

Sau să fi fost de la oamenii minunați care sunt prietenii mei și care sunt absolut convinsă că pot transforma, orice călătorie și orice destinație, oricât de puțin ofertantă, într-o aventură și într-o voie bună incredibilă.

Sus, pe Roraima

Salto Angel, Venezuela

Sau să fi fost de la băiatul care m-a plimbat pe străzile din Mérida, m-a alimentat cu muzică și cu povești triste, spuse fără dramă și mi-a explicat cum poate recunoaște el motocicletele de poliție, de care ar trebui să ne ferim.

Sau de la toți ghizii care ne-au arătat locuri minunate, ne-au spus povești și în care am avut încredere deplină. Oricum, nu aveam altă opțiune. 🙂

Mérida, la miez de noapte

Cu siguranță este de la combinația perfectă din toate lucrurile astea de mai sus. Toate toate s-au aliniat și s-au potrivit așa de bine, totul a mers fără cusur.

Despre Venezuela

Desigur, asta este viziunea mea de turist, care a petrecut acolo 3 săptămâni, a văzut doar lucruri frumoase, natură și peisaje incredibile, care s-a bucurat de fiecare activitate și de fiecare bere Polar, care a schimbat cuvinte cu fiecare localnic dispus să îmi spună ceva și care a plecat acasă când perioada de călătorie s-a încheiat.

Dar, deși țara este capabilă să ofere atât de multă fericire vizitatorilor, ascunde multă tristețe și multă viață grea pentru rezidenți.

Vânzător de pește, Venezuela

Venezuela are cele mai mari resurse de petrol din lume, 18.2% din cantitatea mondială se află pe teritoriul acestei țări. Arabia Saudită are 16.2%, este imediat pe locul doi.

Sursa: https://www.worldometers.info/oil/oil-reserves-by-country/

Micul oraș Warao – Pedernales, Estado Delta Amacuro

În anii ’70 Venezuela era cea mai bogată țară din America Latina. Și pentru mult timp țara și-a dus frumoasa existență într-un bulă de petrol – unde cele bune și confortabile păreau asigurate și stabile. Când prețul petrolului a scăzut, țara s-a împrumutat și s-a împrumutat până când datoria a devenit enormă, criza a început.

Și de aici lucrurile au mers din rău în mai rău, cu tulburări politice, corupția guvernamentală, un sistem judiciar cu defecte și cusururi, declin economic, hiperinflație și lipsă acută de resurse vitale – alimente, medicamente și electricitate.

Numa’ necazuri și vești rele. Criminalitatea a crescut, oamenii au plecat din țară. În iunie 2024 se estima că sunt mai mult de 7.7 milioane de venezueleni refugiați în lume.

Sursa:  https://www.r4v.info/es/refugiadosymigrantes

Anzii venezueleni, Mérida

L-a momentul ăsta țara are așa o mala fama, o problemă teribilă de imagine. Care nu este chiar departe de adevăr. Venezuela are un indice al criminalității de 83,76, cel mai mare din lume la momentul ăsta. Urmată aproape de Papua Noua Guinee, țări pe care le-am vizitat una după alta. 😅

Sursa: https://worldpopulationreview.com/country-rankings/crime-rate-by-country

Frumusețea naturală, Venezuela

Din aceasta cauză m-am simțit de câteva ori prost cu entuziasmul meu foarte afișat de cât de bine și de frumos este în această minunată țară. Da, poate că nu-i totul chiar roz și fericire. Dar și rozul și veselia se regăsesc considerabil pe străzile din Venezuela.

Numitorul comun al nației, și clar răspunsul lor în fața tuturor acestor rele, este o copleșitoare pasiune pentru viață. De peste tot răsună muzică. Magazinele, oricât de mici și „de cartier”, se transformă seara în baruri cu hărmălaie și multă bere consumată.

Tinerețea și vitalitatea cu care vine Venezuela este incitantă, plăcută și molipsitoare. Cât de tare mi-ar fi plăcut să fiu mai mult parte din energia asta a oamenilor care trăiesc momentul. După mine, este punctul forte al țării.

Caracas, Venezuela

Se construiește în Canaima

Powerd by Gino

Ca toate destinațiile astea speciale (cum au fost și Etiopia, Papua Noua Guinee sau Mauritania) și aceasta călătorie a fost organizată impecabil de Gino, care s-a ocupat să conceapă traseu, să găsească și să gestioneze ghizi și agenții locale care să ne arate tot ce-i mai bun și mai ascuns prin incredibila Venezuela. Nu este țară din lume unde nu aș merge cu băiatul ăsta.

Locuință Warao – populația indigenă din Delta Orinoco, Venezuela

Când am mers și cum a fost vremea în Venezuela?

În principiu, cam poți vizita Venezuela oricând, poate doar să eviți perioadele când sunt sărbătorile. Oamenii ăștia par pasionați de sărbători. Noi am mers în noiembrie și deja scoseseră decorațiunile și pâinea jamón, tradițională de Crăciun. Sau poate nu să eviți, cred că este o perioadă tare vie și colorată atunci. Doar să știi la ce să te aștepți.

A fost vreme frumoasă peste tot | Canaima, Venezuela

Apoi, în mai – iunie mai au un festival interesant – Festival de los Diables Danzantes, data variază în funcție de data Paștelui. Am citi despre el că este o experiență caleidoscopică, plină de energie, de inspirație africană.

Localnicii se îmbracă în costume roșii, își pun măști elaborate și petrec pe străzi, cu dans și muzică. Ceremonia reprezintă lupta dintre rău și bine, luptă unde binele învinge, după cum toate femeile din lume știu.

Festivalul este înscris în patrimoniul Unesco și mie tare mi-ar plăcea să particip cândva. Acum doar am trecut prin orășelul unde se organizează – San Francisco de Yare și am zărit din mașină câteva statui și graffitti care celebrează evenimentul.

Poză preluată de pe pagina de Facebook a Festivalului.    

Festival de los Diables Danzantes, Venezuela

Totuși, revenind la vreme, au un sezon uscat – undeva din noiembrie – decembrie până în aprilie – mai și unul ploios – în restul timpului. Sezonul uscat este clar mai plăcut pentru călătorit, mai ales dacă vrei să faci vreun traseu mai serios.

Dar se pare că nici sezonul ploios nu este atât de rău. Nu afectează prea tare orașele și vizitarea lor, nu-i ca musonul din Asia. Ș-apoi, cascadele, multele cascade care se prăvălesc pe aici, sunt mai grase și mai frumoase.

Salto Kama, Grand Sabana, Venezuela

Cum spuneam, noi am fost în noiembrie și a fost extrem de perfect. Am prins doar câteva episoade de ploaie, nici dacă le programam nu s-ar fi nimerit în momente așa potrivite.

Altfel, temperaturi în jur de 30 °C, cu mici variațiuni. La altitudine, la Pico Espejo / Loma Redonda sau Los Nevados, în Mérida au mai scăzut un pic, dar nu ceva de speriat. Nu cred să fi fost vreodată mai jos de 18 °C.

Stația de telecabină Loma Redonda, Mérida

Traseul prin Venezuela

Am văzut mult din Venezuela, dar tot ne-au rămas o grămadă de locuri de explorat. Am petrecut aici 3 săptămâni și, dacă ar fi să mergem iar, am putea sta lejer alte 3 săptămâni fără să revedem vreun loc din cele incluse în traseul inițial.

Canaima, Venezuela

Salto Angel, Venezuela

Am combinat un strop de vest, cu lacul Maracaibo, Catatumbo, și atât de dragul oraș Mérida și regiunea Guayana, care este cea mai călătorită parte din țară. Și unde, de cele mai multe ori, locurile de văzut sunt inaccesibile pe drum, reprezentare numai bună a conceptului of the beaten track.

Delta Orinoco, Venezuela

Transport în Venezuela

Am ajuns în Venezuela cu un zbor de la Turkish Airlines, care avut ore decente de zbor și a costat 934 €. L-am verificat vreo lună în fiecare zi, nu a urcat, nu a scăzut.

Norocul meu a fost că, în seara în care trebuia să plec, Turkish a anulat toate zborurile. Am zburat a doua zi, dar am primit o compensație de 720 €, credit Turkish. 💪

Am spus povestea obținerii compensației într-un articol dedicat, pe care îl poți citi aici!

Zbor cu un avion mic mic, la Salto Angel

Transport intern

Cum noi am mers cu o agenție locală, partea de transport a fost asigurată de ei. Și a inclus mijloace de transport care mai de care mai variate: microbus, un bus mai serios, avioane de linie, avion privat, mașini de teren, bărci mai mici sau mai mari.

Zbor privat Puerto Ordaz – Canaima, exterior

Zbor privat Puerto Ordaz – Canaima, interior

Singur sau cu agenție în Venezuela?

Cred că, dacă asta este orientarea ta de călător, poți merge pe cont propriu prin Venezuela. Vei fi clar printre pionieri, nu am întâlnit prea mulți backpackeri în drumul nostru. Dar lucrurile nu stau chiar așa de rău, cum ar putea să pară din afară.

Cel puțin între orașele principale – există autobuze, unele chiar confortabile, au și zboruri interne. Desigur, ai nevoie de organizare riguroasă și de timp. Mijloacele astea de transport nu sunt cele mai reliable, au întârzieri mari, se mai strică, nu știi niciodată sigur când ajungi.

Delta Orinoco, Venezuela

Oricum, dacă alegi să călătorești singur, vrei sfârși prin a organiza o combinație de segmente pe care să le gestionezi tu și segmente unde să ai nevoie de agenții sau ghizi locali. De exemplu, sunt multe locurile unde nu există transport public – la Salto Angel, în Delta Orinoco, pe lacul Maracaibo și ai nevoie de cineva să îți aranjeze deplasările.

Platformele din lacul Maracaibo, unde petreci noaptea pentru a vedea fulgerele 

Caracas, Venezuela

Favele în Caracas

Viza Venezuela

Pentru Venezuela nu ai nevoie de viză, poți intra și rămâne în țară pentru 90 de zile fără vreo formalitate prealabilă. Doar trebuie să respecți celebra regulă – pașaportul să fie valabil minim 6 luni. Și să ai biletul de întoarcere în România (sau de ieșire din Venezuela).

Mai multe detalii operaționale și știri descurajatoare pe site-ul MAE.

Apoi, va mai trebui să completezi niște formulare la intrarea în țară, este bine să ai un pix la îndemână.

Blocuri în culori naționale – Caracas, Venezuela

Ce trebuie făcut / văzut musai?

Musai este să mergi în Venezuela, restul vine de la sine. Pe cuvântul meu că pare că „go big or go home” este moto-ul de țară. Munții, râurile, cascadele, petrolul, femeile frumoase, toate sunt acolo, pe primele poziții în topurile mondiale.

Eu am compus un clasament care include o atracție cât se poate de faimoasă, o experiență care este pe primul loc în clasamentul lucrurilor pe care eu le-am făcut (în viață) și o activitate cotidiană care a completat totul.

Salto Angel, Venezuela

1. Salto Angel

Cascada Angel este atracția numero uno din țară, o găsești în toate pozele de promovare turistică – câte se mai produc zilele astea. Este cea mai lungă cascadă din lume, are o lungime totală de 979m și o cădere neîntreruptă de apă de 807m, de 16 ori mai mare decât Niagara.

Se revarsă în hău de pe unul dintre cei mai înalți tepui (munții teșiți, am mai povestit de ei la început) din țară – Auyantepui, Muntele Binelui și Răului, în limba localnicilor Pemón, indigenii din zonă.

Salto Angel, Canaima

Cascade și căscăduțe, pe lângă Salto Angel

Dar, să mergi la Salto Angel nu înseamnă doar să vezi cascada, ci este o experiență și o aventură completă. Căci cascade ca asta nu se găsesc, așa, la orice colț de drum. Ba, mai mult, a zis că ea o să se compună acolo unde nu există vreun drum.

Ajungi la ea doar pe calea apei, într-o păstaie de barcă pe un râu care, în unele porțiuni se comportă de parcă ar fi atins punctul de fierbere și bolborosește nestăpânit. În momentul ăla trebuie să te îmbrățișezi cu colegul de băncuță din bărcuță, să stai cât mai compact și să spui o rugăciune mică.

Salto Angel, dis-de-dimineață

Dar traseul este ceva senzațional!! Ești ca într-o poveste, jur! Este clar că oamenii care au creat acele incredibile decoruri pentru filmele fantasy doar au copiat realitatea.

Îți vine să plângi de cât de frumos este totul, cum se dezvăluie tepuii la fiecare cotitură de barcă. Arată ca niște veritabile catedrale. Iar râul capătă o strălucitoare culoare ocru-portocaliu. Nu pare din realitate.

Tepui, cascade și apă în culori neobișnuite

Curiara, un fel de canoe cu motor cu care mergi la Salto Angel

După porțiunea de traseu pe apă vine, hike-ul efectiv spre cascadă! Mergi și urci puțin printr-o junglă veritabilă și, deodată, apare cascada. Și iar mai plângi puțin. Este o panglică imensă de apă care, deși avea un debit serios, pe alocuri părea că se transformă într-o ceață pulverizată, ca să pluseze la capitolul magie.

Băieții ăștia au făcut un super mini-documentar de la cascadă (are 4 minute) – https://www.youtube.com/watch?v=XftZCO2HDLE&t=6s 

Am zburat pe lângă Salto Angel

În pijamale la cascadă

2. Roraima

Roraima a fost pentru mine drive-ul către Venezuela. Mi se părea ireal muntele ăsta. Ireal în adevăratul sens al cuvântului. Că nu există! Cum să se înalțe așa ceva deodată, din pământ, din iarbă verde? Și nu numai că el se înalță, dar tu poți să îl urci! Cum? Pe unde?

Kukenán și Roraima, în dreapta

Urcarea pe zidurile astea abrupte este fascinantă, iar ce găsești pe platou are apucături de vis. La un moment dat treci efectiv prin pulbere de cascadă. Îți poți imagina asta? Nu îmi dădeam seama dacă plouă, dacă e cascadă, dacă ăla este drumul. A fost o urcare cu multe simțuri implicate – foarte emoțională, solicitantă fizic, cu niște lipsă de confort și plină de fericire.

Roraima a fost primul tepui pe care s-au cățărat oamenii. Este cel mai ușor de explorat și nu necesită vreo pregătire sau vreo tehnică specială. Doar să fii cât de cât în formă și cât de cât sănătos.

Hău amețitor și floricele, Roraima

Jacuzzi, Roraima

Urcarea durează 6 zile, sunt 5 nopți pe care le petreci la cort, în campinguri special amenajate. Prin camping a se înțelege zonă mai plată unde s-au înțeles ghizii și autoritatea protectoare a parcului că se vor pune corturile. Nu există nicio facilitate specifică campingurilor. Pe platou zonele astea se numesc hoteluri. 😎

Sus, sus – pe Roraima

3. Să bei un Polar cu oamenii din Venezuela.

Mi se pare un aspect la fel de important ca vizita la Salto Angel sau ca urcatul pe Roraima. Oriunde este o adunătură de oameni care au deschis și ei o sticluță de bere sau beau o cafea, ascultă muzică și spun lucruri, alătură-te. Nu o să trebuiască să cauți prea mult.

Fie că este un magazin, o bordură sau frizeria din sat – oamenii se strâng, râd și povestesc. Nu contează locul, contează compania. Aici, viața de zi cu zi pare cât se poate de deschisă. Clima și poate și spațiul restrictiv al majorității caselor din Venezuela, invită la o viață petrecută afară.

Un copac numa’ bun de meeting point, Pedernales, Venezuela

Plus că sunt cât se poate de dispuși să te includă în viața asta și să îți împărtășească lucruri – am aflat de la doamna de la cafeneaua din Mérida că nu reușește deloc să își găsească un bărbat serios, deși tot încercă.

În Caracas, când s-a închis magazinul de băutură, un domn prietenos ne-a îmbrățișat și ne-a povestit că lucrează pe un vas al marinei și că e în permisie acum.

O tipă la magazinul sătesc din Los Nevados mi-a povestit despre business-ul ei – și-a deschis o pensiune în Choroni (Casa Ione) și mi-a dat contact – când trec pe acolo, poate stau la ea. Și altele, și altele.

O bodegă-magazin în Catia del Mar, 6 beri la 5$

Sunt povești mici, de viață cotidiană care își dau sentimentul că ajungi să cunoști un lifestyle. Chiar și numai un pic, la suprafață. Ador imersiunea asta printre oamenii locului, mi se pare cel mai frumos și important aspect al călătoritului.

Doamne la taclale, Venezuela

Ce am mâncat și băut bun?

Pare că Venezuela ia în serios mâncarea! Au și o zicere în sensul ăsta – lo que no mata engorda (ce nu ucide, îngrașă). Pește, fructe de mare sau crabi, yuca și banane gătite în tot felul de feluri, grătare consistente și fripturi serioase, avocado gigantici pe care i-am consumat de fiecare dată când am avut ocazia și tot felul de patiserii – nu rămâi flămând pe aici.

Street food, Venezuela

Multe dintre felurile de mâncare specifice au ca bază porumbul, în special arepas sau empanadas, pe care le găsești mai peste tot. Arepas sunt un fel de clătite din porumb, tăiate pe mijloc și umplute cu diverse – pui, vită, avocado, brânză. Au și locuri specifice unde se vând – areperas.

Și mai sunt și delicioasele cachapa, este un fel de mâncare specific Venezuelei. Sunt  făcute din aluat de porumb dar puțin mai gros și mai grunjos. Sunt consumate în mod tradițional cu queso de mano o brânză moale, asemănătoare cu mozzarella, și ocazional cu chicharrón de porc prăjit alături. Noi am înlocuit porcul cu avocado!

Cachapa – preparat specific din Venezuela

Cărnuri pe pat de tostón, Venezuela

O altă preferată a mea, care venea de obicei pe post de garnitură, dar pe care eu aș putea să o mănânc lejer ca atare, a fost tostón, bucăți mari de banană pentru gătit (platanos) aplatizată și prăjită, mâncată apoi cu sos de roșii sau maioneză.

Pentru că se apropia Crăciunul, mă rog, era pe la jumătatea lui noiembrie, dar, ca peste tot, totul era deja decorat, am avut ocazia să și testăm niște preparate speciale de Crăciun:

• pan con jamon (un aluat umplut cu șuncă, stafide și măsline verzi, piper, boia roșie)
• hallacas (aluat de porumb umplut cu carne tocată și legume, învelit și fiert în frunze de banane). Foarte bun. Poate îți amintește de tamales mexicane, dar să nu zici cu voce tare.
• ensalada de gallina – un fel de salată boeuf de la noi

Și restaurantele sunt decorate de Crăciun

Pan con jamón, Venezuela de Crăciun

Și, din domeniu mâncărurilor mai ciudățele am încercat un sos cu furnici, picant, în Delta Orinoco. Exista și varianta unor viermi grăsuți, dar era greu numa’ să te uiți la ei, d-apăi să îi molfăi. Însă am avut temerari în grup, care i-au testat.

Viermișor grăsuț, Delta Orinoco

Poate niște alcool, să meargă cu viermișorul?

Soy vegetariano, vivo en vainitas. (Sunt vegetarian, trăiesc în fasole) este o zicere populară în Venezuela. 😁

Vegetarienii se vor descurca ok – au o grămadă de fructe și legume, brânzeturi. Doar că nu sunt văzuți chiar cu ochi buni.

Pești delicioși din Lacul Maracaibo

Băuturi în Venezuela

Cafeaua a fost excelentă în Venezuela. Și am găsit-o peste tot, ba chiar sub formă de all you can drink de câteva ori. Doar că au obiceiul să ți-o dea în niște pahare foarte mici, de plastic – gen cele de shot.

Café negro este cafeaua neagră, café marrón este cafeaua cu niște lapte și café con leche – lapte în care a fost scăpată niște cafea.

O sticluță de Polar, Venezuela

Și niște tequila.

Băutura alcoolică numero uno este berea! Vine în sticluțe mici, de 250 ml. Când am întrebat care e faza cu eprubetele astea, am primit explicația cum că este o țară cu temperaturi mari și ar fi mare păcat să ți se încălzească berea până să apuci să o termini. Mi s-a părut cât se poate de corect și am purces la consumat. 1$ / sticluță, mas o menos. Cea mai întâlnită bere este Polar, cu un logo chiar drăgălaș – sub formă de urs polar.

Restaurant în Caracas, Venezuela

Sim card și internet

Venezuela a fost una dintre puținele țări unde nu am cumpărat cartelă de internet. Am înțeles că se poate, dar nu am considerat că nu aș avea prea mare nevoie.

Oricum, cea mai simplă variantă, deși mai scumpă un pic, de a avea internet este să achiziționezi un eSim.

Înțeleg însă că internetul nu este chiar cel mai grozav în Venezuela. Dar, la hotelurile și în orașele mai mari am avut și a mers fără probleme.

Delta Orinoco, Venezuela

Electricitate  

De mai bine de 10 ani Venezuela se confruntă cu o criză energetică și, regulat, cu pene de curent serioase, care afectează întreaga țară. Cauzele sunt legate de mentenanța deficitară, de lipsa investițiilor în infrastructură, dar și de plecarea în masă din țară a specialiștilor în domeniu. „Unii” zic că e, așa, un sabotaj.

Mare parte din energia electrică a Venezuelei vine de la o mare centrală hidroelectrică de la Barajul Guri, construită în anii 1960.

Noi, ca turiști nu am simțit asta. Am avut electricitate peste tot, chiar și în Delta Orinoco, la campingul de lângă Salto Angel sau pe platforma de beton ridicată în largul lacului Maracaibo, de unde am văzut fulgerele de la Catatumbo. Poate nu full time, dar am avut. De la generatoare.

Este o practică obișnuită, de exemplu, ca hotelurile să specifice că au generator.

Folosesc prizele de tip A, cele cu doi pini mai aplatizați – ca în SUA.

Delta Orinoco, Venezuela

Combustibilul în Venezuela

Pentru o țară care are așa de mari rezerve de petrol că este incredibil să vezi cozile imense de la stațiile de alimentare. În mare parte motociclete, care sigur își vor petrece noaptea pe aici.

Criza combustibilului este similară crizei de energie. O deficitară și coruptă administrarea a companiei PDVSA, compania petrolieră de stat.

Canaima, Venezuela

Venezuela a fost unul dintre marii exportatori mondiali de petrol și produse derivate, iar sistemele sale de rafinărie au fost un model de bun management și eficiență administrativă cel puțin până la finalul anilor ’90. Veneau arabii să studieze.

Benzina venezueleană a fost, de asemenea, printre cele mai ieftine din lume timp de câteva decenii: un rezervor putea fi umplut la un cost de doar câțiva cenți. Bine, și acum prețul combustibilului este unul dintre cele mai mici din lume – 0.031 euro/litru.

Caracas, Venezuela

Mă rog, dacă vrei să aprofundezi mai mult subiectul, uite aici niște articole care, deși un pic mai vechi, mie mi s-au părut interesante –

•  https://www.contributors.ro/criza-venezueleana-o-criza-a-petrolului-conven%C8%9Bional-rolul-sua-in-apari%C8%9Bia-%C8%99i-gestionarea-ei/
• https://english.elpais.com/international/2023-03-23/rampant-corruption-in-venezuelas-national-oil-company-weighs-down-the-economy.html

Telecabina din Merida, Venezuela

Bani și cumpărături

Moneda oficială în Venezuela este Bolivar-ul.

Venezuela a avut mari probleme și cu inflația și devalorizarea monedei naționale. Sunt faimoase gențile sau pălăriile făcute din bolivari și vândute pe stradă, le-am întâlnit chiar și în Columbia.

Când am mers noi însă lucrurile erau mai stabile și exista o rată de schimb fixă de 1 USD = 36 Bolivari.

Magazinaș în Caracas, Venezuela

Am schimbat niște tenculețe de bani, dar puteam la fel de bine să nu o facem. Se folosește dolarul american pentru orice tranzacție ai de gând să faci. Ba, mai mult, în apropierea granițelor se folosesc realii brazilieni sau pesos columbieni.

Foarte rar bolivari. O tipă chiar a râs ușor și s-a mirat mai mult când am întrebat prețul în bolivari pentru o apă. Era surprinsă că cineva, mai ales un turist, folosește moneda națională.

Delta Orinoco, Venezuela

Cursul de schimb era afișat în cam toate magazinele.

Deși înțeleg că sunt destul de multe locuri unde poți plăti cu card, în special în orașele mari, nu am testat. Am avut toți banii cash.

Este foarte important să ai bancnote cu valori mici, s-a întâmplat de mai multe ori la magazin să nu aibă bani pentru a ne da rest. Ocazie cu care am învățat expresia – Tienes sencillo? – aveți bani mici/schimbat?

Apus în Orinoco, Venezuela

Lacul Maracaibo, Venezuela

Venezuela nu mi s-a părut chiar o țară ieftină, prețurile sunt comparabile cu România.

Am plătit cam 40$ pentru hotelurile din Caracas – de fapt, în afara orașului, lângă aeroport, dar erau cele mai ieftine opțiuni. Pentru o masă în oraș plăteam în jur de 10 – 15$, iar o bere 1$.

Zborul la Salto Angel a costat 200$, dar a fost cu avion de mici dimensiuni. Locul în elicopter costa dublu.

Overall, costul pe zi în Venezuela a fost undeva la 150$.

Andes Venezolanos, Merida

Este periculos?

Mă rog, întrebarea mai potrivită ar fi cât de periculos este. Că periculos pare, general acceptat, că este. Se pare că situația în țară s-a îmbunătățit în ultimii câțiva ani, după 2020, deși nu neapărat din cele mai bune motive.

Caracas este una dintre zonele considerate periculoase

Criza economică din Venezuela a afectat atât cetățenii de bună-credință, cât și grupurile criminale din țară. Căci oamenii nu mai aveau bani, nu mai aveau cu ce să plătească grupurile criminale. Așa s-au redus oportunitățile pentru extorcare și răpiri pentru răscumpărare, iar nelegiuiții au trebuit să își caute de lucru prin țările vecine.

Apoi, am mai citi și despre niște raiduri ale guvernului împotriva mafiilor locale și organizațiilor care aveau răpirile drept cod CAEN principal.

Sursă: https://insightcrime.org/news/venezuela-crime-rate-falling/

În munți în Venezuela

Lacul Maracaibo, Venezuela

Acum, din experiență proprie, nu am simțit nicio situație ca fiind periculoasă. Se aplică regulile de bun simț de oriunde, poate aici un pic mai intens.

Nu afișezi averea, nu noaptea pe străzi sau prin unghere periculoase, evită situațiile care pot deveni conflictuale și, dacă ți se pare periculos, pleacă de acolo. Oamenii pe care i-am întâlnit, fără excepție, au fost cât se poate de primitori, deschiși și comunicativi.

Venezueleanul meu preferat

Am ieșit seara din casă și am stat la o bere, prin Catia del Mar și Mérida, care au părut chiar ok. Este adevărat că nu am petrecut nicio noapte în Caracas, dar ne-am plimbat pe străzi ziua, chiar și prin una dintre multele favele din oraș – San Agustin.

Pe stradă în Merida, Venezuela

Iar în restul țării, deja uitasem de orice precauție – în Canaima, Los Nevados sau San Francisco de Yuruani.

Ba chiar în Roraima am întâlnit un tip din Argentina care traversa țara pe bicicletă, de unul singur.

Însă, nici acum nu am aflat dacă șoferul nostru dintre Puerto Ordaz și San Francisco de Yuruani a glumit când, la întrebarea de ce nu oprește când semaforul este roșu a răspuns cu „dacă mă opresc, poate ne atacă cineva”.🤷‍♀️

Din favela San Augustin, Caracas

Cazare Venezuela

Venezuela are o varietate destul de mare de unități de cazare. Găsești lejer hoteluri care arată foarte bine, confortabile și curate. În Caracas mi s-au părut destul de scumpe, mai ales în centru, dar tot am reușit să găsim niște opțiuni convenabile, mai pe la periferie.

Aici am stat în Delta Orinoco

În Merida am stat într-un hotel tare frumos (Hotel Boutique Teleferico), la cel din Puerto Ordaz, care avea și piscină, ne-am întors de vreo 3 ori (Hosteria Waipa), iar cel din El Vigia (Hotel Bari) a fost cât se poate de convenabil.

Camping în Venezuela

La plecare, pentru că aveam nevoie de un hotel în apropiere de aeroport, am stat în Catia del Mar, la Hotel Muevete por Vargas.

Apoi, sunt și zonele unde nu există niciun fel de infrastructură turistică – la Salto Angel, pe Roraima sau pe platformele din lacul Maracaibo. Pe aici am dormit fie în hamac – nu este așa de rău, mai ales după ce te obișnuiești un pic. Fie în cort.

Hamacele în care am dormit pe Maracaibo

Pedernales, Venezuela

Căutându-l pe nenea cu internet în Pedernales, Venezuela

Tot în Pedernales, Venezuela

Delta Orinoco, Venezuela

Caracas, Venezuela

Cachapa în Venezuela

Mausoleumul lui Hugo Chávez, Caracas

Pe Roraima, Venezuela