Cum vara s-a terminat și Vadu nu prea mai era o variantă, se simțea deja nevoia unei plecări. Așa că am deschis eu ochii într-o sâmbătă dimineața, acum vreo 3 săptămâni, și am întrebat: „Răzvan, nu ai vrea tu să mergem până în Malta?” El cred că nu se trezise prea bine, așa că a zis da. Și până la ora 14:00 aveam și avion și hotel.

Nu știam tare multe despre, țară; a fost prilej să învățăm. 

Când am mers?

Am mers în Malta la finalul lui octombrie atunci când s-a dat și ora înapoi – deci am câștigat o oră de.. dormit in insulița asta.

Între 28 și 31 octombrie, mai exact. Vremea a fost perfectă, 22 – 23 C° cu soare, nu mai bun de plimbat ziua pe străduțele strâmte și pietruite. În Gozo chiar am văzut persoane care făceau baie și plajă, ne-a tentat și pe noi.

Nici locurile vizitate nu au fost aglomerate, deși am vizitat și într-o zi de weekend. Străzile au fost însă destul de pline și am pierdut un pic de timp încolonați în șirurile de mașini. Noroc că insula este mică și ajungi destul de repede cam peste tot.

Ce am văzut?

Timpul pe care l-am petrecut în Malta a fost destul de scurt, nu prea am reușit să văd eu tot ce îmi propusesem. Dar, în două zile, ne-au încăput așa:

Ziua I: Paceville (reședință pentru 3 nopți) → Valletta → Vittoriosa

Ziua II: Hagar Qim and Mnajdra → Blue Grotto  → Anchor Bay (Popeye Village) → Dwejra → Victoria (Rabat)  → Mdina

Am povestit aici mai pe larg cum am înghesuit Malta în două zile și jumătate.

Cu ce-am fost?

Combinația câștigătoare a fost avion +  mașină închiriată + ferry, când am trecut în Gozo

Avion:

Wizz Air – 75 eur / persoana, fără bagaj de cală. Zbor făcut plăcubil cu oferta disponibilă la bord: „două sticle de vin la 6 euro”.

Mașină închiriată:

3 zile – 203 eur. Oho, cu mașina asta a fost o întreagă poveste. Pentru că am stat destul de puțin, a părut o idee bună să închiriem o mașină, pentru a ne putea mișca cât mai rapid de la un loc la altul. Am închiriat de acasă. Deși inițial am plecat de la un cost de 40 euro, am sfârșit prin a plăti cam 200, căci tot se adunau taxe mai mult sau mai puțin ascunse –  18 euro că am ridicat din aeroport, 18 euro căci erau în afara programului, 60 euro combustibil (conform politicii full – empty), 30 euro asigurarea (în caz contrar trebuia să avem 1000 de euro în cont) + 18% VAT.  Plus încă 200 euro garanție, pe care nu știm sigur când îi primim înapoi.

Am rezervat mașina de la Aquarius, prin site-ul https://www.maltacar.com/, un agregator de companii rent a car. Colaborarea cu ei nu a fost tocmai bună. Pentru că returnam mașina în orele de program, dar la rezervare setasem ora în afara programului, nu am vrut să mai plătim taxa respectivă. Acest lucru nu a fost posibil decât după niște reclamații.

Pe lângă asta, se circulă pe partea stângă, iar drumurile nu sunt în cele mai bune condiții – destul de bumpy, înguste și aglomerate. Și cu parcarea a fost greu. Deși poți parca mai peste tot (în interiorul liniilor albe), de cele mai multe ori aceste parcări au fost pline. Am condus chiar și o oră până să găsim un loc unde să lăsăm mașina.

Nu am mai alege a doua oară să mergem cu mașina, a fost stresant. În plus, din câte am văzut, insula este foarte bine acoperită de traseele autobuzelor, care circulă destul de des.

Ferry: 

Am folosit ferry-ul pentru a trece din Ċirkewwa, portul situat în partea de nord a Maltei, în Mġarr, din Gozo. Am trecut cu mașina, iar în cazul acesta se plătește la întoarcere. Costul este de 22,5 euro pentru mașină + două persoane.

Ferry-ul ziua circulă, pâna la ora 19:00, din 45 în 45 de minute. Noaptea cam la 1 oră 30 min.

Costuri detaliate, aici.

Unde am stat?

 Am stat în Paceville o zonă plină de baruri, cluburi, pub-uri și restaurante. Nu a fost tocmai cea mai bună alegere – poate dacă aș fi avut 23 de ani, ăsta ar fi fost locul pentru mine. Peste tot erau oferte pentru shoot-uri și tineri care clar profitaseră de ofertele astea. Am mai și ajuns de Haloween, perioadă care părea că amplifică dorința de destrăbălare.

Am folosit booking.com pentru a rezerva un hotel aici – George Park Hotel. 3 nopți de cazare ne-au costat 150 eur ( 50 eur / noapte), cu mic dejun inclus (ok, dar nimic special sau maltez).

Nici aici nu a fost chiar genul meu, un hotel enorm, cu culoare interminabile. Locația este însă perfectă dacă vii pentru cluburi și plajă.

Ce trebuie văzut / făcut musai*?

1. Valletta – capitala Maltei, este un muzeu în aer liber. Fiecare străduță este specială, iar balcoanele colorate te fac să vrei să pozezi continuu. După fiecare colț de stradă găsești ceva de admirat – zidurile și porțile cetății, cupolele care se înalță deasupra orașului, Palatul Parlamentului, piețele și piazzetele, dar cel mai tare mi-a plăcut de Co-Catedrala St. John.
2. Dwejra – chiar și fără faimoasa Azur Window / Fereastra Azur, zona este spectaculoasă. Vântul și apa au modelat stâncile și au creat peisaje spectaculoase.
3. Vittoriosa – este un orășel mic și primitor, cu aceleași străduțe extrem de bine conservate, dar mult mai sărac în turiști.

*(top din locurile pe care eu le-am văzut / făcut)

Ce-am mâncat și băut bun?

Deși mă dusesem cu așteptări mari, am fost cam dezamăgită de mâncare. Timpul a fost scurt și am cam înghesuit mesele, însă nu am mâncat ceva impresionant. Este adevărat și că nu am testat iepurașii, felul de mâncare preferat al maltezilor. Se pare că Malta a avut o problemă mare cu iepurii, Cavalerii îi păstrau pentru vânătoare și le-au interzis țăranilor să îi mănânce. Acum iepurele este în toate meniurile și în toate formele: în vin, cu usturoi, în paste, frigărui sau plăcintă.

Pe lângă asta, bucătăria maltezilor se aseamănă cu cea a italienilor – paste, pizza, lasagna.

Mai au și niște pastizzerii, destul de răspândite, de unde poți cumpăra honey ring, un fel de covrig umplut cu o cremă de ciocolată, plăcinte sau tot felul de alte pâinici umplute cu diverse lucruri.

Mi-a plăcut plăcinta de pui cu ciuperci și gbejniet, o brânză de capră, micuță și tare, decorată cu piper sau alte picanterii.

Am băut Kinnie, o băutură locală, fără alcool, din portocale amărui și mirodenii.

Si berea locală ne-a plăcut – atât Cisnik, cât si Hopleaf Ale.

Ce am cumpărat?

De data asta nu ne-am întors cu prea multe lucruri – o plasă, niște brânză și cafea.

Bănuții

Malta este în UE din 2004, iar în 2008 a intrat și în Eurozone – deci euro, deci totul simplu. ATM-uri sunt peste tot și nu ni s-a întâmplat nicăieri să nu putem plăti cu card – de la ferry, până la Ta’Dbiegi Craft Village, în Gozo.

Cheltuieli Malta

Este periculos?

Malta pare destul de safe, chiar și noaptea în Paceville unde se adună tot felul de petrecăreți.

Ghid de vacanță:

 Malta & Gozo, Lonely Planet, a 6a ediție publicată în februarie 2016