În Chiang Mai și în împrejurimi, în 5 zile – mai exact. Sunt atâtea de făcut pe aici, căci mi se pare că nu am apucat să văd două-trei lucruri, că s-a și făcut timpul să plec. Mi-a plăcut tare in Chiang Mai, e genul meu de loc –liniștit, cu mult verde, ușor hipsteresc, cu un ritm cătinel (cel puțin comparat cu alte orașe din țară). M-aș întoarce oricând cu drag. Până atunci, cam cu asta m-am îndeletnicit –

1. Tur de temple

Și dacă nu vrei, tot vei vedea templele. Sunt peste tot în Chiang Mai, la fiecare colț de stradă dai peste câte unul sau îi sigur zărești onduleurile aurii ale acoperișurilor printre clădiri. Sunt mai mult de 100 în oraș, cel mai vechi a fost construit în 1296, iar cel mai nou era în stadiul de „la roșu”.

Sincer, la un moment dat am început să mă cam plictisesc. Dar, dacă e să fac un top, cel mai mult mi-au plăcut Wat Chedi Luang, Wat Phra Singh și Wat Inthakhin Saduemuang. Nu o să le știu niciodată numele pe dinafară.

Mai multe detalii aici.

2. Cumpărături pe timp de noapte – Chiang Mai Night Bazaar

Când se lasă noaptea peste Chiang Mai… apar și suuuute de tarabe care vând de toate. Tricouri, pantaloni, instalații luminoase, condimente, genți, poșete, ceasuri, portofele, boxe, statui și statuete, fructe uscate, săpunuri sculptate, cârnăciori și roti, tablouri, pashmine, jucării, bijuterii și asta îmi amintesc eu la prima mână.

Dar, mai mișto este atmosfera – culori, mirosuri, zgomote, vânzători care te invită să le vezi marfa, turiști și localnici care se tocmesc, grătare care sfârâie. E o hărmălaie continuă și-un super vibe.

3. Scurtă vizită la Bo Sang

Eu și Prințesa Diana. Doar că ea a fost acu’ 30 de ani, în 1988. Bo Sang este un sătuc de lângă Chiang Mai faimos pentru producția de umbreluțe din hârtie. Totul pe aici se învârte în jurul acestor umbreluțe, foarte colorate și simpatice de altfel. Am văzut atelierul unde se produc, destul de interesant. Și au și un showroom – poți să îți cumperi umbrele de toate felurile și dimensiunile. Sau poți să îți pictezi tu una, dacă nu te satisface ce au făcut maeștrii umbrelari.

4. Atârnând dintr-un Rot Daang

Ăstea sunt un fel de jeepney-uri ale filipinezilor, doar că roșii și nu așa de împopoțonate. Rot Daang chiar asta înseamnă – camionete roșii. Funcționează ca un taxi pe care îl împarți cu alții – ele mișună prin oraș, tu faci semn să oprească, îi spui unde vrei să mergi și dacă e în drumul lui, te urci. Niciodată nu sunt efectiv pline – deși vei fi surprins, va mai încăpea cineva peste pachetul de persoane deja existent. Sau poți să stai pe prag, atârnând în afară și ținându-te de o bară, ceva.

Le-am găsit și retul Thailandei, doar că le zicea sŏrng·tăa·ou, adică două rânduri – căci sunt două banchete în spate. Cum avea tata la Aro. 🙂

5. Concert în aer liber

Tare amatori de muzică sunt thailandezii. Unde lasă un loc liber tarabagii, se pune repede de o scenă. Apoi, vin aici artiști și performează. Și tu nu știi când a trecut timpul, câte trupe sau schimbat și cât să le dai și lor, o atenție, acolo. Cel mai mult mi-au plăcut cântările de la Night Bazaar.

6. P-un picior de plai de Laos

După ce ne-am învârtit un pic cu barca pe Mekong, am privit dezaprobatori cazinoul care se ivește de pe malul Myanmarului, am făcut și-un scurt popas în Laos. Nu foarte interesantă oprirea, de ce să mint. Zona e faimoasă pentru traficul cu opium, din trecut. Care mai a lăsat totuși niște urme. Căci am dat aici de o piață tristă cu chinezării, departe de culorile din Chiang  Mai. Se făcea testing de țigări cu iz de contrabandă și whisky din orez lipicios. Am plecat repede și am plătit și 30 Baht, pentru un fel de viză. Dar am o poză cu placa care zice că îs in Laos. Puteam să îmi dau și un check-in, nu m-am gândit. Le bifam pe toate.

7. Whisky cu animale moarte

Acum când mă gândesc, este chiar scârbos. Ce o fi fost în capul meu?! Dar atunci părea o idee bună. Când am ajuns în Laos am fost întâmpinați cu masa pusă. Doar că pe masă erau înșirate borcane de vreo 5 litri cu un lichid alb în care pluteau animăluțe. Cam ca borcanele de la ora de chimie. Ne-a explicat un băiat de bună credință că ăla este whisky din orez lipicios (orez glutinos la noi / sticky rice la ei), în care au pus la păstrat un șarpe, o/un geko, o broscuță, un scorpion, maci de opium și un penis de tigru. Și pe urmă ne-a dat să gustăm. Și-am gustat. De două feluri. Yuk. Să nu mai vorbim despre asta.

8. Fetele cu gâtul lung

Nu voiam să merg la satul ăsta, dar s-a potrivit să ajung. Este destul de dubios să vizitezi o comunitate așa micuță și să te zgâiești la oameni.  Mă rog, povestesc mai pe larg într-un articol. Dar fetele astea sunt atât de frumoase. Nu este foarte sigur de unde a apărut moda cu inelele pe gât, sunt mai multe teorii. Ba că ar fi pentru a se proteja de atacul animalelor (deși puteau fi atacate în orice parte a corpului nu?). Ba ca să le mai urâțească un pic (dar sunt frumoase și cu ele). Ba că a fost doar o podoabă la modă (cum sunt acum la noi acele cercuri de urechi, care lărgesc găurile pentru cercei).

9. Cu picioarele la spa. Fish spa.

Se ia un acvariu, se pun în el niște pești ronțăitori și se adaugă două picioare cu piele moartă. La început gâdilă tare, ca o ușoară electrocutare. Dar pe urmă te obișnuiești și e chiar plăcut. Și picioarele se simt bine după. Și peștii sunt sătui. Poți să stai 20, 30 minute sau nelimitat, după cum plătești. Până te buretezi.

Fish spaurile sunt peste tot, eu m-am bălăcit prin zona Night Bazaarului.

10. Heaven aka White Temple aka Wat Rong Khun

White Temple este impresionat. Pare imaculat și strălucitor (asta este dintr-o reclamă la detergent, sigur). Strălucirea vine de la bucățelele de oglindă lipite pe clădire și simbolizează cunoașterea și iluminarea lui Buddha, care se reflectă în ceilalți. Sau așa ceva. E frumos, dă bine în poze și mustește de simboluri. Tot cu simbolistică, singura clădire de altă culoare este buda – „de aur”.

11. Hell aka Black House aka Baan Dam

Asta e de-a dreptul sinistră! O grădină populată cu vreo 40 de structuri, (aproape) toate vopsite în negru. Asta n-ar fi așa ciudat, dar când transformi în laitmotivul locului coarnele (tot negre și ele), decorezi încăperile cu piei de crocodili (ce culoare? Exact!) și șerpi lungi de 10 m și mai ai și o încăpere care arată ca sala de mese a lu’ Satana – atunci lucrurile o iau pe un făgaș greșit.

12. Sunday Walking Street

De pe la ora 16:00 traficul se închide pe principalele străzi din centrul-pătrat al Chiang Mai-ului și se inundă cu un flux mișcător de oameni. Cumpărăm organizat, în șir indian. Ca atunci când masa e de tip bufet suedez și aștepți cumințel să primești spatula de la cel din față.

Între timp, mai asculți o muzică de la un trubadur care s-a aciuat și el pe acolo. E ca un festival care se întâmplă în fiecare weekend.

Evenimentul reprezintă o importantă sursă de venit pentru comercianții locali, care meșteresc toată săptămâna și apoi, la final vin să vândă.

13. I can cook!

Pad Thai, Kao soi, supă Tom Yom și spring rolls, din asta a fost compus meniul pe care am învățat să îl prepar. Și a fost atâââât de bun. Nu știam că mă pricep atât de bine. Am început cursul cu o vizită la piață, unde am învățat despre legumele și plantele din bucătăria thailandeză.

Am continuat apoi în fața wok-ului, după care ne-am așezat în fața farfuriilor pline. Singurul regret a fost că mâncasem de dimineață. Am cedat la felul 3.

14. Firimituri de la Loy Krathong

Festivalul lampioanelor zburătoare tocmai se încheiase și tare mâhnită am fost. Este unul din top 3 festivaluri pe care vreau să le văd (alături de Holi și Dia de los Muertos). Se concretizează în înălțare a mii de lampioane sau lansare la apă a bărcuțelor de hârtie încărcate cu flori și lumânări, pentru iertarea păcatelor.

Se întâmplă o dată pe an, în noiembrie, o dată cu prima lună plină. Anul acesta a fost să fie pe 22 noiembrie, iar eu am ajuns 3 zile mai târziu. Însă, la Wat Phan Tao încă aprindeau lămpițele cu unt jurul statuii lui Buddha, din vârful unei movile din curte.  Iar prin oraș, lampioanele instalate pentru această ocazie au rămas până la final de weekend. M-am mulțumit și cu atât.

15. De vorbă cu călugării budiști

Thailanda este 99% budistă. Mai mult, în Chiang Mai, unde templele ar putea rivaliza cu mega-urile de la noi, robele portocalii sunt ceva obișnuit pe străzi. Iar călugării sunt dornici de vorbă.

Sunt mai multe temple care organizează astfel de întâlniri cu călugării, eu am fost la Wat Chedi Luang. Am povestit despre cum au decis să devină călugări, care sunt lucrurile pe care nu au voie să le facă și cum arată la ei o zi normală.

16. O partidă de Muay Thai

Ca o neinițiată într-ale sportului și ca o neiubitoare de orice fel de luptă, m-am dus să văd o partidă de Muay Thai – boxul thailandez. Prea erau peste tot afișe și prea era comunicat ca și cum aici e locul de baștină al acestui sport. M-am dus. Am rămas la toate cele 7 lupte și chiar m-am găsit făcând mișcarea aia cu piciorul tremurat a doua zi.

Fetele au fost cele mai tari.

17. Picturi pe mâini – henna

Tot la Night Bazaar am găsit o tarabă unde se lucra cu Henna. Am ales din meniu două desene micuțe, câte unul pentru fiecare mână. Nu a fost chiar o Henna adevărată, ci acea pasta care se cojește imediat, dintr-o bucată. Dar m-am consolat cu gândul că așa am șanse mai mici să pătez așternuturile hotelului, care mă amenința cu o amendă de 1500 baht pentru urme de Henna lăsate pe cearșafuri.

18. Cel mai înalt punct din Thailanda

Este muntele Doi Inthanon (doi înseamnă munte) cu o înălțime de 2.565 m deasupra mării. Aici avem și un fel de troiță, care adăpostește cenușa regelui Inthanon (a condus Chiang Mai-ul între 1870 – 1897). Îi plăcea aici, la răcoare și a lăsat cu limbă de moarte să îl aducă aici și când nu o mai fi.

Temperatura este de 15 °C, înțelegerea mea cu Thailanda nu a fost pe cifra asta. Așa că să mergem spre locuri mai calde.

Mai jos sunt două pagode, foarte frumoase, construite de Forțele Aeriene Thailandeze pentru regele și regina Thailandei.

19. Cafea culeasă din grădină

Una dintre sursele de venit ale tribului Hille White Karen o reprezintă plantația de cafea.

Ghid noastră zice că și Starbucks -ul din vale a venit să cumpere cafea de la ei. Cât stăm în vizită putem să bem o ceșcuță făcută din boabele culese din grădină. Costă doar 30 baht.

20. O noapte într-un tren

Din legănatul trenului scriu acum acest articol. Ne îndreptăm către Bangkok – distanța totală este de aproximativ 670 km, pe care îi vom parcurge în 12 ore. Regret că nu am planificat mai multe călătorii așa, e cel mai frumos tren cu care am călătorit. 🙂

21. 3 muzee în Chiang Mai

Nu că atâtea ar fi în oraș, atâtea am reușit eu să văd. Și poate că nu aș fi văzut nici măcar atâtea dacă nu mă îmbârliga fata de la ghișeu să cumpăr bilet combinat – că e mai mândru și e mai frumos, și oile-s mai multe.

Așa am sfârșit să alerg timp de două ore între Lanna Folklife Museum, Chiang Mai City Arts & Cultural Center și Chiang Mai Historical Center.

În principiu, toate se focusează pe același subiect – istoria și cultura Lanna. Norocul meu – clădirile în stil colonial, ce adăpostesc muzeele, sunt una lângă alta, în centrul orașului.

22. 306 trepte până la Doi Suthep

Doi Suthep este muntele de pe care vezi frumos Chiang Mai-ul. Bineînțeles, și aici se găsește un frumos templu, unul dintre cele mai sacre. Adăpostește bucățică din osul șoldului lui Buddha.

Până sus îți dai sufletul pe scara unde naga are rol de balustradă.  Creaturile astea sunt niște șerpi solzoși, care se pot confunda ușor cu dragonii chinezești.

Templul este la o altitudine de aproximativ 1060. Poți ajunge aici cu un Rot Daang din oraș sau pe jos. Poți să participi și la sesiuni de Vipassana – meditație intensă pe mutește, mai exact – care durează între 3 și 21 zile.

23. Masaj de la foste prizoniere

Lila Thai Massage este un salon de masaj pus pe picioare de fosta directoare a închisorii din Chiang Mai. Dumneaei a administrat cu mână de fier penitenciarul între 2001 și 2008. A văzut femeia că mergea foarte greu reabilitarea și reintegrarea fostelor deținute în societate. În închisoare deținutele făceau cursuri intense de masaj, reflexoterapie, kineto- de-astea. Doar că nu le angaja nimeni, cu stigmatul pus. Așa că a pus mâna doamna Naowarat Thanasrisutharat  (aham!) și a creat propriul spa.

Apoi, au deschis și un fel de școală unde deținutele, acum profesioniste, le inițiază pe alte femei defavorizate – mame singure, femei victime ale violenței domestice etc în tainele masajului.

Spa-ul arată foarte bine, chiar prea bine pentru gusturile mele. Și este și ușor scumpicel. Dar masajul a fost minunat (picioare – mâini – cap / 370 baht / 1.30min). Am primit ceai la final și un breloc în formă de compresă pentru masaj cu ierburi.

Și un 24 bonus – în Chaing Mai am făcut prima mea călătorie singură! 🙂