Mingalaba! Așa ne-a întâmpinat Aung, ghidul nostru din Myanmar, la aeroport. Cu o ușoară plecăciune, cu o foaie pe care erau numele noastre și cu acest salut cântat pe care aveam să îl spunem oricui ne privea mai mult de o secundă. De cele mai multe ori pocit și sacadat, dar ce mai contează?!

Este forma de salut din Myanmar și, cu o traducere aproximativă, ar însemna „să fii binecuvântat/ă”.

Răsăritul în Bagan, din balon

Și au fost muuuulte astfel de saluturi! Căci, contrar imaginii și informațiilor pe care le aveam despre acest loc, Myanmar este așa o țară îmbibată de bunătate, cu oameni veseli, frumoși și tineri, care râd și cu ochii, calzi, blânzi, grijulii, curioși, mereu dispuși să (te) pozeze și să îți spună un „bine ai venit”.

E foarte greu să înțelegi răzmerițele care se întâmplă pe aici – cum pot oamenii ăștia mici și luminoși să fie implicați în lupte și conflicte? Pare așa o discrepanță între populație și regimul conducător.

Inle Lake, Myanmar

Țara deține recordul de “cel mai lung război civil din lume”. De mai bine de 7 decenii se duc pe aici lovituri de stat, lupte pentru diverse autonomii și independențe, proteste și revolte. O harababură.

Când Lavinia mi-a propus, cu două săptămâni înainte de data de plecare, să mergem aici, prima imagine pe care am avut-o despre noi în călătorie a fost legată de cum vom trece, ca niște temerare, cu mașina printre ruine de clădiri, printre butoaie și sârmă ghimpată. Eventual și cu niște căști de armată pe cap.

Oameni în Myanmar

Se aprind lumânări la Shwedagon Pagoda

Dar imaginea asta a fost foooarte departe de realitate. A fost o călătorie minunată (și sigură!) de la un capăt la altul, în care am purtat doar rochii și fuste colorate.

Chiar discutam că întotdeauna ne imaginăm locurile unde călătorim mult mai rele decât sunt cu adevărat. Iar când ajungem la fața locului realitatea este alta, mult mai bună, sigură, calmă, cu viață rutinată și oameni primitori. Niciodată nu a fost altfel.

Cu Lavinia, în Bagan

Just a little bit of Myanmar history!

Poți să sari peste pasajul ăsta, dacă vrei doar date despre organizare și impresii, dar eu zic că e important contextul istoric. Ca să poți să îți dai seama ce tot au oamenii de împărțit, pentru ce se luptă ei și de ce nu se liniștesc lucrurile. 🙂

Undeva prin Myanmar

Myanmar și-a câștigat independența față de britanici în 1948. Dacă planifici o vizită  la început de ianuarie, ai șanse să participi la diversele festivități organizate mai peste tot.  Este o țară care iubește festivitățile.

O ceremonie găsită întâmplător pe stradă

organizată pentru copiii ce intră la școala de budiști.

Oricum, în ’48 sărbătoarea nu pare că a ținut prea mult, căci s-au apucat de lupte și conflicte etnice.

Myanmar are peste 135 de grupuri etnice recunoscute oficial. Asta mie mi-a sunat a ceva bun, diversitate culturală și ocazie de observare a diverselor apucături specifice.

A fost, de fapt, sursă constantă de tensiuni și neînțelegeri, căci fiecare venea cu propriile aspirații și cerințe și revendicări. Și, colac peste pupăză, au mai apărut și niște mișcări comuniste, inspirate de China.

Bagan, Myanmar

În ’62, armata a zis „ia mai ușor cu haosul ăsta politic! E nevoie de mână de fier aici” și a dat o lovitură de stat, a preluat puterea și a instaurat dictatură izolată. În ordinea asta.

Generalul Ne Win, capul răutăților, a luat niște decizii așa bizare. Cea mai dubioasă – a decis demonetizarea bancnotelor în circulație și introducerea unor bancnote cu valori care erau multipli de 9: 45 și 90 de kyats. Zicea că 9 e număr norocos, și cum era băiet superstițios și cu încredere în sfatul astrologilor, a purces la implementare.

Bancnotele existente, cum ar fi cele de 25, 50 și 100 de kyats, au fost declarate fără valoare peste noapte. Mulți oameni au pierdut economiile, pentru că nu li s-a oferit vreo posibilitate de a schimba banii.

Nino-nino.  🚨🚨🚨

Pe drumurile din Myanmar

Într-o ciclicitate previzibilă, nefericirea generală a dus, în 1988, la proteste. Au rămas cunoscute drept Revoluția 8888. Arată a rezultat fericit la păcănele, dar, de fapt, vine de la data care a început 8 august 1988.

Yangon, Myanmar

Minaret și pagoda, Yangon

Aung San Suu Kyi

I-a liniștit violent armata și mii de oameni au fost uciși. Dar, din mijlocul acestei debandade politice și economice și sociale, a apărut Aung San Suu Kyi. Este fiica eroului național Aung San, care a condus lupta pentru independență. Avea 2 ani când l-au asasinat pe tată-su.

Am vizitat și noi, în prima zi de Yangon, Clădirea Guvernamentală unde s-a întâmplat nenorocirea. Se văd încă pe pereți urmele gloanțelor care l-au ucis pe Aung și pe alți miniștri ai cabinetului său.

Clădirea Guvernamentală unde a fost ucis Aung San

Fata Aung San Suu Kyi a devenit simbolul democrație. În 1990, partidul ei, Liga Națională pentru Democrație, a câștigat alegerile. Doar că armata nu s-a dat dusă, și a refuzat să cedeze puterea. Suu Kyi a fost plasată în arest la domiciliu timp de aproape 15 ani. I-a murit bărbatul, i s-au căsătorit copiii, și ea tot închisă în casă a trebuit să stea.

În 2011, armata a permis o tranziție aparentă spre democrație, iar Suu Kyi a revenit ca lider.

Bagan din balon

În timpul ăsta a devenit un icon, nu doar politic, ci și în cultura pop, pentru lupta ei pentru democrație și drepturile omului în Myanmar. Are o imagine faimoasă, cu o iasomie în păr, care a fost reprodusă în postere, stencils, grafituri.

U2 i-a dedicat și melodie Walk On (Bono are tricou cu ea în clip), interzisă în Myanmar. A devenit un simbol, un fel de Nelson Mandela sau Mahatma Gandhi. Și a primit și premiul Nobel pentru Pace (1991).

Călugărițele budiste sunt îmbrăcate în roz

Perioada democratică n-a fost totuși numai lapte și miere, a fost și acum cu conflicte. Un moment critic a fost criza rohingya din 2017, când armata a fost acuzată de genocid împotriva minorității musulmane. Suu Kyi, care era văzută ca străjerul drepturilor omului, a fost criticată pentru că a cam închis ochii și nu a condamnat armata.

În 2021, armata a preluat din nou puterea printr-o lovitură de stat, invocând fraude electorale și o gestionare greșită a crizei de Covid. Suu Kyi este acum în arest la domiciliu, are o pedeapsă de 27 de ani de închisoare. La anu’ împlinește 80 de ani, s-a născut în 1945.

Populația din Myanmar este 90% budistă

Shwedagon Pagoda, Yangon

Cum s-a simțit Myanmar la fața locului

Myanmarul de astăzi rămâne o țară prinsă într-un cerc vicios de dictatură, violență și conflicte. Totuși, oamenii nu renunță.

Așa că nouă ne-a fost dat să găsim un tărâm complex și extraordinar, o Asie tradițională, calmă, primitoare. Unde bărbații poartă longyi, un fel de fuste lungi, și unde fetele se înfrumusețează cu thanakha, machiajul tradițional. Unde se mestecă betel și se bea un ceai dulce.

Unde găsești, fără să te chinui prea mult, situri incredibile, cu apucături suprarealiste, mai ales dimineața, pe răcoare, când le vezi prin fum și ceață. Unde hand-made-ul este o obișnuință. Unde mâncarea a fost absolut delicioasă.

Pescarii acrobați de pe Inle Lake.

Relele și luptele nu le-am simțit la fața locului. Dacă nu am fi știut despre ele, nu aș fi putut să afirm că în țara asta este război. Nu prea vezi convoaie militare, arme, clădiri în ruină, urme de bombardamente sau altele specifice războiului.

Într-adevăr, există multe puncte de control pe care trebuie să le treci. Pentru noi, lucrurile au mers foarte bine, nu cred că am pierdut mai mult de câteva minute la fiecare. Ne verificau actele, noi zâmbeam frumos și spuneam „minglaba”, uneori ghidul nostru cobora din mașină și mai schimba o vorbă-două, o pungă de bomboane, un plic cu bănuți cu autoritățile și plecam mai departe.

Un fel de tabără de refugiați, organizată la o mănăstire budistă

Altfel stăteau lucrurile pentru tiruri și mașinile de transport. La granițele dintre state cozile erau lungi de câțiva km, fiecare mașină era trecută prin x-ray și verificată să nu care arme sau alte produse din categoria asta.

Am mai văzut tabere de refugiați în cadrul mănăstirilor de budiști, unde rezidenți stau deja de 2 – 3 ani. Sau mănăstiri-orfelinat, unde au fost aduși copiii ce și-au pierdut părinții zonele de conflict. Toți se bucurau de ajutorul necondiționat al călugărilor budiști, inclusiv de școlarizare.

Fetele sunt așa frumoase în hainele lor roz

Un alt lucru surprinzător a fost infrastructura turistică, care indica o țară traficată de călători. Și care acum este, în mare parte, abandonată. Resorturi lacustre de 5 stele, hoteluri enorme, Shangri-la, structuri mari, restaurante sau agenții de turism – toate închise.

Ghidul nostru ne povestea că „înainte” lucra cu diverse agenții de turism, acum niciuna dintre cele cu care a colaborat nu mai există. Nu au mai avut clienți.

Cu Aung și Lavinia, la plecare

Sunt așa frumoase pozele făcute de Aung

Aung, ghidul nostru în Myanmar

Aung Pyae Phyoe a fost ghidul nostru în Myanmar. Bineînțeles că nu am știut niciodată să îi spun pe numele întreg 😅.  Dar a fost minunat omul ăsta! L-aș recomanda cu dragă inimă oricui se gândește să viziteze Myanmar. O mare parte din dragul pentru această țară i se datorează.

Chiar și eu, care nu am mers cu prea mulți ghizi la viața mea, îmi dau seama că am întâlnit pe cineva special. La un moment dat mă simțeam și prost de la atâta atenție, o combinație de respect, modestie și politețe, cu ospitalitate caldă și deschidere către vizitatori.

Am putut intra în acest templu datorită lui Aung

Din punct de vedere operațional, totul a fost impecabil – întotdeauna, fără excepție, a ajuns cu cel puțin 15 minute înainte de ora stabilită, am respectat programul întocmai, de multe ori am adăugat opriri sau detururi de cumpărături.

Am avut o mașină confortabilă, curată și un șofer dedicat, la fel de simpatic și politicos.

Bamboo Village, Bagan

A știut să ne povestească întotdeauna despre locurile pe care le vedeam sau să ne răspundă la întrebări. Vorbește bine engleză și știe cele mai bune locuri de făcut fotografii. Plus că el face fotografii foarte frumoase. Plus că ne-a asigurat și props-uri – umbreluțe de hârtie, pălării.

Pe lângă toate astea, am mai avut parte și de niște surprize, căci ne-a deschis porți (la propriu) către locuri ascunse, pe care doar el știe să le găsească și să le acceseze. Ne-a dus în temple uitate, unde am fost singurii vizitatori, și în locuri perfecte pentru admirat priveliști și apusuri, cu lumină magică și bere rece.

Cu umbreluța din dotare

Toate cuvintele de laudă și mulțumirile merg către el. 🙂

Las aici si canalele de social media, în caz de nevoie:

• Facebook: Aung Pyae Phyoe
• Instagram: travelwithaung
• What’s App: +959 259 100 684

Myanmar pe cont propriu

Poți merge în Myanmar și pe cont propriu, cu transport și cazare organizate de tine. Au rute de transport care leagă principalele locuri de vizitat, autobuzele par mari și confortabile și au costuri bune. Găsești și transport de noapte, pentru a face dintr-o bucată distanțe mai mari.

Zona muntoasă din Myanmar

Au și zboruri interne, dacă vrei să eviți timpul îndelungat petrecut în mașină sau bus. Una dintre versiunile de traseu primite inițial includea și un zbor intern.

Și nu trebuie să îți faci probleme legate de siguranță. Nici dacă vrei nu vei ajunge în zonele de conflict, armata are multe puncte de control și nu te lasă să treci spre răzmeriță.

Aici o listă a zonelor restricționate sau pentru care ai nevoie de permis – http://www.mip.gov.mm/restricted-areas-for-foreigners-tourist-travelling-in-the-country/.

Bagan, Myanmar

Hotelurile le găsești și pe ele lejer pe booking. Cred că nu ar fi nicio problemă nici dacă te-ai prezenta la recepție și ai zice că vrei o cameră pentru diseară. La cât de puțini vizitatori sunt, sigur vor avea ceva liber.

Deci, se poate și așa. Dar mie insight-urile de la Aung mi s-au părut așa de valoroase, vizita în satul lui, toate mâncărurile și frunzele explicate, toate răspunsurile date conștiincios, toate punctele unde să faci fotografii, vizita la el acasă. Și multe multe altele din categoria asta au făcut călătoria să fie dragă și personală.

Așa că, deși genul de călătorie pe care îl ador este cel în care îți aranjezi singur și drumurile și vizitele, recomand, de data asta un ghid. Plus că așa de tare au nevoie de clienți.

Faimoșii pescari din Inle Lake

Când am mers și cum a fost vremea?

Sezonul de vârf în Myanmar este între decembrie și februarie, când plouă foarte puțin, spre deloc, și când temperaturile nu sunt așa nebune. Și octombrie – noiembrie pare o perioadă bună.

Între martie – aprilie temperaturile cresc foarte mult, mai ales în zona Bagan – Mandalay, peste 40 °C, iar vizitatul poate să nu mai fie așa plăcut. În aprilie sărbătoresc Anul Nou – Thingyan, când se stropesc cu apă pe stradă, festival la care cred totuși că este foarte interesant să participi.

Podul U Bein, Mandalay

Sezonul de nemers este între mai și septembrie, când plouă cu nemiluita.

Noi am mers în decembrie, fix la început, între 2 – 11 decembrie. Vremea a fost foarte frumoasă, cald, dar nu să mori. Mai ales că mie îmi plac temperaturile mai ridicate. Cu o ușoară răcoare la Inle Lake și Golden Rock. Dar niciodată atât de răcoare încât să renunț la sandale. 😁

Traseul prin Myanmar

Am vizitat aproape tot ce s-a putut, locuri care nu sunt în zone de conflict și unde este safe să mergi. Ne-a mai rămas o plajă, care înțeleg că este chiar frumoasă, dar care, pentru noi, la momentul ăsta, nu a constituit un punct de atracție.

Myanmar este o țară mare, ba chiar a doua cea mai mare țară din Asia de Sud-Est, după Indonezia. Implicit, are o grămadă zone foarte frumoase și faimoase. Din păcate nu am putut ajunge la Mingun, să vedem stupa crăpată de cutremur, la Hpa-an să ne cățărăm pe munți și nici vreo vizită la triburi sau croazieră peste noapte pe râul Ayeyarwady nu a intrat în discuție.

Micii călugări

Templele din Bagan

Dar am văzut locuri minunate, highlight-urile Myanmar-ului, care au făcut ca cele 10 zile petrecute pe aici să pară neîncăpătoare.

Traseul nostru a inclus așa –

Yangon (1 noapte) → Bagan (2 nopți) → Mandalay (2 nopți) → Inle Lake (2 nopți) → Golden Rock  (1 noapte) → Yangon (1 noapte)

Golden Rock, Myanmar

Drumul ăsta are peste 1000km, distanță pe care am făcut tot felul de opriri și ocolișuri pentru a vedea diverse – peșteri, munți, stupe, temple, sate, îndeletniciri și ateliere locale, statui mai mici sau mai mari, mai noi sau mai vechi, multe sau foarte multe ale lui Buddha.

Shwedagon Pagoda, Yangon

Transport Myanmar

Până în Myanmar

Am încercat tot felul de combinații din București spre Yangon, dar niciodată nu am obținut un preț mai jos de 1000 euro. Ceea ce era enorm, mai ales când prietena mea Lavinia plătea undeva la 540 euro pe zborul ei cu plecare din Budapesta.

Pe străzile din Mandalay, Myanmar

Așa că am ales și eu ruta asta, operată de China Southern Airlines. Și am numai cuvinte de laudă pentru chinezi: nicio întârziere, zbor liniștit, bere la bord, escale decente, aeroport confortabil, bagaj de cală inclus, fructe de mare la cină. Se cam bulucesc când vine vorba să se dea jos din avion, dar altfel tot în regulă.

Până la Budapesta am ajuns cu un zbor, doar dus, de la Wizz Air – 70 eur, cu bagaj de cală. M-am întors cu trenul (30 eur). O experiență și asta.

Podul U Bein, Myanmar

Mandalay, Myanmar

Prin Myanmar

Mergând cu ghid, transportul a fost aranjat de el. Am avut o mașină impecabilă, Toyota, cu huse crem, cu danteluță, super confortabilă, de 7 locuri – noi eram 4.

Am avut și șofer inclus, care mi-a deschis ușa de 4765 de ori și căruia i-am spus „mulțumesc” de mult mai multe ori 🙂). Ca și Aung, și el a fost un om extraordinar – politicos, vesel, cu muzică bună în dotare și mereu îmbrăcat frumos.

În plus a condus foarte bine, regulamentar, atent – chiar ne amuzam un pic de el că nu ia niciodată mâinile de pe volan și le ține în poziția 10:10.

Aung, Foe Thar și noi două!

Chiar discutam cu Lavinia că este util ca, într-o călătorie, să existe un ghid și un șofer. Așa, Aung a putut să ne povestească tot felul de lucruri pe drum, opream mereu fix în fața intrării de la obiectivul pe care îl aveam de vizitat, iar când finalizam sesiunea, mașina era mereu la intrare, așteptându-ne. Între timp, mergea și parca unde găsea loc.

Mașina am avut-o din momentul în care am aterizat, ne-au așteptat la aeroport, și până am plecat, ne-au livrat la avion.

Am promis că ne întoarcem să revedem și părțile de Myanmar pe care le-am ratat, dar cu cerință punctuală ca Aung să ne fie iar ghid, iar Foe Thar să fie iar șoferul.

Yangon, Myanmar

Ce trebuie făcut / văzut musai în Myanmar?

1. Bagan și zborul cu balonul

Bagan este o poveste, dacă ai numai un loc de văzut în Myanmar categoric ăsta ar trebui să fie. Sunt mai mult de 3000 de pagode împrăștiate pe câmpiile de aici. Este o vorbă cum că dacă închizi ochii, te învârtești un pic și îndrepți degetul în orice direcție vrei, n-ai nicio șansă să nu arăți către o pagodă.

Bagan la răsărit

Simpaticele autobuze care te duc la balon

În ciuda vremurilor care au lăsat amprenta, a eroziunii, a cutremurelor, a restaurărilor nu tocmai „ca la manual”, a prădătorilor care au trecut pe aici, priveliștea templelor rămâne ceva spectaculos.

Mai ales dacă o admiri dimineața devreme, când plutești liniștit în nacela unui balon cu aer cald, prin ceața care se ridică și prin fumul focurilor care numai ce se pornesc. Se văd superb, toate legate între ele printr-o încrengătură de poteci și drumuri de pământ.

Bagan din balon

Sunt atât de multe temple, pagode, stupe și mănăstiri încât este foarte greu să le conștientizezi și să le individualizezi. Inițial am încercat să citesc despre ele, să notez particularități de la fiecare, să vedem dacă, în afară de cele propuse de ghid, ar mai fi ceva interesant de adăugat.

Multe pagode în Bagan

Dar am renunțat repede, nici măcar numele nu am reușit să le rețin. Nici măcar pentru cele pe care le-am văzut. Sunau ceva de genul Shwegugy, Htilominlo, Buledi, Gubyauknge, Shwesandaw, Dhammayangyi. Ce să reții din ele?! 😅

Chiar și Aung, când ne trimisese programul ni le listase pe unele ca the golden one, the biggest sau the tallest pagoda. 😁 Așa că am mers pe mâna lui și pe încredere că ne arată ce trebuie. Nu am avut nicio clipă sentimentul că am greșit.

Bagan, Myanmar

Mii și mii de astfel de construcții în Bagan

Deși cred că am declarat vreo 3 drept preferatele mele, cel mai tare mi-a plăcut o pagodă ce nu era inclusă în traseul turistic, pe care nimeni nu o vizita și unde am putut să urcăm la un etaj superior și să admirăm peisajul. Superb, într-o liniște nemișcată. Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult acolo. A fost un hidden gem al lui Aung.

Priveliște de pe acoperișul unui templu

2. Inle Lake

Poate că Inle lake nu este la fel de faimos ca Bagan, dar mie mi-a plăcut atât de mult. Este un loc de-a dreptul încântător. Sunt tot felul de minunății, atât pe malurile lacului, cât și efectiv, în mijloc de lac.

Să te strecori prin ceața dimineții, într-o barcă cu scaune confortabile, cu o jachetă care să te apere de vânt și răcoarea lacului, este musai de făcut.

Pescarii de pe Inle Lake, Myanmar

Niște pescari acrobați, veniți omenește la locul lor de muncă, se transformă așa de repede în subiect de admirat și pozat. Mânuiesc (sau cum s-o zice aici, picioresc?) o vâslă cu piciorul, cu un echilibru greu de acceptat, în timp ce manevrează plase delicate pentru prins pește. Un spectacol.

Inle Lake la apus

Și apoi vin pescarii-artiști! Care nu chiar pescuiesc, sunt un fel de fotomodele, ce fac efectiv echilibristică pe marginea bărcii, în timp ce jonglează cu niște coșuri mari, dar ușoare, care se foloseau cândva la prins pește.

Poate pescarii sunt punctul culminat, dar nu sunt singurii care fac Inle un loc așa frumos de văzut. În plimbarea noastră cu barca am trecut prin sate cu locuințe lacustre. Ba chiar am surprins copilașii în barca școlară, mergând spre școala lacustră.

Locuințele de pe Inle Lake

Inle Lake, Myanmar

Am oprit apoi la diverse ateliere – de textile, unde fac țesături din niște fire delicate scoase dintr-o tulpină de floare din neam de lotus.

La un atelier unde prelucrau manual argintul, îl extrăgeau din piatră în niște cănuțe mici și îl transformau în frumoase obiecte decorative umane. Apoi la atelierul de țigări. Mai era și un atelier de snacks, chipsuri expandate din tot felul materii prime, ca orez sau pește. Dacă mai stăteam o zi pe aici am fi putut să îl vizităm și pe el.

Nampan Market, Inle Lake

Am vizitat și o piață plutitoare, Nampan Market, foarte pitorească, unde am testat diverse mâncăruri și băuturi și am văzut reprezentanți ai mai multor etnii din Myanmar. Au aici și o pagodă lacustră.

Și, cireașa de pe lac, am întâlnit o reprezentantă a tribului Padaung, acele doamne cu gâtul lung, care se înfrumusețează adăugându-și treptat inele în jurul gâtului, până când acesta se lungește nefiresc de mult.

Doamna Padaung, Inle Lake

Inle Lake, Myanmar

Le-am mai văzut în Thailanda, dar acolo nu a fost o experiență prea plăcută. Aici s-a simțit ca și cum am fost în vizită la niște prieteni, am mâncat prăjituri și am băut ceai, ne-am făcut complimente reciproc.

3. Golden Rock

Golden Rock este, așa cum îi zice și numele, o „pietricică” îmbrăcată în foițe de aur. Acest minunat și ușor magic monument este al doilea cel mai important loc de pelerinaj din Myanmar, după Shwedagon Pagoda din Yangon.

Myanmarezii vin aici în grupuri mari, cu familiile și copiii, și petrec noaptea (cel puțin unii dintre ei),  în curtea pagodei, dormind pe jos, pe rogojini, cu mâncare și termosuri aduse de acasă.

Golden Rock, Myanmar

Toată zona este înconjurată de o atmosfera specială – oamenii murmură rugăciuni, aprind lumânări și bețișoare parfumate, meditează și fac muuulte poze. Doar bărbaților le este permis să atingă stânca și să o decoreze cu foițe de aur.

Noi am văzut-o la asfințit, noaptea și dimineața. Cel mai frumos este când soarele apune, pune o lumină așa frumoasă peste ea.

O stâncă îmbrăcată în aur

Pelerini care decorează Golden Rock

De fapt, toată călătoria este o experiență. Nu poți ajunge cu mașina din dotare aici, o lași undeva la un base camp. Te cațări apoi într-o camionetă cu bănci de lemn paralele și mici, care pleacă când se umple.

Încap în ea undeva la vreo 35 de persoane. Urci cu mașina asta vreo 45 de minute, pe un drum înclinat și șerpuit, de zici că te dai în roller coster. Și ajungi într-un mini-sat, cu multe magazine, câteva restaurante și hoteluri, foarte liniștit și primitor.

Sunt și porteri care să îți care bagajele

Viza Myanmar

Pentru a călători în Myanmar ai nevoie de viză, dar se obține destul de ușor, online.

Aplici pe site-ul oficial, la secțiunea Tourist Visa –https://evisa.moip.gov.mm/tourist/message.

Life in Myanmar

Ai nevoie de:

După ce pregătești documentele astea, mergi pe site și completezi un formular. Confirmarea vizei ajunge pe mail în 3 zile lucrătoare, eu am primit în două. Are o valabilitate de 90 de zile.

Tot felul de plantații în Myanmar

Bani și costuri

Banii sunt o adevărată aventură în Myanmar.

Țara are un fel de cash-only economy, ATM-uri găsești rar. Din cele 4 pe care le-am văzut, 2 erau out of order, iar despre celelalte nu se știa dacă au sau nu bani. Plus că uneori nici nu este curent.  Deci, cel mai safe, vino cu toți banii cash.

Moneda oficială este kyatul, iar cursul oficial este 1$ = 2100 kyats. Doar că nimeni nu schimbă la cursul oficial, ci pe piața neagră. Mă rog, este mai mult o piață gri. Căci este vizibilă și tolerată.

Se sculptează mult în marmură în Mandalay

Călugărițe la colectat de donații

Pentru a obține rate de schimb bune, este foarte foarte important ca bancnotele să arate impecabil, ca și cum numai ce le-a scuipat imprimanta. Să nu aibă niciun scris, nicio ștampilă, nicio îndoitură sau pată.

Și îndoitura de la portofel este privită cu ochi răi. Deci, până ajungi să îi schimbi, este bine să îi ții în vreun plic, cât mai presați.

Mahagandayon este cea mai mare mănăstire budistă din Myanmar, găzduiește peste două mii de tineri călugări.

Pe noi ne-a dus ghidul la niște ghișee de schimb. În Yangon am schimbat cu undeva la 4300 kyats pentru un dolar, iar în Mandalay am obținut cea mai bună rată de schimb – 4400 kyats.

Niște prețuri orientative ar fi –

Umin Thonze Pagoda – pagoda celor 45 Buddha

Bugetul total al călătoriei mele a fost undeva la 1900$, incluzând tot – transport, tur, cazări, asigurare, viză, cheltuieli.

Cumpărături în Myanmar

Myanmar cred că este cea mai ieftină țară pe care am vizitat-o. De-asta am cheltuit așa de mult. 🙂

Sunt o grămadă de lucruri pe care le poți cumpăra, la prețuri mici. Au și multe piețe sau tarabe, frumos aranjate și colorate, care tare te îmbie la cheltuit. Cumpărând de pe aici te asiguri că banii tăi ajung direct la localnici.

Umbreluțele de hârtie sunt un suvenir clasic.

Thanaka în obraji și henna pe mâini

Cele mai mari piețe la care am fost au fost Bogyoke Aung San Market, în  Yangon și Nampan 5 days market, pe Inle Lake.

Și am cumpărat din toate.

Textile. Au niște hăinuțe așa de frumoase, colorate și frumos croite, fiecare trib cu specificul lui. Mi-am luat niște rochii superbe, pantaloni de pescari din statul Shan , longyi pentru doamne, bluze și traiste tradiționale. Am vizitat chiar și un atelier de textile.

În Mandalay există o stradă întreagă dedicată sculpturilor lui Buddha

Sculpturi. În Mandalay, există o stradă destul de fascinantă, unde se sculptează statui de marmură ale lui Buddha, de toate dimensiunile. Pot fi un suveniruri drăguț,  dacă vrei să duci acasă un simbol al spiritualității și culturii din Myanmar.

Totuși, dacă achiziționezi o astfel de statuie, fii atent la controlul bagajelor în aeroport, autoritățile ar putea cere un certificat care să ateste proveniența.

Lavinia, de exemplu, a avut bagajul desfăcut din cauza unei statuete mici. N-avea niciun certificat pentru statuița aia, dar s-au liniștit când au văzut-o. Cred că de la dimensiune.

Măcar să știi și să o ai mai la îndemână, să o poți arăta repede.

Laquerware în Bagan

Laquerware. Care este un tip de artizanat tradițional realizat prin aplicarea de lac (o substanță ca o smoală, neagră și densă, derivată din seva arborelui de lac), pe diverse obiecte făcute din lemn sau bambus. Creează oamenii de aici tot felul de vase, cutii, tăvi sau mobilier.

Obținerea unei piese de lacquerware poate dura săptămâni sau luni, fiecare strat de lac trebuie să fie aplicat manual și lăsat să se usuce înainte de adăugarea următorului. Cele de calitate bună au 9 straturi adăugate.

Atelier de lacquerware

Bagan este celebru pentru producția de lacquerware, iar satul de bambus pe care l-am vizitat a fost ca un atelier în aer liber. Pe prispele caselor toată lumea producea lacquerware de-ăsta.

Încă un lucru interesant – obiectele produse sunt decorate cu modele complicate, dantelate și colorate, gravate manual. Doar că liniile principale sunt trasate de bărbați, iar delicatețurile și migălelile le revin doamnelor.

Bamboo Village, Bagan

Umbreluțe de hârtie. Nu doar că țin soarele la distanță, dar sunt ca niște mici opere de artă pictate pe care le porți cu tine.

Și nu doar umbrele, dar sunt tot felul de alte obiecte din hârtie delicată, cu inserții de frunze și petale – evantaie, plicuri, decorațiuni – am putut cumpăra de la atelierul de produs hârtie.

Atelierul de umbreluțe de hârtie, Myanmar

Doamne în Myanmar

Jad. Myanmar este unul dintre cei mai mari producători de jad din lume, așa că se cereau niște produse de jad în rucsacul de întoarcere. Poți cumpăra o grămadă – decorațiuni, accesorii – inele, cercei, brățări, măști de dormit sau instrumente de masaj.

U Bein Bridge, Mandalay

Păpuși. As in teatru de păpuși. În Myanmar, spectacolele de păpuși, sunt formă de artă tradițională, veche de secole. Sunt combinate marionetele sculptate manual cu povestiri amuzante, unde se cântă și se dansează.

Păpușile sunt din lemn, îmbrăcate în costume brodate. Incredibil este cum sunt ele manipulate de maeștrii păpușari, cu o precizie incredibilă, mai ales când te gândești că trebuie să mânuiască până la 16 fire. Am luat și o păpușă de-asta. 🎎

Teatru de păpuși în Bagan

Sim card și internet în Myanmar

Este destul de ok internetul în Myanmar, nu îmi amintesc de vreun loc unde să fi avut nevoie și să nu avem acces. E adevărat, l-am folosit din când în când, pentru documentare sau conversații acasă, nu pentru a lucra.

Poți cumpăra o cartelă SIM pentru 5$, pe care te ajută băieții de la magazin să o setezi.

Am avut internet în mașină pe toată durata călătoriei, plus că la toate hotelurile am găsit wi-fi.

Myanmar

Mai greu a fost cu rețelele sociale – în Myanmar sunt interzise și ai nevoie de VPN pentru a le folosi.

Pentru mine a (iPhone) a fost bun JumpJumpVPN – în varianta gratuită, funcționează o oră, după care trebuie să îl pornești iar. Pentru Lavinia (Android) a mers ThunderVPN, tot versiunea free.

Inle Lake, Myanmar

Ce am mâncat și băut bun?

Foarte mult mi-a plăcut mâncarea din Myanmar. Plină de tot felul de arome, nu este atât de spicy ca prin alte țări asiatice. Dar nici lipsită de picanterism, astfel încât să fie plictisitoare.

Este așa, o combinație de mâncare chinezească, cu indiană, cu niște thai, și cu influențe locale. Orez, noodels, curry-uri, tot felul de sosuri și salate, multe frunze implicate, carne de porc, pui, vită, rață.

Toate aromele combinate echilibrat – nici prea sărat, nici prea dulce, nici prea acru, nici prea picant. 🙂

Interiorul unui restaurant din Yangon

Cele mai spectaculoase mese au fost cele gătite în casă, când Aung ne-a făcut surpriza de a ne invita să luăm prânzul la familia lui. Și încă o dată când familia care operează atelierul de umbrele de hârtie ne-a primit cu masa întinsă.

Pe lângă faptul că mesele astea au fost delicioase, au fost impresionante prin varietatea felurilor de mâncare. Tot felul de farfurii și boluri.

Salata de frunze de ceai este cea care mie mi-a plăcut mult și pe care am tot căutat-o ulterior – o combinație de frunze și alune crocante, cu usturoi și tot felul de alte ingrediente – susan, fasole, mazăre.

Street food în Myanmar

Mesele gătite în casă au fost cele mai bune

Pe noodles i-am întâlnit des la micul dejun, deși noi i-am consumat mai mult pe post de cină.

Mohinga este primul fel de mâncare pe care l-am testat. Este considerată mâncarea națională a Myanmarului. O supă bună, ușor picantă și aromată, în care scufunzi tot felul de ingrediente crocante – conopidă prăjită, tofu din năut, tăiței, ouă fierte, lime, banane prăjite.

Mai au și o variantă de mohinga salată, căci pare că oamenii ăștia pot să transforme orice în salate.

Farfurii din lacquerware

Un desert tipic aici sunt niște bulgărași maronii din zahăr de palmier – jaggery. Poți să cumperi o pungă de pe marginea drumului și sunt chiar buni.

Apoi, mesele se încheiau des cu o farfuriuță cu fulgi de tamarind. Sunt o combinație dulce-acrișoară, sub forma unor bomboane-mentosane, pe care le primeam la finalul meselor, făcute din tamarind uscat.

Ah, și alunele. M-am întors cu 5 pungi acasă! Myanmar produce alune, care sunt atât de buuune. Spre fericirea mea, când cumpărai bere, primeai și un bol cu alune.

Street food în Myanmar

Ingredientele pentru mohinga

Bine de știut la masă*

Bucătarii de la mănăstire

Se pregătește orez pentru 2000 de călugări

Băuturi

Ceaiul este preferat pe meleagurile astea, doar că nu chiar ceaiul clasic cum îl știm noi. E ceva mai apropiat de versiunea indienilor, cu mult lapte și mult zahăr și foarte aromat. Desigur, găsești și varianta clasică, se crește mult ceai în zonă. Și de-asta am adus acasă.

Cafeaua nu chiar așa, pe orice drum, am găsit doar în două – trei locuri cafea bună. Altfel, numai cafea instant.

Berea Myanmar

Peretele dintr-o cafenea din Yangon

Alcoolicele

Bereee! Este pe toate drumurile. Myanmar Beer este cel mai întâlnit brand local, deși cred că au și altele. Vine în doze de 330ml sau sticle de 660ml. Este bună, lejeră, perfectă pentru căldurile de afară.

Și fac și un rom foarte bun, Mandalay Rum.

Una dintre pozele mele preferate – o doamnă care gătește în casa ei din Mandalay

O băutură de la piață, ciudată și bună și roz, cu un fel de pâine înmuiată

Este periculos în Myanmar?

Niciun minuțel nu am simțit vreo urmă de pericol. Oamenii sunt minunați! La un moment dat, pentru că mă încurca la ce făceam, am dat camera foto unui necunoscut să o țină un pic. Fără vreo strângere de inimă.

Lăsam lucruri în mașină fără să ne facem probleme și nu mai eram așa ombilical atașată de borseta mea. A fost o schimbare binevenită, după țările din America Latină unde respect regulat regulile astea de bază, pentru siguranță.

Bagan, Myanmar

Este adevărat că nu ne-a prea prins noaptea pe străzi. Pe lângă faptul că zilele au fost foarte pline și eram destul de obosite, nici nu prea am fi avut ce face. Aproape totul se închidea la 09.00 și nu mai era nimeni pe străzi.

Din câte am înțeles, armata a instituit un fel de lege marțială și nu prea sunt văzuți bine cei prinși după ora departe de casă.

Legat de război, cum ziceam și mai sus, el nu se simte deloc pe străzi. Cel puțin în zonele turistice pe care noi le-am văzut.

Muntele Popa, Myanmar

Hoteluri in Myanmar

Am fost așa surprinsă de hotelurile din Myanmar, ce frumoase și curate sunt. Foarte departe de ce mă așteptam. Și foarte accesibile ca preț. Plus că toate au avut mic dejun inclus.

Și toate au avut generatoare sau alte surse de energie, pentru orele când statul nu furniza.

Toate rezervările au fost făcute prin booking.com, excepție hotelul de la Golden Rock. Pentru rezervarea asta ne-a ajutat Aung, Golden Rock nu pare să aibă unități de cazare pe booking.

Cu copiii din InnWa, Myanmar

Hotel Grand Galaxy – Yangon

Hotelul ăsta ar fi putut fi oriunde în Europa. Părea chiar nou, foarte curat. Și cu locație bună, din câte am înțeles din recenzii. Căci la noi, având, mașina la scară, nu prea a contant.

Punctul forte a fost micul dejun! O sumedenie de mâncăruri delicioase, unele dintre ele putând trece drept prânz consistent.

Preț noapte / cameră dublă: 27$

Yangon, Myanmar

A Little bit of Bagan – Bagan

Foarte frumos și la hotelul ăsta, așa cu un iz tradițional. Ușor zgomotos, dacă ai somn ușor deranjabil. Mai ales că în Bagan ora de trezit este undeva la 04.00 dimineață, când se duc oamenii să se dea cu balonul.

Locație foarte bună, aici chiar am mers puțin prin jur. Și niște oameni așa drăguți la recepție și la restaurant.

În Bagan electricitatea de la stat se întrerupe noaptea, dar am avut generator care să suplinească perioadele de întreruperi.

Și ei au mic dejun cu cafea chiar bună, într-un restaurant separat.

Preț noapte / cameră dublă: 23$.

Balloons over Bagan

Copiii ies din case și fac cu mâna baloanelor

79 Living Hotel – Mandalay

Decent și hotelul ăsta, nimic ieșit din comun. Camerele poate sunt micuțe, dar fără a crea vreun disconfort. Am mâncat aici, la micul dejun, așa niște noodles buni, cu usturoi și legume. Au ținut de foame toată ziua.

Iar a doua zi, când am plecat mult prea devreme, ne-au pus la pachet micul dejun.

Apa a fost mai caldă dimineața. 🙂

Preț noapte / cameră dublă: 25$

Podul U Bein are 1,2 kilometri, a fost construit în jurul anului 1850 și se crede că este cel mai vechi și mai lung pod din lemn de tec din lume.

Inle Apex Hotel – Inle Lake

Aici chiar am avut parte de o cameră mare, spațioasă, frumos decorată.

Curentul vine în valuri și la Inle, funcționam pe panouri solare în majoritatea timpului, ceea ce făcea ca prizele să nu fie funcționale. Nu am calculat prea bine asta și am rămas fără baterie la camera foto.

Dar noroc că, atunci când am avut nevoie să îmi usuc părul, m-au lăsat să folosesc prizele 220 din recepție. Chiar dacă cred că, nici angajații, nici vizitatorii, nu au găsit prea firească priveliștea cu mine vânturându-mi părul pe acolo.

Este foarte aproape de debarcader, de unde iei barca pentru plimbarea pe lac.

Micul dejun a inclus ceva ce am tot vrut să cumpărăm apoi. Gem de roșii. În lacul Inle, în apă efectiv, sunt plantații întregi de roșii. Lucru surprinzător. Că parcă ai zice că locul roșiilor este în grădină..

Preț noapte / cameră dublă: 21$

Barca cu roșii pe Inle Lake

Golden Rock Hotel – Golden Rock

Hotelul ăsta arată bine, în principiu și ca structură! Doar că are nevoie de o mică renovare. Nimic grav, poți să locuiești lejer acolo. Dar la ce locație frumoasă are, sunt unele camere de unde vezi direct bolovanul auriu, ar fi păcat să nu fie mai bine gospodărit.

Și micul dejun de aici rivaliza lejer cu prânzul de la un all inclusive, o grămadă de mâncăruri din care să tot alegi și să testezi.

Preț noapte / cameră dublă: 40$

A fost cel mai scump hotel din călătorie.

Călugării colectează donațiile, dis de dimineață

De la Golden Rock la Yangon

Cam astea au fost informațiile pe care le-am strâns despre Myanmar. Dar, dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări punctual, lasă un comentariu și răspund cu drag.

Nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.

Bagan, Myanmar

Shwedagon Pagoda, Yangon

Stupe și pagode, Myanmar

Yangon, Myanmar

Undeva în Myanmar

Immaculate Conception Cathedral, Yangon

Sute și mii de temple

Stradă cu maimuțe la Mt. Popa

Strada sculpturilor în marmură, Mandalay

Superbă fetiță cu thanaka în obraji

Prin temple, în Myanmar

Mahagandayon Monastery, Myanmar

Pescarii de pe Inle Lake

Poze artistice în temple închise

Cele mai multe poze cu mine le am din Myanmar

Nampan Market, Inle Lake

Inle Lake, Myanmar

Statui îmbrăcate în foițe de aur

Mult auriu în Myanmar

Răsărit în Bagan

Inle Lake

Bagan, Myanmar

Bagan, Myanmar

Inle Lake, dimineața

Bagan, dimineața

InnWa ancient city

Culegători de alge, Inle Lake

Inle Lake

InnWa ancient city

Inle Lake

InnWa ancient city

Călugări pe podul U Bein