Știți faza din Up, cu câinii răi care, imediat ce auzeau ‚veveriță’, abandonau misiunile și nu se mai concentrau pe nimic altceva? Așa este la mine când vine vorba de plaje!

Când plec în vacanță, fac planuri, liste, program, îmi suflec mânecile să mă apuc de văzut și vizitat. Și apoi apare câte o plajă pe traseu și mă calmez. Se anulează febrilitatea, trecem la relaxare și toropeală, țintuiți pe prosoape, la soare – în timp ce culoarea pielii se schimbă treptat și apa lasă urme de sare.

Zilele încep să semene tare una cu cealaltă și mereu mă extrag împotriva voinței mele din transa construită de valuri, nisip și soare. Dacă ar fi să aleg un singur loc pentru tot restul vieții, categoric ar fi o plajă.

Aici cele mai frumoase și dătătoare de vibe-uri bune dintre cele pe care le-am văzut!

1.  Agonda | India

Plajele din Goa sunt faimoase! Se laudă cu delfini, cu pescari pitorești care se proiectează frumos pe fundalul albastru și cu lungi fâșii de nisip. Și îmi place de ei pentru că au reguli clare în ceea ce privește construcțiile pe plajă – minim 200 m între linia apei și clădiri.

De-a lungul coastei sunt peste 70 de plaje, iar fiecare are specificul ei – mai hippy, mai sociabil, pentru localnici sau mai luxos.

A noastră a fost Agonda, cu potrivire la prima vedere. Se află în partea cea mai de sud și este cea mai puțin frecventată, izolată și neamenajată. Poate că nu are cea mai albastră apă, așa cum vezi prin insule, dar se termină într-o fâșie lată de nisip auriu. Iar vibe-ul boem și zen de aici nu prea l-am mai replicat prin alte părți.

Am stat direct pe plajă, în niște colibe primitoare, ascunse de palmieri. Singurele ființe care stăteau aproape de noi erau niște văcuțe simpatice.  Și-am mâncat aici cei mai buni creveți iuți, cu sos de miere.

Agonda este unul dintre puținele locuri în care chiar îmi doresc să revin.

2. Guardalavaca | Cuba

Guardalavaca înseamnă chiar așa – Ai grijă de vacă! Face referire la trecutul agitat, când pirații prăduitori foloseau zona pe post de refugiu și când valorile trebuiau protejate.

„Să fii pregătită când vii, că’ aici avem cea mai frumoasă plajă din lume!” Așa îmi scria Victor înainte să ajungem, când numai ce stabilisem să plătim 20 CUC / EUR pentru o cameră, în casa lui.

Victor ne-a spus mai multe lucruri îndoielnice – că ferma lui e aproape de mare (era la vreo 20 min pe jos), că ne dă o cameră perfectă (era plină cu șopârle și nici nu avea cheie – cică un neamț o luase), că nu se culcă până ajungem noi (sforăia de se auzea din stradă). Dar legat de plajă, a avut dreptate! Poate nu cea mai frumoasă din lume – dar frumoasă, cu nisip alb-gălbior, cu apă turcoaz. Demnă de Caraibe.

Deși aici vin mulți turiști, locul și-a păstrat aerul local. Playa Guardalavaca este folosită și de localnici, care aduc un plus de vitalitate pe oriunde se duc. Ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care am ales-o, unele dintre plajele din Cuba sunt destinate exclusiv străinilor.

3. Parcul Național Tayrona | Columbia

Tayrona are unele dintre cele mai frumoase plaje din țară. Nisip alb, linia regulamentară de palmieri și niște stânci mari, presărate neglijent prin apă.

Singurul neajuns al plajelor ăstora superbe sunt curenții nesuferiți care își fac de cap pe aici. Ceea ce însemnă că majoritatea nu sunt potrivite pentru scăldat. Iar acolo unde ai voie să intri în apă este mai mult ca să zici că te-ai udat și tu un pic, pentru că valurile mari si puternice fac să nu fie o experiență prea confortabilă.

În ciuda acestui aspect, Tayrona este unul dintre cele mai vizitate și explorate locuri.

Sunt mai multe opțiuni de cazare pentru a putea petrece câteva nopți în parc, deși sunt cam la extreme. Fie basic – cort, hamac sau căsuțe simple, fie colibe de lux.

Noi am stat la cort, pe malul mării, în Camping Castilletes. Este aproape de intrarea în parc, dar planul era să explorăm restul zonei pe jos. După o scurtă plimbare până la Arrecifes (vreo 45 min), s-a instalat efectul de toropeală al plajei și nu ne-am mai dus nicăieri.

4. Plajele din Arhipelagul Bacuit | Filipine

Sunt multe plaje în Arhipelagul Bacuit și toate sunt absolut superbe! Ape verzi – turcoaz, extrem de clare, nisip alb și fin, labirint de insule și insulițe. Exact cum vezi în broșurile de prezentare! Oamenii de la post-producție rămân clar fără job aici.

În arhipelag se ajunge după o plimbare, destul de scurtă, cu o bangka (bărcile filipineze, care arată ca un păianjen). În principiu există 4 tururi predefinite (A,B,C,D) pe care le poți face și pe care le poți achiziționa de efectiv oriunde. Tururile astea te duc pe insule, îți arată lagune, plaje secrete sau peșteri. Fiecare tur include cam 5 opriri, plus masa de prânz.

Pe la diverși operatori, apar și tururi noi – Z, K, W, care încearcă să diversifice un pic: au inclus și alte insulițe, au schimbat ordinea de vizitare, îți fac masaj la bord, primești kayak sau paddle board, inclus în preț.

5. Phi Phi Island | Thailanda

Încă de când am fost eu prima dată în Thailanda, prin 2012, Phi Phi era un hit! Toată lumea povestea despre insulă. Am mers și noi, dar și de data asta am ales zona mai izolată și mai puțin frecventată, pe partea de est, sus.

Am observat că locurile turistico-faimoase au mereu lângă ele și o zonă cu o notorietate mai mică. (cum este Diniwid Beach, în Boracay; Long Beach pentru Los Angeles sau Agonda, în Goa). Încercăm, pe cât posibil să alegem mereu locurile astea care îți dau acces către obiectivele faimoase (nu sunt ele faimoase degeaba, sigur e ceva de văzut acolo), dar care mai păstrează încă un aer cât de cât local.

Oricum, revenind – Phi Phi s-a ridicat la faima construită. O plajă lungă și îngustă, destul de goală, cu nisip alb și mare cristalină, din care se ridică din loc în loc celebrele stânci calcaroase.

Locul unde am stat a fost și el din peisaj, alei șerpuitoare traversau grădinile frumos amenajate pentru a ajunge la bungalowri decorate cu artizanat thailandez.

6. Perhentian Islands | Malaezia

Încă de pe speed boat-ul care te aduce de la Kuala Besut  îți dai seama că este ceva special la insulele astea. Și aici apa albastră face echipă bună cu nisipul alb și mătăsos. Și este perfectă pentru bălăceală, diving sau snorkelling.

Noi am mers pe Besar, insula mai mare și ceva mai dezvoltată, dar unde cazarea se face în continuare în bungalowri și insectele și varanii se plimbă nestingheriți. Pe lângă activitățile clasice de stat, mâncat sau citit, am mai făcut și o drumeție prin jungla populată de maimuțele.

Și am trecut într-o zi și pe insula vecină, unde ne-au întâmpinat niște copii voioși!

7. Hikkaduwa | Sri Lanka

Chiar dacă valurile nu au fost chiar pe placul meu, plaja asta tot a găsit un loc în topul preferatelor. Iar valurile au și ele partea lor bună – atrag surferi, care sunt tineri, frumoși, bronzați și puși pe distracție.

La  Hikkadua am ajuns după o lungă călătorie cu trenul prin Sri Lanka și am fost cazați într-o cameră pe care nu am închis-o niciodată. (nu mergea încuietoarea).

Din casă ajungem direct pe plajă – o întindere luuungă de nisip gălbui, încadrată de palmieri de o parte și de ape turcoaz, de cealaltă. Din când în când, în zonele mai liniștite, apăreau broaște țestoase prietenoase, care înotau aproape de mal așteptând mâncare.

Are un vibe bun locul ăsta!

Povestește și Veve despre plaja asta, ba chiar face un top al plajelor din Sri Lanka. 

8. Playa Bibijagua | Republica Dominicană

Republica Dominicană a fost prima țară exotică în care am fost. Și încă rămâne pentru mine cea mai apropiată reprezentarea a paradisului.

Plaja pe care am stat a fost perfectă, părea că nu se termină!  O fâșie lungă de nisip alb ireal, pe care oceanul o udă regulat. Iar de partea cealaltă aveam palmierii înclinați în niște unghiuri tare nefirești. Natura a fost tare darnică cu țara asta, nici nu e de mirare că este cea mai căutată zonă din Caraibe pentru turismul de masă.

Poate dacă aș merge din nou nu aș mai găsi-o la fel de fără cusur. Poate acum m-aș enerva pe hotelurile mari, pe dezvoltarea cam haotică, pe toate avioanele și bărcuțele care mișună pe acolo. Dar atunci mi s-a părut perfectă.

9. Vadu | România

Categoric, Vadu este locul meu de suflet, pe care l-am vizitat cel mai des. Aproximativ, în fiecare de weekend de vară, până anul trecut. Deși poate nu are atributele celorlate plaje – apa e ușor cam tulbure, în apropierea Deltei; iar nisipul se duce mai mult într-o zonă a griurilor, compensează prin multe alte lucruri.

Este un sentiment de libertate incredibil, chiar dacă mai sunt alte persoane pe acolo vei avea întotdeauna cel puțin 5 m distanță pentru tine, gândurile și gospodăria ta. Este cu adevărat o plajă sălbatică, fiind parte din rezervație este interzisă ridicarea oricărei construcții solide. Iar drumul până acolo, nu tocmai accesibil, face ca locul să nu fie foarte frecventat.

Serile de duminică sunt momentele mele preferate aici, când mai toată lumea a plecat, soarele apune, este foarte liniște, iar pescărușii ocupă din nou plaja.

10. Krapets | Bulgaria

Anul trecut l-am schimbat pe Vadu pe Krapets, după ce am petrecut o noapte întreagă încercând să scoatem mașina din nisipul care se adunase pe drum. Rămâneam des împotmoliți cu mașina, chiar dacă nici nu ne apropiam de plajă. Dar niciodată nu ne-a luat 5 ore să o scoatem.

Așa că ne-am mutat la vecini, unde mașina noastră sensibilă nu mai are în ce să se poticnească. Plaja este foarte aproape de graniță și este și ea una neamenajată. Nu mi-a fost foarte clar dacă ai voie sau nu, legal să campezi aici.

Oricum, plaja arată tare bine – nisip galben și o mare albăstruie, de nici nu zici că-i parte din Marea Neagră. Iar restaurantul din sat are preferate tare bune (scoici cu smântână și usturoi, vinetele sau pești delicioși – miam, miam). Ca să nu mai zic de cât de tare îl plac pe ospătarul mai în vârstă, care vorbește tare bine română. Ce dor îmi e de locul ăsta…

11. Patara | Turcia

Plaja de aici este cu adevărat specială! Este una dintre cele mai lungi plaje de la Mediterană, o fâșie de nisip care măsoară undeva la 20 km. Și, cel mai important – este pustie! Nimic nu este construit, nu a fost invadată de hoteluri, baruri sau restaurante.

Asta pentru că sunt aici niște ruine romane protejate de un regulament strict, ce interzice construcțiile în apropiere. Satul Gelemiş, unde se cazează vizitatorii zonei, este situat la aproximativ 5 km de mare, iar majoritatea hotelurilor oferă transport către plajă.

A, și plaja asta mai are un specific. Este unul dintre puținele locuri rămase la Mediterană, unde o specie de broscuțe țestoase pe cale de dispariție vin și depun ouă.  Așa că nu ai voie să te cațări pe dune sau să rămâi noaptea pe plajă, pentru a nu le deranja.

12. Miami Beach | SUA

Deși se compune din mai multe plaje, South Beach (SoBe) este partea reprezentativă pentru Miami Beach. Faimoasă și mult expusă prin filme și seriale, plaja asta este o fâșie lungă și lată de nisip auriu, punctată din loc în loc de la fel de cunoscutele căsuțe colorate ale salvamarilor.

Se adună pe aici tot felul de oameni – localnici sportivi, care își etalează corpurile bine lucrate (cred sincer că nu poți fi rezident în Miami dacă nu arăți bine), cubanezi veseli și gălăgioși și o grămadă de turiștii.

Apa nu se dezminte nici ea și etalează turcoazul de carte poștală, pe care, din când în când, îl străbate câte un rechinaș inofensiv.

Și ca distracția să nu se încingă prea tare, pe plaja asta veselă nu ai voie să consumi alcool.

13. Plaja Kalamitsi | Grecia

Deși în Grecia are plaje superbe, mie mi-a rămas tare dragă plaja asta. Nu chiar cea mai extraordinară, dar care are totuși ingredientele – dealuri verzi înconjurătoare și ape limpezi albastre.

Am fost aici acum mulți ani, am stat la campingul Thalata, care acaparează tot golful și dă la schimb cazări în cort, rulotă sau în căsuțe de lemn. Le-am scris vreo doi ani la rând să mă angajeze la ei, fără a primi vreun răspuns vreodată. 🙂