În ultimii ani am făcut noi niște calcule și algoritmi, permutări și combinări de buget și zile de concediu și am reușit să călătorim cam de două ori pe an – o vacanță mai mare iarna, în perioada aia tristă de început de an, după sărbători, când se dau luminițele jos de pe străzi și de prin brazi, și încă o vacanță mai micuță la final de vară / început de toamnă, când e ziua mea și Răzvan nu știe ce cadou să mai ia.

Așa am ajuns prima dată în Turcia. O surpriză fooarte plăcută pentru mine, căci, în afară de Istanbul, nu știam prea multe despre locurile frumoase din țara asta. Și, având în vedere evenimentele recente, cred că tare bine am ales.

Ulterior, am mai mers o dată în decembrie, 2020, cu autorulota. Era în plină pandemie și sezon de restricții, care, din fericire, nu se aplicau vizitatorilor.

În folclorul turcilor, nazar, amuleta asta în formă de ochi, te protejează de deochi și energiile negative.

• Când am mers și cum a fost vremea?

Prima dată am fost în perioada 22 august – 7 septembrie (16 zile) și a fost perfect din punct de vedere al vremii, ba chiar un pic prea cald în zona Anatoliei Centrale. Nu a plouat deloc și nici parte de alte fenomene nu am avut.

Nu a fost nici aglomerat. În afară de Istanbul, unde era destul de mult trafic – atât pe străzi, cât și pe la muzee și celelalte obiective, restul țării a fost relaxată și aerisită. Chiar și în Cappadocia am reușit să găsesc o plimbare cu balonul de pe o zi pe alta.

A doua oară am fost între 27 noiembrie – 6 decembrie, cu autorulota. Când la noi deja erau temperaturi sub 0 °C și nămeți, acolo stăteam în tricou și ne relaxam pe plajă. Este o locație perfectă pentru o fugă rapidă spre căldură, când lucrurile încep să se înrăutățească pe la noi.

Am tras tare să ajungem până în zona Izmir-ului, acolo temperaturile deveneau mai blânde. Dar a meritat tot efortul.

• Unde am mers?

Am încercat să încropesc un traseu care să includă cât mai multe dintre locurile și lucrurile pe care să nu le ratezi în Turcia, dar care să ne dea timp să mai și zacem în formă de steluță de mare pe câte-o plajă de-aia cu nisip alb-gălbui.

Traseu cu mașina: București → Istanbul (2 nopți) → Ankara (1 noapte) → Cappadocia / Goreme (2 nopți)  → Side (1 noapte) → Olympos (2 nopți) → Patara (2 nopți)  → Pamukkale (1 noapte)  → Foça (2 nopți)  → Eceabat (1 noapte) → București

Traseu road trip Turcia

Traseu cu autorulota: București → Öğretmenler, Burhaniye (1 noapte) → Bodrum (1 noapte) → Plaja Kayacık (1 noapte) → Plaja İnlice (2 nopți) → Foça (2 nopți).

• Cu ce-am fost?

Am mers cu mașina noastră, lista mea de locuri unde trebuia să ajungem se tot lungea pe măsură ce ne întâlneam și discutam cu călători pasionați, care se îndrăgostiseră de Turcia. Și oricum, distanța București – Istanbul nu este chiar așa de mare, iar să ai mașina la dispoziție îți dă o mare libertate de mișcare. Știam noi că Istanbulul este cam haotic în ceea ce privește condusul, Răzvan chiar îl mai vizitase cu câțiva ani în urmă, însă planul era să nu ne deplasam deloc prin oraș – ajungem la hotel, parcăm și mai scoatem mașina abia când plecăm spre Ankara.  

Cu autorulota a fost, desigur, mult mai frumos. Mai ales că eram în extra sezon și pandemie, străzile erau absolut goale. Am condus fără să întâlnim alte mașini zeci de km. Și am campat în locuri în care nici nu cred că am fi reușit să intrăm cu autorulota în condiții normale.

Turcii au niște drumuri incredibil de bune, nu te-ai aștepta. Doar că pentru cele și mai bune, trebuie să plătești o taxă. Sistemul este, în principiu, destul de simplu. Trebuie să cumperi un HGS – un fel de card-sticker pe care îl încarci cu bani, ca pe portofelul electronic și care este debitat atunci când intri pe o autostradă plătită. Noi l-am cumpărat și încărcat fix de la intrarea pe autostradă, era o gheretă acolo. Dar se poate cumpăra și din benzinării (sunt marcaje care indică benzinăriile unde se vând) sau de la poștă (sunt și ele semnalizate prin orășele). Au și o aplicație unde, teoretic, poți să vezi statusul contului sau poți să încarci. Dar noi nu ne-am prea descurcat cu ea, prea multă turcă.

• Unde am stat?

În principiu am folosit booking.com – pentru orașele de început (Istanbul și Ankara). Apoi, fie am rezervat cu o zi – două înainte de a ajunge într-un nou oraș / sat sau am căutat la fața locului. Cu booking.com, de obicei, am obținut prețuri mai bune decât la recepție.

Istanbul: Taksim Safe House,
Ankara: Hotel Verda,
Goreme: Kayatas Hotel,
Side: Lemas Suite Hotel by Kulabey,
Olympos: Varuna Pensyon,
Patara: Hotel Patara Sun Club
Pamukkale: Beyaz Kale Hotel
Foça: Ensar Hotel,
Eceabat: Aqua Boss Hotel.

Taksim Safe House, hostelul din Istanbul

• Ce trebuie văzut / făcut musai?* 

  1. Plimbarea cu balonul cu aer cald deasupra Cappadociei ce îți oferă o priveliște minunată a șemineelor și a reliefului ondulat din această zonă.
  2. Istanbul – cu tot ce înseamnă el – obiective (Moscheea Albastră, Hagia Sofia, Topkapi etc), plimbări (pe Bosfor, prin Taksim, pe Galata Bridge sau pe străzi), cumpărături (bazarurile), mâncarea (feluritele moduri de a prepara vinetele, pide, baclava, supa de linte).
  3. Patara – cea mai lungă plajă din Turcia este un loc superb pentru a te refugia pe coasta Mediteranei. Totodată, Patara este plaja ce aparține ziua turiștilor, iar noaptea devine teritoriul broscuțelor țestoase. Un sit roman răsare dintre dune, iar cazare se găsește în feericul sat Gelemiș.

*top din locurile pe care eu le-am văzut / făcut

• 

  Hagia Sofia, unul dintre obiectivele din Istanbul.

  • Ce-am mâncat și băut bun?

  Mâncarea turcilor este fooarte bună, nu mi s-a întâmplat să nu îmi placă ceva, să nu știu ce să aleg sau să mă ridic de la masă cu gândul „parcă aș mai mânca ceva”. Ba dimpotrivă, de cele m-ai multe ori mă gândeam „eu de aici voi mai putea, oare, să mă ridic?”. Însă, două preparate mi-au rămas tare dragi:

  Pește în pâine – pe care l-am găsit în zona podului Galata, în Istanbul. Peștele proaspăt este gătit pe loc, aroma de grătar și mirodeniile făcându-l absolut delicios.

  Gozleme – un fel de clătite umplute cu diverse: brânză, ciuperci, pui etc. Se găsesc peste tot, iar preferatele mele sunt cele cu cartofi.

  Pe lângă asta, am băut de fiecare dată cu plăcere Efes-ul turcesc sau ceaiul negru în pahare în formă de clepsidră.

  

  Ceai negru, turcesc

  • SIM Card & Internet

• După ce am trecut de Bulgaria și am pierdut din bunătățile UE, am vrut să ne luăm și noi, ca tot omu’, un SIM card – pentru net.
  Am găsit prin orășelul unde înnoptasem un magazin, și, cu universalul SiM Card! Internet! am dat de înțeles domșoarei de acolo ce vrem. A făcut ea un mumbo-jambo cu telefonul meu, a mai servit vreo 5 clienți între timp și a decretat că după vreo oră o să avem net. 25 GB, de la Turkcell, pentru 150 TL (vreo 75 de lei).
  Ne-am uitat așa puțin cruciș, da’ am zis că așa o funcționa la turci. 8 ore și 200 km mai târziu nici picior de net.
  Am căutat altă reprezentanțe Turkcell. Ăștia și mai aiuriți. Că nu am plătit taxe la intrare în țară, că nu e bun telefonul și, în final, că nu e bun sim-ul. I-au mai pornit și datele mobile lui Răzvan și au început să îi vină tone de mesaje, că era și ziua lui. Așteptăm costul suplimentar.
  Am plecat supărăței să găsim pe alții, mai știutori. Am găsit – dar deși s-a agitat omul să ne ajute, concluzia a fost tot asta: sim-ul nu e bun, trebuie să cumpărăm altul. Tot 150 TL. A doua oară a fost cu noroc.
  Concluzie: să nu pleci din magazin până nu vezi net-ul cu ochii tăi. În rest netul a fost bun și a funcționat mai peste tot.

  • Ce am cumpărat?

  Din Turcia m-am întors cu o grămadă de lucrușoare – haine, fețe de perne, semne de carte, mirodenii și condimente, brățări sau obiecte decorative, ceai și narghilea.

  

  Suveniruri din Turcia

  • Bănuții

  Moneda Turciei este lira turcească. Cardurile bancare se pot folosi în majoritatea hotelurilor, restaurantelor, magazinelor etc. Însă, în sătucele din provincie sau magazinele mici, cel mai bine este să ai cash. ATM-urile sunt răspândite. Ratele de schimb sunt mai bune în Turcia, deci nu este recomandat să aduci lire de acasă. Și nici să rămâi cu ele.

  • Viză

  Pentru Turcia nu ai nevoie de viză, însă, pentru că nu se află în UE, ai nevoie de pașaport valabil.

  • Este periculos?

  Nu ne-am simțit nicio clipă în pericol sau în nesiguranță, în niciun loc din câte am fost în Turcia. Ba chiar am luat și autostopiști. Și am dormit în locuri destul de remote.

  • Lectură de vacanță:

  Citind Lolita in Teheran, Azar Nafisi.

  • Ghid de vacanță:

  The Rough Guide to Turkey, a 8a ediție publicată în iunie 2013

  

  Nicio clipă nu ne-am simțit în nesiguranță, indiferent de zona pe care am vizitat-o.