Niciodată nu m-a atras Londra și nu cred că aș fi vizitat-o prea curând dacă nu se potrivea cu o conferință la care m-a plătit corporația să merg. Desigur, îi recunoaștem dreptul de a fi capitala celui mai mare imperiu care a existat vreodată, orașul în care a fost construit primul metrou (prin 1863) sau locul unde a activat Guy Fawkes și unde, deunăzi, s-au luat mezinul regal și domnșoara din Suits. Dar tot mi se părea o brambureală de oraș cu grămezi de oameni, străzi întortocheate și cer întunecat.

Oricum, m-am setat pe modul „ce-ai, fată, de faci nazuri, când uite ce noroc a dat peste tine”, am împachetat valiza și-am plecat. Că, da, cu valiza am fost. Răzvan a zis că nu se face să mă duc la Regină cu rucsacul meu de hipiot-munțoman.

• Când am mers și cum a fost vremea la Londra?

 Am mers la început de octombrie, am plecat pe 3 și ne-am întors pe 12 octombrie. Vremea a fost tare frumoasă, cu gradele urcate până pe la 23 C° cu soare. Londra a avut grijă să își concentreze toată ploaia într-o singura zi.

După ce am mai citit un pic, îmi pare că londonezii mai mult se plâng de ploaie, decât chiar să sufere de pe urma ei. Londra are un numar de 164 de zile cu ploaie pe an, deci nu chiar toate. (în București ne plouă în 115 zile, am citit eu aici.)

În schimb, totul a fost aglomerat – piețe, pub-uri, străzi, magazine, piețe, Palatul, hoteluri. Până și singurul muzeu pe care l-am văzut – Muzeul Războiului Imperial era ticsit de englezi și alte nații dornice de cunoaștere.

Dar cred că așa este mereu, unde să înghesuie și petecul ăsta de pământ 19 milioane de suflete vizitatoare în fiecare an +8 rezidente? Așa că te pui răbdător în coadă, cauți mai temerar un pub și mai arunci și tu un selfie stick, un ghiont ca să prinzi un unghi bun, de unde să pozezi gărzile și căciulile lor păroase.

• Ce am văzut?

E mare ca naiba orașul ăsta, foarte greu să îl cuprinzi în câteva zile. Noroc cu obiectivul foarte clar și bine stabilit de acasă –  cum că vrem doar să mergem pe străzi, să ne dăm drept localnici, fără puncte clare de destinație. L-am denumit poetic Outdoor London!

Deci ne-am plimbat pe străzi – am salutat din mers muzeele care dau bine în conversații – British Museum, Tate Modern sau Shakespeare’s Globe, am zăbovit un pic printre oamenii așezați la coadă pentru a admira indside–out Westminster Abbey, am pozat de peste apă clădirea Parlamentului, am întors capul după afișele ce anunțau toate acele piese de teatru și musicaluri spectaculoase și ne-am simțit mici și înghesuiți lângă London Eye. Pardon, Coca Cola London Eye.

Am cercetat însă, amănunțit și îndeaproape, niște parcuri, gara, două piețe, un pub vechi, Ye Olde Cheshire Cheese, pe unde se perinda și Charles. Nu prințul de Wales, ălălalt, care scria – Dickens.    

• Cu ce-am fost și cu ce ne-am deplasat în Londra?

Tarom

Am mers cu Taromul care ne-a zgâlțâit de zile mari și care, pe deasupra, mi-a mai pierdut și bagajul. A fost un zbor direct cu durata de aproape 03:30 care a aterizat pe Heathrow. Există și zboruri mult mai ieftine, desigur. Dar vă spusei că plătea compania. 😀

Taxi

Din același motiv am venit și cu taxi de la aeroport la hotel, drum care a costat vreo 90 £. Există un site unde poți să calculezi costul unei călătorii, în funcție de distanță. https://www.taxifarefinder.com/main.php?city=London. Te vindecă rapid de dorința de a merge cu taxiul.

Oyster Card

Însă, cel bine, mai eficient și mai ieftin, pentru a te deplasa prin Londra este transportul în comun și al său Oyster Card. Ăsta este un card de transport, pe care îl cumperi, cel mai ușor, din orice stație de metrou. Există niște automate, foarte intuitive și simplu de folosit, cărora le spui că vrei cardul ăsta, le spui câți bani vrei să pui pe el și care, după ce plătești – cu card sau cash, îți scuipă o bucată de plastic, sub formă de card frumos colorat în albastru.

Apoi, plătești cu cardul ăsta de fiecare data când te deplasezi cu metroul sau autobuzul.

Costul călătoriei este diferit în funcție de zonele pe care le vizitezi prin Londra – cele mai importante obiective sunt în zona 1 – 2 (unde o călătorie costă 2.40 £), noi am stat la granița dintre 3 și 4 (2.80 £), iar aeroportul este în 6.

Autobuzele, frumoase și cu etaj, au un cost fix de 1.5 £, dar te cam uită Dumnezeu în ele, mai ales dacă e oră de vârf.

Băieții ăștia explică mult mai pe larg care e treaba cu transportul și care sunt exact costurile în fucție de zona pe unde hoinărești  https://www.londontoolkit.com/briefing/oystercard.htm

A, și trebuie sa depui și un depozit, de 5 £, în caz că nu mai ai bani de întreaga călătorie să aibă de unde să îți ia. De exemplu, eu mai avem 1 £, când m-am urcat în metrou, iar cursa a costat 2.40 £. Mi-au luat diferența de 1.40 £ din depozit, iar data viitoare nu mi-au mai deschis turnichetul la metrou.

La final, când pleci în țara ta, îți primești toți bănuții rămași pe card + depozitul. Sistemul este destul de simplu, sper că nu l-am făcut să pară complicat.

Metroul circulă până târziu, linia noastră (Central) chiar și noaptea. Desigur, metrourile vin mai rar și nu întotdeauna ajung până la ultima stație. Asta a fost un pic derutant, căci de obicei ultima stație îți dă și direcția, dar ne-am redresat repede.

Am vrut să încercăm și cu bicicleta, dar când am identificat pistele pe mijlocul străzii, am renunțat. 🙂

Oricum, au deck-uri de biciclete peste tot. Costă 2 £ să o deblochezi și 2.30 £ / 30 minute cu un bonus de 30 minute gratuit. Au piste mai peste tot sau dacă nu-s, bicicliștii împart banda cu autobuzele, iar acestea nu se supără.

• Unde am stat?

 Am stat în două hoteluri. Prima seară, în buricul târgului, la doi pași de British Museum, la President Hotel. În afară de locație, locul ăsta nu prea mai are alte atribute peste medie – este curat și corect, mic dejun basic, dar fără ceva spectaculos. Poate prețul – 140 £ pe noapte.

Apoi ne-am mutat la Fox & Goose, foooarte simpatic – un fel de han tradițional englezesc, camere frumoase, ciocolată caldă și ceai din partea lor. Aveau și un pub unde seara se adunau localnicii din împrejurimi și mai vedeau și ei un meci. Ne-a plăcut. Un singur dezavantaj – este la mama-năibii, la vreo 12 km distanță de centru. Bine, au o stație de metrou, din linia Central, destul de aproape, la vreo 5 minute. Overall, dacă nu te deranjează că ești departe, este de recomandat. Am plătit 240 euro / 3 nopți.

• Ce trebuie văzut / făcut musai*?

 Din traseul meu aleg așa –

• Plimbare pe jos de la Palatul Buckingham până la Tower Bridge, pe malul Tamisei – traseul are vreo 5 km și un pic, dar treci pe lână cele mai cunoscute puncte interesante din Londra – Tate Modern, Shakespeare’s Globe, Westminster Abbey, Parlamentul și Turnul cu Ceas, Coca Cola London Eye, primărie, Muzeul Național etc.

• Mercato Metropolitano – am văzut mai multe piețe, dar asta e clar preferata. E o piață interioară, cu multe mese, unde poți să încerci de toate – de la berea artizanală, făcută chiar acolo, la fritto misto, brânză și șampanie, paste proaspete, prosecco, pizza, rață, burgeri, pește, cocktailuri. Foarte faină atmosfera.
• Pub – uri – oho. Mii de pub-uri are Londra asta, toate frumoase, cochete, pline și gălăgioase. N-am văzut atâtea tipuri de bere nici la ăștia de se laudă că îs tătici – cehii.

*(top din locurile pe care eu le-am văzut / făcut)

• Ce-am mâncat și băut bun?

Citeam undeva că un lucru bun despre Londra este că nu are o bucătărie proprie, dar are toate bucătăriile lumii.

Cel mai mult am mâncat în piețe și pe stradă, unde se adunau van-uri cu plite și mirosuri, de nu știai ce să iei mai repede – vită de-asta marinată, gnochi frământați pe loc sau plăcintă irlandeză. Sau poate gyros grecesc. Nu am mâncat niciodată de două ori același lucru, dar îmi pare rău că nu încercat niște fish and chips la mama lor.

De băut am băut muuultă bere. La fel ca mâncarea, găsești bere din toată lumea, mai ciocolatie, mai artizanală, mai lager – după cum îți e gustul.

• Ce am cumpărat?

De data asta nu ne-am întors cu prea multe lucruri – magneți, cărți poștale, tradiționalul steguleț. De-astea.

• Bănuții

Prevăzuse ea, Marea Britanie, Brexit-ul, de nu au renunțat la lira-mamă. Deci, în Londra târgui cu lire, oleacă mai mari ca euro. Dar este atât de uzual să plătești cu cardul încât poți lejer să nu ai niciun fel de cash. Ba chiar au fost tonete la piață sau la zonele de street food, unde pluteai plăti doar cu card.

În rest, Londra e scumpă – e scumpă cazarea, e scump transportul și sunt scumpe și sticlele de Cola mici. Cele 5 zile ale noastre au costat aproximativ 1200 £, pentru două persoane, în condițiile în care nu am vizitat nimic cu intrare și nici la cumpărături nu prea ne-am întins.

Prețuri și cheltuieli în Londra.

• Este periculos?

Nu mai mult decât o altă capitală europeană. Ne-am plimbat noaptea fără probleme. Ca peste tot, trebuie sa ai grijă la portofel, telefon, cameră.