Bine de știut când călătorești în Peru!
Întâmplător (sau poate nu) am mers cu Adrian Matache într-un traseu pe munte. Am povestit atunci, printre altele, despre Peru, despre faptul că de multe ori cercetasem această țară și făcusem planuri de trasee, dar niciodată nu se concretizase cu adevărat.
Și despre faptul că agenția lui de călătorii – Nomadi Experience, avea în program, destul de curând, această dorită destinație.
Cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, nimic concret nu am decis pe loc. Dar ideea a încolțit. Așa că, 3 luni mai târziu, cumpăram bilete de Peru și împachetam pantofii de drumeție. 😁
Vecinii Muntelui Curcubeu, Peru
Peru este una dintre cele mai călătorite țări din America de Sud și pe bună dreptate. Este o țară fascinantă care efectiv are cu ce. Are cu ce să își susțină turismul, are ce să arate, are cu ce să atragă mai mult și mai mult și are cu ce să creeze dorințe și să le întrețină.
Vestitul Machu Picchu, Peru
Poate că Machu Picchu este driver-ul pentru turism și atenție – zilnic 4500 de suflete vizitează situl incaș. Și asta doar pentru că acest număr este reglementat.
Dar țara are mult mai multe de oferit. Muntele de Curcubeu, cețoasa coastă a Pacificului, liniile de la Nazca, Lacul Titicaca, Amazonul sau Valea Sacră a Incașilor – toate se referă la Peru drept acasă.
Culoare în Ollantaytambo, Peru
Când am mers și cum a fost vremea în Peru?
O informație pe care am primit-o des este că Peru are doar două sezoane – uscat sau ploios. Mai – octombrie este sezonul uscat, iar în noiembrie – aprilie se intensifică ploile.
Sezonul de vârf și cele mai aglomerate luni sunt iunie – august. Septembrie – noiembrie și martie – mai sunt intervale ideale pentru o vizită în Peru, se mai reduc hoardele de vizitatori, dar temperaturile sunt în continuare plăcute.
Scurtă oprire în drum spre canionul Colca, Peru
Pare comun acceptat faptul că decembrie – februarie este perioada de evitat, doar dacă nu ai vreo plăcere dubioasă să mergi în Peru pentru coastă sau pentru activități de plajă. Altfel, plouă și se închid diverse trasee.
Noi am mers la început de octombrie (4 – 18 octombrie) și vremea a fost cât se poate de bună. A plouat foarte puțin și niciodată nu ne-a încurcat în vreun fel. Poate că nopțile erau mai reci, dar zilele au avut temperaturi numai bune de vizitat și explorat. Mă rog, cât de bune poate fi și ele la peste 3000m.
A nins un minut pe urcarea spre Muntele Curcubeu
Un lucru foarte bun de știut aici este că trebuie să împachetezi pentru toate anotimpurile. În straturi este soluția. Să poți adăuga sau scoate lejer haine de pe tine.
Nu aș recomanda să împachetezi prea multe haine văratice. Eu, din 4 fuste, abia de am purtat una. Nici sandalele nu le-am purtat prea mult.😱
Și, ce am mai observat, în Cusco sau în Puno, de exemplu, deși temperaturile se anunțau undeva la 20 °C – 22 °C, gradele astea se simțeau mult mai puternic și se cerea tricou.
Munți incredibili în Peru
Valea Sacră a Incașilor, Peru
Traseul prin Peru
Oamenii de la Nomadi au gândit un traseu numai bun dacă este prima ta vizită în Peru. Am atins principalele highlight-uri ale țării, un mix irezistibil de orașe și arhitectură colonială, deșert și linii inexplicabile, ruine de sit-uri inca, trekking-uri simpatice, muntele în culori și lacul aflat la cea mai mare altitudine
Am petrecut aici două săptămâni, pe care le-am împărțit între aceste destinații. Și cred că am părăsit fiecare loc cu gândul „dar aș putea să mai stau puțin aici.”
Misterioasa Lima
Traseul nostru a inclus așa:
Lima (2 nopți) → Paracas / Islas Ballestas → Huacachina → Nazca (1 noapte) → Arequipa (2 nopți) → Canionul Colca (1 noapte) → Puno (2 nopți) → Lacul Titicaca → Muntele Curcubeu → Cusco (1 noapte) → Santa Tereza (1 noapte) → Aguas Calientes (1 noapte) → Machu Picchu → Ollantaytambo (1 noapte) → Valea Sacră a Incașilor ( terasele de la Moray, salinele de la Maras, Chinchero) → Cusco (1 noapte) → Lima (ultima noapte).
Salineras de Maras
Centru de textile tradiționale în Chinchero
Toate locurile astea mi se par multe de scris, de-apăi de văzut. 🙃🙂
Transport în Peru
Am ajuns în Peru cu un zbor compus din două segmente. București – Ciudad de Panama / Panama – Lima. Ca să fie lucrurile mai ușoare, am petrecut o noapte la un hotel în Panama. A fost binevenită după cele 13 ore de zbor de la Istanbul.
Aici, trebuie să arăt un strop de recunoștință pentru Turkish Airlines, care m-a răsplătit, pentru un zbor anulat, cu un voucher de călătorie în valoare de 720 euro, pe care l-am concretizat în acest bilet spre Peru.
Puno, orașul de pe malul lacului Titicaca
Transport intern
Nomadi Experience și partenerii lor locali s-au ocupat în totalitate de partea de transport, de-asta am reușit și să vedem atât de multe locuri în timpul pe care l-am avut la dispoziție.
La Muntele Curcubeu se ajunge și cu motorul 😁
Principalul mijloc de transport a fost un autocar imens, unde aveam fiecare bancheta lui. Plus bancheta din spate liberă, pe care o rezervi dacă voiai să tragi un pui de somn sau să te mai oblojești de efectele altitudinii.
Dar am mers și cu autobuze mai mici, van-uri, tren, bărci sau zboruri interne. Mi se pare o practică eficientă să călătorești terestru într-o direcție și să te întorci cu un zbor, pentru a eficientiza timpul.
Autobuzul nostru în Peru
În Lima, pentru transportul de la aeroport la hotel, am folosit un taxi. Exista și un autobuz, dar prețurile nu erau prea diferite. Costul cursei a fost de S/. 60 (aprox. 73 lei), iar prețurile erau afișate cât se poate de vizibil.
Am mai folosit și Uber, funcționează aplicația la ei. Dar și transportul în comun din oraș – autobuzele și un fel de metrou de suprafață. Și, desigur, fooooarte mult mers pe jos.
Barranco, Lima
Arequipa, Orașul Alb
Viza Peru
Pentru Peru nu ai nevoie de viză, poți intra și rămâne în țară pentru 90 de zile fără vreo formalitate prealabilă. Nici ștampiluță în pașaport nu am mai primit. Trebuie să respecți celebra regulă – pașaportul să fie valabil minim 6 luni. În rest bienvenidos.
Mai multe detalii operaționale pe site-ul MAE.
Ollantaytambo, Peru
Altitudinea în Peru
Când am întrebat ce ar trebui să știu înainte să ajung în Peru, foarte multe răspunsuri și sfaturi au fost date în legătură cu altitudinea. Care altitudine, pot să confirm, există și acționează, dacă o lași.
Mare parte din locurile în care am ajuns în Peru sunt la altitudine și asta se simte. Începe cu Arequipa, cu ai ei 2340m, și tot crește: Cusco – 3399m, Titicaca – 3812m, Colca, în cel mai înalt punct – 4910m și Rainbow, care se învârte pe la 5036m. 😵💫
Înălțimi amețitoare prin Peru
Răul de altitudine se manifestă cu dureri de cap, oboseală accentuată și respirații scurte la efort, amețeală, greață sau dificultăți de somn, somn fragmentat.
Pentru noi a fost foarte important faptul că am mers terestru către Cusco și am avut timp să ne acomodam, treptat. Simptomele astea ușoare sunt de obicei tranzitorii și se atenuează în 1 – 2 zile, pe măsură ce corpul se adaptează la altitudine.
La peste 5000m, Rainbow Mountain
Spectaculoase peisaje în Peru
Atât eu, cât și oamenii din grupul nostru am avut simptomele clasice. La început, m-a durut capul, uneori chiar foarte tare, și nu am dormit prea bine. Așa că, pentru că am vrut să fiu perfect funcțională când ajungem să urcăm pe Curcubeu, am ajutat cu o serie de măsuri:
Am luat pastile pentru rău de altitudine. Le-am cumpărat dintr-o farmacie din Lima – Simsoroch, le cheamă. Ceva natural, din frunze de coca, guarana, ghimbir, cafea verde și niște altele. Cutia avea 10 pastile, am luat cam 3 / zi (se puteau lua până la 6).
Cred că m-au ajutat mult. Teoretic, le iei înainte de a ajunge la altitudine. Eu am luat direct acolo, când am văzut exact cum stă situația. Prețul unei cutii a fost de S\ 27 (33 lei). Oricum, au mai multe variante de pastile pentru altitude sickness și le poți lua lejer, fără rețetă, direct de acolo.
Am băut ceai și mestecat frunze de coca. Dar, pentru că simțeam că mă balonează, nu am insistat prea mult. Bine, recunosc că, uneori, din inerție, mai și înghițeam frunzele astea.
Frunzele le găsești mai peste tot. La hoteluri, pentru a prepara ceaiul, am mai primit pe barca de pe Titicaca sau le poți cumpăra de la tarabe din stradă sau de la magazine mai aranjate, pe post de suvenir.
Nu au gust rău, ușor amărui. Și nu au vreun efect vizibil – nu ești nici mai vesel, nici mai vorbăreț, nici mai amețit.
Am luat Paracetamol sau Nurofen când mă durea capul sau chiar preventiv, când am început să urcăm la Curcubeu. A ajutat.
Am băut cât de multă apă am putut. Și am suplimentat și cu Gatorade, despre care am învățat în Venezuela că e bun și la altitudine și la energie.
Am mâncat ciocolată. Fără vreo legătură directă cu altitudinea :)) Dar cred că are și ea rol în a te face mai fericit un pic.
Superbul Lac Titicaca
Simptomele astea s-au simțit mai mult în primele două zile de altitudine, apoi a rămas doar oboseala mai intensă la efort.
La Curcubeu, unde aveam eu emoții, totul a fost perfect ok, nici urcarea nu a părut atât de grea. Ca să fiu sigură că nu forțez, am mers încet, constant, cu pași egali. Și a fost minunat.
Frunzele de coca!
Oamenii ăștia frumoși nu aveau nicio problemă cu altitudinea
Ce trebuie făcut / văzut musai?
Pff, ce greu!! Căci țara asta nu a știut de glumă când a adunat locuri de văzut, atracții de minunat sau mâncăruri de testat.
Este una dintre minunile lumii, nu ai cum să îl ratezi, oricât de hipsteresc te-ai poziționa. Poate că este una dintre cele mai aglomerate atracții din țară, dar clar nu îi știrbește din maiestuozitate. Îți spun, e cu maiestuozitatea intactă.
În plus, totul este organizat – pe ore, pe grupuri, pe număr de persoane. Nu simți mai deloc înghesuială – traficul pe aici este atent monitorizat și numărul vizitatorilor restricționat pe zi, pentru a se păstra și proteja minunea.
Pentru scopuri așa nobile trecem cu vederea riguroșenia organizării, oricât de neapetisantă ar fi ea.
Machu Picchu, Peru
Oricât de multe poze ai văzut cu orașul pierdut al incașilor, tot are puterea să genereze o bulă – două de fericire în stomac. Primul meu gând a fost că arată ca un sat irlandez, de la combinația fericită între iarbă proaspătă, verde crud și casele de piatră.
Cu predilecție la ceață și înconjurată de junglă, locația este spectaculoasă, trăiască (vorba vine) omu’ însărcinat cu scoutingul de locații.
Și chiar dacă poveștile nu se pun întotdeauna de acord despre rolul pe care l-a avut Machu Picchu, din ornamentele care se găsesc pe aici, din arta cu care pietrele sunt stivuite unele peste altele, din multitudinea de căi de acces către sit este clar că a avut un rol cât se poate de important în societatea incașă.
Căsuțele de la Machu Picchu
Străduțe de tip labirint la Machu Picchu
A, și altceva important despre Machu Picchu. Piciul ăsta se pronunță cu dublu c, cum de și scrie Pic (ca în pics) și chu (ca în chuuuu – chuuuu).
Ceva artistique!
Vaaai, ce mi-a plăcut la muntele ăsta! A fost minunat cu totul – și urcarea până la el și el cu culorile lui nebune. Eu, sincer vorbind, nu am crezut că muntele chiar așa arată. Îl suspectam de exagerare a realității. Dar nuuu, este cât se poate de real și de colorat. E bucățică ruptă din Curcubeu. Și nu doar el, dar și văile înconjurătoare s-au mânjit cu culori de-astea.
Rainbow Mountain, în toate culorile lui
Numele pentru prieteni este Vinicunca, iar drumul dus-întors de la bus, până la miradorul de unde ți se arată în toată splendoarea, are vreo 10km.
Poteca asta nu se omoară prea mult cu diferența de nivel, dar există riscul să te chinuie un pic altitudinea, având în vedere că depășești 5000m.
Peisajul înconjurător de la Muntele Curcubeu
Poți urca pe cal până aproape de Curcubeu
Citisem despre hikking-ul ăsta că este unul aglomerat și să nu prea speri la momente de solitudine, dar nu s-a adeverit. A fost cât se poate de liber, cea mai mare parte a traseului am fost singură și am avut și momente doar pentru mine în vârf. Clar este unul dintre motivele pentru care urcarea aici a fost momentul meu preferat din Peru.
Mărețul ghețar de lângă Rainbow Mountain
Mie, Lacul Titicaca mi s-a arătat cu un Disney local, fix ca o butaforie – decor pentru basme.
Primul peruan cu care o să schimbi câteva vorbe mai lungi o să țină să îți spună despre lacul Titicaca, care e în custodie comună cu Bolivia, că este împărțit frățește în Titi, ce aparține Peru, și caca, ce revine Boliviei. Biata Bolivia, pare că are mereu nenoroc când se împart apele planetare. 🤷🏻♀️
Bărcile specifice lacului Titicaca
În credința andină, Titicaca este locul unde soarele s-a născut. Și, pe lângă plai natal, este și cel mai mare lac din America de Sud și corpul de apă navigabil aflat la cea mai mare altitudine din lume. Are și el niște recorduri, nu-i chiar de colea.
Lacul Titicaca
și femeile puternice și stilate de aici.
Iar insulele de pe lac sunt poveste! Cele mai vizitate sunt Islas Uros, insule plutitoare, din stuf, făcute și locuite de oameni. Sunt construite exclusiv din acest stuf plutitor – totora, straturi și straturi de totora, care sunt constant adăugate la suprafață, pe măsură ce cele aflate în apă putrezesc.
Folosesc stuful ăsta pentru a construi diverse prin gospodărie – case, garduri, arcade, obiecte de artizanat. Bărcile sunt niște opere de artă. Toate mi-au părut niște jucării supradimensionate! Iar locuitorii – niște păpuși. Micuți, colorați, sănătoși.
Culori saturate pe lacul Titicaca.
Ce am mâncat și băut bun?
Mâncarea pentru Peru la fel de importantă ca Machu Picchu. Au fost două situații unde am petrecut un pic de timp cu oamenii locului și, în conversațiile cu ei, un loc foarte important au avut recomandările de mâncare. Le-am și notat. 😎
Apoi, pe unde citești și te uiți de informații despre această țară, gastronomia e menționată printre primele. Și greu mai apare vreun top de restaurante „cele mai bune din lume” fără să apuce Peru vreun loc.
Restaurant în Lima
Novoandina este gastronomia despre care se tot vorbește. Ceva gourmet, un mod de a găti care combină tehnici moderne cu ingrediente tradiționale din bucătăria andină și peruană.
Care la rândul ei a dezvoltat două sub-categorii – amazoniană (ceva cu multe insecte și gândăcei) și nikkei (o fuziune japonezo-peruană). Lima este cea care se laudă cu multe restaurante de-astea fuzionare, dar nici Cusco nu e departe. Iar amazonian se mănâncă cel mai bine în Iquitos.
Cartoful este unul dintre ingredientele principale ale bucătăriei peruane.
Alături de porumb, desigur. Au mai mult de 50 de soiuri de porumb.
Acum, asta este ceva despre care eu am citit, căci nu prea le-am testat. M-am rezumat la felurile tradiționale și cartofii umpluți, din piață. Care au fost și ele atât de buuuune.
Cred oricum că chefii peruanii au funcționat pe ideea „Băi, suntem maeștri în mâncărurile astea clasice. Ia să trecem noi la alt nivel”.
Foarte bun am mâncat aici, Lima
Am făcut o listă cu ce am testat, mi-a plăcut și aș mânca din nou:
Un ceviche bun bun!
Ají de Gallina – poate nu cea mai aspectuasă mâncare, dar clar delicioasă
Chicharrón de Cerdo
Carapulcra con Sopa Seca
Maíz con queso – porumb fiert cu brânză.
Turtă din quinoa, Titicaca
Și pe partea de dulcegării stau bine peruanii. Multe cofetării își ies în cale. Dar, dintre cele speciale au fost așa:
Pululo, un fel de pufarine
Aici se vinde și se cumpără înghețată de brânză!
Și fructele, munți întregi de fructe prin toate piețele, care mai de care mai ciudate și mai necunoscute. Am reținut pe lúcuma, un fruct peruvian dulce, pe care îl găseam des ca aromă pentru înghețată sau pisco.
Ce de mâncăruri am listat, mă mir și eu, acum, retrospectiv, de câte am mâncat.
Magazin colorat, undeva prin Peru
Băuturi în Peru
Păi, în primul rând, cele mai cunoscute și găsite branduri de bere sunt Pilsen (din Lima) și Cusqueña (din Cusco). Sunt beri bune, lejere, cinstite. Cusqueña are și o variantă din grâu, ușor dulceagă.
Pilsen; Lima
Cusqueña, Cusco
Apoi, băutura forte și națională este Pisco! Sunt foarte mândri de ea și o dispută intens cu Chile, care se dau și ei inventatori. Oricum, oricine ar fi creat poțiunea – multă sănătate!
Este o băutură alcoolică făcută din distilarea sucului de struguri, cu apucături și gust tare apropiat de țuica noastră. Pisco ăsta vine în combinații și culori și arome care mai de care mai variate – cu coca, cu lucuma, cu maracuya, cu fructul pasiunii, cu lychee, cu chicha morada și cu multe multe altele.
Dar clasica variantă de consum rămâne Pisco Sour – cocktail din pisco, lime și zahăr. Ceva bun și vesel!
În călătoria asta am avut parte de două sesiuni de degustare. Și am mai făcut câteva și pe cont propriu.
Pisco Sour, Museo del Pisco
Dar tot berea pare mai consumată
Non-alcoolice
Din categoria băuturilor non-alcolice, cea mai întâlnită și răspândită este Inca Kola! O băutură răcoritoare emblematică în Peru, cu aromă de gumă Turbo și fructe și culoare aurie. E adorată de peruani și e cunoscută ca „gustul Peru-ului”.
Apoi, s-au remarcat ca speciale chicha morada – o beuturică dulce, făcută din porumb mov fiert cu ananas, scorțișoară și cuișoare, specifică culturii peruane. Un fel de compot. Și un suc de cactus, care am înțeles că era bunicel, dar pe care nu l-am testat, că nu era chiar ziua mea bună.
Inka Cola, gustul Peru-ului
Suc de cactus!
A, și ceaiurile. De coca sau de muña. Infuzia de coca este consumată frecvent în Peru pentru a combate răul de altitudine și a crește energia. Iar muña este o plantă andină (similară cu menta), care ajută la digestie și la relaxare.
Și cafeaua, desigur – multe cafenele de specialitate, mai ales prin orașele mari, cu cafea bună bună. Mai calcă ei strâmb cu niște ness ciudățel pe la micile dejunuri. Dar cafeaua este, în general, bună.
O piață în Arequipa
Plus, mai au un sortiment neobișnuit și scump de cafea de coati. Coati este un animăluț care aduce cu ratonul (da’ nu chiar la fel de simpatic). Și cafeaua asta de coati este o cafea rară, obținută din boabele ingerate și apoi excretate de animăluț. Cică, după ce îl tranzitează pe coati, capătă o aromă nemaivăzută, datorită procesului de digestie.
Acu’ așa o fi. Eu n-am simțit nicio savoare învăluitoare, dar am două explicații. Ori doamna responsabilă a folosit cafea normală ori n-am eu gusturi fine. La fel de valide ambele situații.
O pungă de-asta de cafea de coati, într-o cafenea din Puno, costa S/. 270 (330 lei) / 100g.
Arequipa, Peru
Sim Card și Internet
Este chiar ok internetul în Peru. Inițial, am fost ferm hotărâtă că vreau sim card de la Claro, dar aveau prețuri mai mari, iar oamenii de la ghișeu m-au asigurat că Bitel este la fel de bun.
Am plătit S/. 44 (54 lei) pe un sim card care avea foarte mulți GB, cred că până la final am sfârșit cu vreo 50 GB. Mi-au setat-o în magazin și totul a mers cât se poate de bine, nu îmi amintesc de vreun loc unde să nu fi avut net. Este nevoie să ai și să arăți pașaportul atunci când cumperi cartela de net.
Oaza Huacachina, Peru
A fost un pic de căutare până am găsit magazin care să aibă efectiv sim, întâmpinam tot felul de probleme – se terminaseră cartelele, sistemul nu funcționa, puteau doar să adauge credit pe un card deja existent (mult mai dese punctele unde puteai face top up).
Am cumpărat sim-ul din Lima, dar poți cumpăra din orice oraș mai serios.
Lacul Titicaca, Peru
Lima, Peru
Este Periculos?
Peru, și Lima, în special, nu au chiar cea mai bună reputație. Dar nici nu se remarcă în mod deosebit. De altfel, n-ar fi țară latinoamericană daca n-ar avea și ea niște pericol. Lima are câteva zone mai rău famate, dar, dacă te ții departe de ele sau mergi în miez de zi, eventual și cu un grup, cred că poate fi ok.
Oricum, ca mai peste tot în zonă, se pare că siguranța s-a îmbunătățit mult în ultima perioadă. Încă se mai discută de hoți de buzunare, genți smucite sau furturi, dar nu prea mai apar în discuție răpirile soldate cu vizită la ATM.
Liniile de la Nazca, Peru
Noi nu am avut nicio problemă și s-a întâmplat des să ne prindă noaptea pe străzi. Dar am și respectat regulile importante de siguranță:
Arequipa, Peru
Primele două zile le-am petrecut sigură în Lima, ulterior m-am întâlnit cu grupul. Am mers mult pe jos, am vizitat diverse zone din oraș, m-am și rătăcit puțin cu autobuzul. Dar totul a fost ok, nu m-am simțit niciodată în pericol.
În schimb am văzut foarte foarte multe echipaje de poliție. Atât în Lima, cât și în Arequipa. Foarte simpatici, prietenoși și politicoși, dar prezenți.
Condorul trece, condorul vine…
Cumpărături în Peru
4 kg! Atât a adăugat Peru rucsacului meu! A lovit în punctul meu slab – textilele. E puzderie de artizanat. Am umplut rucsacul cu mănuși, șosete, căciuli, portofele, cercei, hanorace, brățări
Toate vesele și colorate, după chipul și asemănarea mea. Ai de ales dintre atâtea și atâtea produse – poncho-uri superbe, pălării, tricouri cu mesaje care mai de care mai creative. Toate la prețuri de nerefuzat.
Peste tot se găsea un bazar!
Lucruri colorate de cumpărat
Bine, dacă intri în magazine mai pieptănate, prețurile cresc proporțional. Ca să nu mai zic când intervine vicuña în peisaj; atunci și o batistă te costă peste 500 euro.
Apoi mai sunt toate produsele derivate din nevinovata frunză de coca – pisco de coca, ciocolată de coca, bomboane, ceai, frunze la pungă. Care parcă fac de un cadou drăguț.
Negocierea este ceva normal și așteptat, dar numai în cazul standurilor din bazar sau de pe stradă, unde nu plătești cu card.
Cumpărături la Titicaca
Cazările în Peru
Peru, având ditai tradiția în turism, are și o plajă largă de posibilități de cazare – hoteluri, hosteluri, pensiuni, camping, la oameni acasă. Poți să te cazezi chiar și pe insulele plutitoare din Titicaca.
Noi, mergând cu agenție, am avut parte de hoteluri foarte bune, frumoase, cu mic dejun mereu inclus, aranjate, cu uscător de păr, foarte bine poziționate. Abia când mă obișnuisem și eu să merg în călătorii cu sprayul de gândaci în rucsac. 😂
Lima Centro, Peru
Bani și costuri
Moneda națională a Peru este sol. A făcut poporul ăsta totul după soare, era și normal să își numească moneda așa.1 sol este echivalentul unui 1.2 lei. Cel mai simplu a fost să fac schimbul în un pic mai mulți lei. Pentru rate actualizate verifică însă xe.com.
Schimburi valutare sau ATM-uri găsești mai peste tot. Chiar și în satul în care nu aveau ATM tot s-a găsit un magazin care să facă o tranzacție cu cardul și să îmi dea cash la schimb.
Multă culoare în oamenii din Peru
Chiar și animăluțele împrumută din culoare.
ATM-urile percep o rată de retragere – cea mai mică cred că a fost la InterBank – 25 SOL (30 lei). Dar, se poate plăti în destul de multe locuri direct cu cardul, uneori chiar și la tarabele din bazar.
Per total, Peru este destul de accesibil, ușor mai ieftin decât România. Aici niște prețuri orientative.
Niște animăluțe foarte drăguțe!
Călătoria în Peru, organizată de Nomadi Experience, a costat 2320 Euro + încă aproximativ 600 euro pentru opționale și dezmățul de cheltuieli personale.
Câți oameni încap într-un avion mic?
Călătoria în Peru a fost prima mea experiență cu o agenție de turism. Și ce aventură aventuroasă a fost! Știam eu că destinația este una fabuloasă, dar ceea ce m-a făcut să o iubesc cu adevărat a fost felul cum oamenii ăștia Nomadi au reușit să modeleze călătoria într-o experiență plină de energie, highlight-uri, comunitate și apartenență.
Deșertul pur din jurul Huacachina
Nu mai cred de mult că destinațiile sunt ceea ce diferențiază o agenție de turism. Ceea ce face cu adevărat diferența este capacitatea de a crea o comunitate – și asta este exact ce am simțit acum. Din plin. De la început până la sfârșit. Atmosfera a fost una prietenoasă, plină de râsete și voie bună.
Grupul nostru era format din oameni diferiți, cu personalități diverse, însă totul a funcționat în armonie, datorită energiei bune pe care Nomadi o cultivă conștient și constant.
Drumul spre Muntele Curcubeu
Și la capitolul organizare, doar vorbe de bine. Totul a fost bine gândit și structurat, cu un echilibru perfect între aclimatizare, explorare, eficientizare de timp și asimilare. Am vizitat locurile emblematice din Peru, dar întotdeauna cu un mic twist, ceva special care ne-a făcut să simțim că mai depășim o limită, că experimentăm ceva nou, că ne dăm motive să fim mândri de noi.
Multe scări în Ollantaytambo
Machu Picchu, Peru
A fost o călătorie activă și adrelinoasă – cu trasee de biciclete, tiroliene, rafting și drumeții și cu switch constant către momentele de relaxare, socializare sau petreceri sătești.
Plus, suprizele! Ar putea lejer să fie middle name-ul agenției. Serios, am ajuns să mă întreb cum și cât mai reușesc să mențină acest șir continuu de momente inedite. Și, dacă te gândești să călătorești cu Nomadi (și recomand să o faci), îți dau un mic pont: mergi într-o călătorie cu ei de ziua ta! 😉
Terasele de la Moray, Peru
Ghidul nostru a fost Adrian Matache, toate mulțumirile merg către el. Dar, din câte am înțeles din discuțiile „de autobuz”, la fel de remarcabili sunt și ceilalți membri ai echipei.
Lacul Titicaca, Peru
Cam astea sunt informațiile pe care le-am strâns din și despre Peru. Dacă ai nevoie de alte detalii despre, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.
Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.
Salineras de Maras, Peru
Ollantaytambo, Peru
Cu motoarele la Muntele Curcubeu!
Condor de Peru
Piața din Arequipa, Peru
Lima, Peru
Liniile de la Nazca, Peru
Drumuri în Peru
Trenul de ce merge spre Aguas Calientes
Călători din tren, Peru
Machu Piccu, Peru
Rainbow Mountain, Peru
Ollantaytambo, Peru
