Egipt a fost surprinzător pentru mine! Înainte să plec citisem o grămadă de lucruri menite să mă sperie, în principal legate de oameni –  că sunt hărțuitori, că au tot felul de trucuri și scame-uri ca să mă păcălească, că vor să îmi vândă musai ceva, că nu sunt drăguți cu femeile. Sau că e trafic intens și că nu o să trec niciodată strada. Că mă și gândeam ce mi-o fi trebuit să mă duc la oamenii ăștia urâcioși?!

^{Din balon, Luxor}

Poate că m-am temut prea tare, căci am fost maxim surprinsă să descopăr că lucrurile nu stau chiar așa. Egiptul chiar s-a cățărat repede în topul preferatelor mele, acolo cu Cuba sau India. Și asta, în primul rând, datorită oamenilor. Da, pot deveni hărțuitori la un moment dat, dar mi se pare un preț mic, comparativ cu bunătatea, veselia și poveștile cu care te răsplătesc.

Nu cred că e țară în care să mi se fi spus de atât de multe ori „welcome”! La piață, pe stradă, la coadă la bilete, în tren, pe malul Nilului, la ceai, la templu, la muzeu, în cel mai haotic bazar, în mijlocul deșertului: Welcome to Egypt!

Găsești aici un articol detaliat despre vizita la piramidele din Giza!

^{Bine ai venit în Egipt!}

Un alt lucru care mi-a plăcut la egipteni este că sunt un popor nocturn. Se activează după apusul soarelui, străzile se populează și restaurantele se închid târziu în noapte. Adevărat că noi am prins și zile de Ramadan, dar cred că este un lucru obișnuit în general pe aici.

Poate și de la căldura mare din timpul zilei, când vine răcoarea ies toți din case. De câteva ori mi-a fost și rușine de copiii de pe străzi, căci mie îmi era somn și cam trăgeam spre culcare, când ei erau în plină joacă și hăhăială.

Dar mi-au lipsit femeile. Sunt departe de a fi la fel de prezente ca bărbații – nu le vezi la cafenele sau în spatele ghișeelor, ele nu te momesc mai niciodată să cumperi ceva și nici nu sunt la fel de vorbărețe.

_{Khan el Khalili, bazar în Cairo}

A, și au un cult extrem de afișat pentru Mohamed Salah, Mo Salah cum îi zic ei pe aici prin bătătură! Băiatul ăsta frumos, care prestează acum la Liverpool, e mai mult decât fotbalist.

E icon și model pentru egipteni, care îl afișează peste tot – pe tricouri, în picturi & graffitti, pe mașini, în cafenele, pe lămpițele de Ramadan, în campaniile de advertising. E simbolul egipteanului sărman, venit de la țară, care a reușit din plin în viață, dar care nu s-a depărtat prea tare de cultură și religie. Îi zic Rege.

Hurghada

Luxor

Aswan

Dacă Tanzania a fost hit-ul lunilor de iarnă, spre Egipt s-a întâmplat exodul turiștilor în lunile de primăvară. Și, dacă sincer, mi se pare o alegere perfectă, are o grămadă de pro-uri.

Este aproape, până la Cairo am zburat 2:30 minute. Și este și cald, în România se dârdâia încă, când acolo leșinam ușor prin deșert.

^Luxor

Când am mers și cum a fost vremea?

Am mers în aprilie, mai exact între 5 și 24 și cred că a fost o perioadă tare bine aleasă. În principiu, în Egipt poți merge cam oricând. Sunt două perioade pe care le comunică ca prielnice de vizitare: septembrie – februarie și martie – mai. În rest trebuie să te lupți cu căldurile alea ireale, deși la Mediterană e numai bine de mers în iunie – august.

Acum, în aprilie era cald – când la noi erau 16° C, Egiptul se lăfăia cu o medie de 30° C. La Cairo (și chiar Aswan) serile au fost mai răcoroase, adevărat. Dar nimic care să nu rezolve hainele cu care plecasem din România.

^{Cel mai potrivit moment de vizitat este dimineața devreme}

La Luxor a fost însă a fost cald rău, cea mai mare căldură pe care am experimentat-o vreodată. Îmi era cald și în ochi. Nu îmi imaginez cum e în august, deși oamenii de pe acolo spuneau că vin vizitatori și atunci, dornici de senzații extreme.

În Hurghada apa mării era rece, dar piscinele (de cele neîncălzite zic) compensau.

Henna la El Fishawi

Bazar, Cairo

Garden City, Cairo

Traseul

Am mers de sus până jos, de la Cairo până la Abu Simbel, mai exact. Îmi pare tare rău că nu am ajuns în deșert sau în una dintre oazele celebre, dar sunt foarte peste mână în ceea ce privește transportul. De exemplu, de la Cairo la Oaza Siwa sunt vreo 750 km, te uită Dumnezeu pe drum. Oricum, e motivul meu de întoarcere.

Traseul prin Egipt a fost așa:

Giza (3 nopți) → Cairo (3 nopți) → Aswan (2 nopți) → Insula Elefantină (4 nopți) → croazieră pe Nil (3 nopți) →  Luxor (3 nopți)  → Hurghada (3 nopți)

^{Baloane cu aer cald deasupra Luxorului}

Uber

Mi se pare cel mai confortabil și simplu mod de a te deplasa – vezi de la început cât te costă, îți setezi adresa ca să nu existe discuții, nu bănănăi să cauți mașină prin stradă. Mai complicat când trebuie să îți recunoști mașina, căci au numerele de înmatriculare scrise în arabă.

Funcționează și cu motor sau scuter, pentru călătorii singuri și aventuroși. Cu Rucsacul în Spate poate să depună mărturie. 🙂

Cea mai scumpă cursă a fost 7$, la o oră de vârf, din centrul Cairoului până în Giza.

Păcat că am putut folosi Uber-ul doar în Cairo și Hurghada. Mai este activ și prin alte orașe, mai mult în partea de nord – Alexandria, Mansoura, Tanta etc, doar că pe acolo nu am ajuns.

Cam prin aceleași orașe activează și Careem, subsidiara Uber-ului pentru zona asta de lume.

_{Străzile pot fi foarte aglomerate în Cairo}

Taxi

Taxi-urile le găsești peste tot, chiar și când nu ai undeva de mers te pâsâie ei cu „tax, tax”, doar doar te-or convinge să te ducă undeva cu mașina. E evident că zilele de glorie ale mașinilor au trecut demult, dar sunt eficiente și nu sunt scumpe. Adică, nu sunt scumpe dacă știi cam cum merge piața sau dacă te ții tare la negociere.

Cred că taxiurile sunt sursa frecventă de frustrări a turiștilor. Pasagerii se simt adesea înșelați (ceea ce este cel mai probabil), iar șoferii susțin că plata este insuficientă și-ar mai vrea și un bacșiș. Adevărul este undeva la mijloc – șoferia este departe de a fi profitabilă, iar dacă ai ajuns până în Egipt, poți să plătești și tu un pic mai mult decât un localnic.

Am folosit taxi-urile în Luxor, Hurghada, Aswan.

^{Taxiul nostru între Aswan și Templul Philae}

Tren

Au făcut frumos englezii căi ferate, care leagă cele mai mari orașe din Egipt (mai puțin prin Sinai, dar la momentul ăsta nu ne afectează prea mult). Cele mai frecventate rute sunt între Cairo – Aswan și Cairo – Alexandria, dar cred că trebuie să fii foarte pasionat de a merge cu trenul ca să optezi pentru mijlocul ăsta de transport. Sistemul este învechit, se întâmplă des accidente (numai în perioada asta cât am mers noi au fost două destul de grave), iar trenurile au întârzieri. Dar sunt ieftine și au un flavour local.

Noi am mers de la Cairo la Aswan, ar fi trebuit să ajungem în 13 ore, dar am făcut 16. A fost decent, confortabil și safe, dar parcă nu aș mai merge încă o dată. În tren vindeau pachete ce ar putea ține loc de un prânz, băuturi și dulciuri.

Costul călătoriei la clasa I a fost de 183 lire egiptene (vreo 50 de lei), iar biletele se pot cumpăra online cu minim două zile înainte de călătorie, de pe site-ul ăsta https://enr.gov.eg/ticketing/public/login.jsf

Există și varianta de tren de noapte. Fie cel local, fie unele mai fancy, cu cușete. Costul de persoană pentru acestea din urmă este de 80$, dacă ești străin. Aici mai multe detalii –  https://wataniasleepingtrains.com/

Gara Ramses, Cairo

Tren Cairo – Aswan

Autobuz

Deși am mers o singură dată așa, pare că rețeaua este dezvoltată și poți ajunge oriunde cu autobuzul. Operează atât pe distanțe lungi, gen Hurghada – Cairo sau Cairo – Siwa, cât și între orășele și sate apropiate.

Eu am mers de la Luxor la Hurghada, cu GoBus. Călătoria a fost ok, nu atât de frig în autobuz, pe cum mă așteptam. A durat vreo 4 ore, iar costul a fost de 145 EGP (vreo 40 de lei).

^{Șosele prin deșert}

Avion

EgyptAir este operatorul domestic care conectează principalele destinații, la prețuri foarte bune. Am zburat de la Hurghada la Cairo cu vreo 50 euro. Mi-au modificat într-adevăr zborul cu o zi înainte, dar pentru mine a fost chiar mai bine, căci s-a redus timpul de așteptare până la următorul zbor. Călătoria a durat mai puțin de o oră.

^{Luxor de sus}

Cazare Egipt

Cazarea în Egipt este surprinzător de accesibilă – nu îmi dau seama dacă este mereu așa sau doar acum, în vreme de pandemie. Oricum, am stat în locuri foarte frumoase, cu vederi incredibile. Cu Rucsacul în Spate a fost responsabil de alegerea lor. 🙂

Giza: Marvel Stone Hotel

Fix în fața piramidelor. Mereu mă întreb cu reușesc hotelurile astea mici și accesibile să își păstreze pozițiile uimitoare și să nu fie cumpărate de lanțuri mari și faimoase.

Cred că cele mai frumoase poze cu piramidele și sfinx-ul le-am făcut de pe terasa hotelului. Și dacă nu ne-am mai fi plimbat printre ele, m-aș fi declarat mulțumită de cât le-am văzut.

^{De pe terasa hotelului, poți urmări și spectacolul de lumini al piramidelor}

În rest, despre cazare numai de bine – cameră ok, cafea bună și mic dejun inclus. Ne-am putut bucura de o narghilea pe terasă și ne-au comandat și beri de la Drinkies. Super băieții de la recepție. Și tare drăguți! ?

A, și încă un super pro point – pentru că am stat mai mult de 2 nopți la ei, ne-au luat și gratuit de la aeroport, în miez de noapte. Ceea ce ne-a făcut să îi plăcem și mai mult – căci până te dumirești cum merg lucrurile pe aici, e frumos să ai niște ajutor.

Preț / noapte: 25 euro. Cu mic dejun inclus.

^{Apusul de pe terasa de la Marvel Stone Hotel}

Cairo:  Nile Meridien Garden City Hotel

Un alt hotel de care mi-a plăcut! Principalul atu – zona. Safe, central, în Garden City, înconjurat de mult verde, cafenele frumoase și ambasade. E foarte aproape de Tahrir Square, am mers pe jos la Muzeul Egiptean.

A, și micul dejun! Cel mai bun și variat din câte am avut în Egipt! Cred că se trezea domnul bucătar cu noaptea în cap să facă toate bunătățile alea – pâinici, tarte, falafel, humus, salate și brânzeturi, plus mâncare serioasă – gen piure, fasole, carne. Dacă te străduiai un pic, mâncai și de prânz, mai ales că bufetul se închidea la ora 12:00.

Camera frumoasă și ea, mare, cu balcon și vedere la Nil.

Preț / noapte: 35 euro. Mic dejun inclus.

^{Nile Meridien Hotel}

Aswan: Hapi Hotel

Hotelul ăsta cred că este ok săracul, doar că l-am prins noi într-o perioadă proastă. Mai exact când nu avea apă. Și nu a avut timp de două zile, cât am stat noi acolo. Deci fără duș, fără toaletă – și când vii și după 16 ore de tren, parcă te afectează și mai tare. Apă nu era în tot orașul, că se lucra la sistem. Dar nu ne-a încălzit prea tare informația.

Am ales să stăm în Aswan oraș pentru că ajungeam noaptea și nu mai mergeau bărcile care să ne treacă pe Elefantină. Acum, la rece – zic că este ok pentru un tranzit de-ăsta, dar insula este categoric locul unde să stai în Aswan.

Preț / noapte: 30 euro. Mic dejun inclus.

^Aswan

Insula Elefantină – NOBATiA Guest House

A fost una dintre cazările mele preferate! O casă nubiană, frumoasă în interior și cu vedere superbă de la balcon: vezi Nil-ul și bărcuțele care îl tranzitează, grădina botanică de pe insula cealaltă, duna de nisip în care au fost săpate morminte și apusul. Casa este în partea de nord a insulei, îl are ca vecin pe nepotrivit-ul Mövenpick. Iar până la ferry-ul care te trece pe malul Nil-ului sunt cam 5 minute de mers pe jos.

Am avut tot apartamentul la dispoziție: două dormitoare, un living și o bucătărie echipată, pe care nu am folosit-o. Micul dejun a fost destul de basic, dar numai ce începuse Ramadan-ul. Căci altfel am citit lucruri bune despre mâncarea de aici.

Preț / noapte: 35 euro. Mic dejun inclus.

^{Nobatia Guest House}

Croazieră pe Nil – M/S Chateau Lafayette

Ce cool a fost barca asta! Foarte fancy, parcă coborâtă din Moarte pe Nil, cartea ce mi s-a părut potrivită a fi citită în călătoria asta. ??‍♀️

Încadrată la 5 stele, croaziera se mândrea cu piscină și terasă unde să stai la plajă, lobby-uri strălucitoare, camere cu ferestre mari pe unde vedeai Nil-ul, bar și restaurant cu multe multe feluri de mâncare și spectacole după apus. Personalul a fost surprinzător de eficient și atent (poate nici nu sunt eu învățată cu cazări de-asta de lux) – au învățat repede ce bere beau, că nu vreau pahar, cum stăm așezați la masă.

Clar, este mai mult decât o cazare – ai parte de un pachet întreg: all inclusiv în ceea ce privește mesele, vizite la diverse temple și transport. Partea mai puțin plăcută este că ne înghesuiam toți de-odată să facem aceleași lucruri – să vizităm, să mâncăm, să stăm la soare. Dar categoric este o experiență de făcut.

Preț / 3 zile: ±300 euro / 2 persoane, toate mesele incluse.

^{Camera din croaziera de pe Nil}

^{Lobby-ul M/S Chateau Lafayette}

Luxor – Steigenberger Resort Achti

Clar nu este genul meu de cazare – foarte fancy, multe măsuri de protecție și securitate, prea protocolari toți, cu oaspeți care își vedeau fiecare de treaba lui. Dar, ce e al lui e al lui – hotelul arată super bine și are super locație, fix pe malul Nilului. Camere mari și luminoase, restaurante și bar, sală de fitness, plus un bazar în complex, de unde nu te chinuie nimeni să cumperi. Arată de multe stele, fără îndoială.

^{Magazinul din hotel}

E puțin cam departe, îmi lua cam 30 de minute să ajung pe jos până în oraș.

Dar ce a fost cel mai surprinzător a fost prețul – am plătit mai puțin de 25 euro / noapte. Cred că fiind atât de puțini turiști își pun camerele la prețuri foarte mici, sperând că mai fac bani din bar sau restaurant. Altfel nu îmi explic..

Preț / noapte: 23 euro

^{Steigenberger Resort Achti}

Hurghada – The Boutique Hotel Hurghada Marina

Am vrut tare să evit resort-urile din Hurghada, mai ales după ce petrecusem câteva zile într-un hotel de genul ăsta la Luxor. Așa am ajuns la hotelaș-ul ăsta drăguț din Marina Hurghada, o zonă foarte pitorească, cu multe restaurante și baruri.

Dar tot mi-au pus și ei o brățară de plastic, ca să pot intra la piscina / plaja de la Blue Beach, clubul unde își trimiteau oaspeții pentru plajă și scăldat.

Cred că este un hotel nou, cel puțin îți dă feeling-ul ăsta, foarte confortabil și curat. Și cu priveliște frumoasă – mă trezeam cu marea fix în ochi. Nu mi-a plăcut totuși faptul că pe booking.com au afișat un preț și imediat după ce am făcut rezervarea mi-au dat un mesaj că trebuie să mai achit nuș’ ce taxă de vreo 30$.

Preț / noapte: 32 euro.

^Hurghada

Ce trebuie văzut / făcut musai?

(top din locurile și lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)

Nu mai zic de piramide, căci ele sunt așa.. de făcut în viață! Fascinante structuri! Și fascinante apucături ale oamenilor de a ridica asemenea monumente, pentru a le servi drept mormânt. Sau poate extratereștrii sunt de vină… Mă rog, top 3 din Egipt, în afară de piramide.

^{Piramidele din Giza}

Și mai am experiență pe care o suspectez că ar fi fost de top, dar pe care nu am apucat încă să o pun în practică. O noapte în cort, în White Desert. Revin după ce testez.

^Hurghada

Ce-am mâncat și băut bun?

Mâncarea egiptenilor, poate nu cea mai diversificată și sofisticată, este sinceră și gustoasă. Nu pot să zic că am mâncat ceva extraordinar, dar nici nu m-am ridicat vreodată nesătulă de la masă.

Preparatele au fost destul de simple – grătar, orez, supe, falafel, legume sau fructe de mare -și aduc cu cele gătite de turci sau libanezi.

^{Tajine de vită / cămilă în Aswan}

Cel mai tare din meniu mi-a plăcut secțiunea de mezze, o selecție de aperitive, reci sau calde, care asamblate țineau ușor loc de orice masă. Așa că, de cele mai multe ori sfârșeam prin a comanda hummus, tahini (pasta de susan), baba ganoush (un fel de piure din vinete la grătar) și sambusek / samosa (mini-plăcinte cu carne sau brânză).  Am mai încercat și samalele în foi de viță de vie – au fost ok, dar tot nu am devenit tocmai fan.

Supa de linte iar a fost foarte bună și este un preparat pe care îl găsești des prin meniu. Dar mai tare m-a impresionat supa de fructe de mare pe care am mâncat-o în Luxor și Hurghada. Delicioasă.

Supă de fructe de mare

Tajine de fructe de mare

Kushari iar a fost bun. Este considerat felul de mâncare tradițional egiptean, o amestecătură sățioasă de paste, orez, linte, năut și ceapă prăjită.

Iar pâinicile tip lipie, umflate și goale pe dinăuntru, sunt senzație!

^{Delicioase pâinici}

Băuturi

Toată ziua egiptenii stau și sorb ceai negru din cești transparente. De departe, brand-ul preferat este Lipton. Sau cafea dulce cu mult zaț. Și, de ce nu? Este o activitate tare plăcută să stai ziua într-o cafenea, să te uiți la oameni și să te bucuri de o băuturică.

Au și alternative reci. Ceaiul de hibiscus, karkadai, este absolut delicios și are o culoare genială. L-am testat și cald și rece, mai bun în a doua variantă.

Iar la Aswan, pe care îl știam faimos pentru alune, am încercat și o băutură din fuul sudani (cum le zice alunelor prin părțile astea). Ceva așa de buuun și dulce rar am mai băut. Musai de încercat.

Karkadai

Fuul sudani

Ceai negru

Desigur, sucurile de fructe sunt peste tot, disponibile în diverse sortimente – pepene, mango, ananas, banane, trestie de zahăr.

Cu băuturile alcoolice a fost ușor mai greu. Bere am găsit doar la anumite terase, plasate în zonele mai turistice sau la magazinele de specialitate, destul de rare și ele. Drinkies cred că este cel mai cunoscut – au și site de pe care poți comanda. Sakara și Stella (fără legătură cu Stella Artois) sunt berile produse local.

Stella, Giza

Sakara, Giza

Ramadan

Am prins și câteva zile de Ramadan, când musulmanii se abțin de la a bea, mânca sau fuma pe timpul zilei. În principiu, nu ne-a afectat. Am găsit restaurante și magazine deschise peste tot și nu au fost modificate orele de operare ale locurilor pe care le-am vizitat. Chiar și berea continua să se vândă în locurile în care se găsea în mod normal. Poate că oamenii sunt ușor mai nesuferiți în timpul zilei, dar cum venea seara își recăpătau energia și luau cu asalt restaurantele care pregăteau mese de iftar pentru familiile numeroase.

Era foarte tare momentul în care vine dezlegarea la masă – aduce la pachet o liniște-acalmie de vreo 30 minute, când străzile se golesc, mașinile nu mai circulă, magazinele se închid. Toți mănâncă atunci.

Deși mie nu prea mi-a ieșit, este recomandat să încerci să te abții de la a bea sau a mânca pe stradă sau în fața musulmanilor care postesc.

^{Templul Philae}

SIM Card & Internet

Stă binișor Egipt-ul la capitolul internet. Mai bun sau mai încet, am avut net cam la toate hotelurile unde am stat.

Din aeroport, la sosire, am cumpărat și un SIM Card cu 16 GB, valabil o lună. A fost de la Orange, am plătit 8 euro și mi l-au setat direct la ghișeu. Exceptând ultimele două zile când nu am mai avut net (suspectez că din cauza folosirii intense a Netflix-ului), a mers surprinzător de bine. Și foarte util – mai ales pe vasul de croazieră, unde, deși aveau o rețea, nu mergea nicicum.

Nu au mers video call-urile pe what’s app, cineva îmi spunea că e genaral valabil în Egipt. Așa că m-am reorientat către Facebook Messenger, când am avut vreo piramidă de arătat acasă.

Și am folosit destul de mult și numărul de telefon – când trebuia să ne găsim între noi sau să luăm legătura cu șoferii de taxi.

^Aswan

Cumpărăturile în Egipt

Souq-urile sau bazarurile egiptenilor sunt niște destinații în sine, chiar dacă nu vrei neapărat să cumperi ceva. Sunt pline de culoare, zumzăială, învălmășeală, produse, cafenele. Și poți să cumperi de toate – carne, covoare, condimente, lenjerie sexy, ceasuri, papuci, decorațiuni, aur și argint, haine, cereale sau pui vii. Peste tot găsești și parfumuri și papirusuri! Deși nu par cele mai utile lucruri, sunt sute de magazine care vând produsele astea.

E așa mare cantitatea de suveniruri și prostioare pe care o găsești pe aici, încât pare greu să găsești lucruri drăguțe.

Cel mai mult mi-au plăcut produsele nubienilor. De aici am și cumpărat cele mai multe produse – coșulețe colorate pentru rulotă, o geantă frumoasă sau o jalabiya lucrată manual.

^{Lucruri colorate la bazar}

Am mai luat plante de hibiscus, pentru ceai, din care beau zilnic de atunci. Acum îmi pare rău că nu am luat mai mult. A și alune, de la Aswan. Sunt faimoase pe acolo și pline de nisip.

Cumpărăturile sunt într-adevăr o aventură în Egipt. Tocmeala este la ordinea zilei, pare că absolut toată lumea vrea să îți vândă ceva și sunt și destul de insistenți.

Au diferite tactici pentru asta – te invită în magazin pentru o nevinovată ceașcă de ceai, îți oferă un produs drept cadou sau te invită să le semnezi un fel de „oracol”, unde cică colectează mesaje de la turiști.

Cum mi-a plăcut mie să spun, este locul unde îți faci singur prețul. Strategia mea era să îmi stabilesc un cost pe care vreau să îl plătesc pe un produs și apoi să îl rostesc până îl obțineam. Căci, până la urmă, cel mai bun preț nu este neapărat cel mai ieftin, ci ceea ce îți este ție confortabil să plătești.

^{Bazarul din Aswan}

^{Bazar în Cairo}

Bani & costuri

Moneda locală este lira egipteană (EGP). Și, deși mai poți folosi card-ul câteodată, tot cash-ul rămâne rege! Locurile unde poți plăti cu card sunt limitate, în principiu turistice – hoteluri, restaurante, la bus sau tren.

Bancomatele sunt însă destul de răspândite, chiar și prin orașele mai micuțe. Am folosi Revolut-ul fără probleme.

Am schimbat și niște dolari de acasă, care s-au dovedit foarte utili când am plătit hotelurile sau tururile. Pentru activitățile pe care le-am făcut pe acolo am negociat prețurile și am plătit în dolari.

^{Putera Nil-ului}

Ca prețuri, Egiptul mi s-a părut una dintre cele mai accesibile țări. Acum, depinde de ce lucruri vrei să faci, câte temple vrei să vezi și cum vrei să călătorești.

Toată călătoria m-a costat în jur de 1700$, pentru o persoană, cu tot – asigurare de călătorie, bilete de avion, zboruri interne, croazieră, cazări, mese, bere, tururi, transport. Am stat 3 săptămâni și am vizitat cam toate templele și muzeele care au apărut pe traseu.

^{Karnak, Luxor}

Aici niște costuri orientative:

Aswan

Hurghada

Este periculos?

Categoric, Egipt nu mi s-a părut o țară periculoasă, cel puțin nu în sensul concret al cuvântului! Deși am plecat cu multe temeri, s-au dovedit neîntemeiate și exagerate. M-am simțit de fiecare dată în siguranță, fie că eram singură sau cu Adi, Cu Rucsacul în Spate. Cu siguranță, să ai un bărbat cu tine asigură un grad mai mare de confort, într-o țară dominată de bărbați.

Dar cu reguli de bun simț, îmbrăcăminte decentă și precauție te descurci ok și ca femeie. Luxorul si Hurghada le-am vizitat singură, chiar am mers cu autobuzul public între cele două și totul a fost ok. Și am întâlnit și alte fete care călătoreau singure.

^{Luxor, Egipt}

La ce trebuie să fii însă mai atent mi se pare micile escrocării și povești cu care te mai urmăresc unii egipteni, cu gând ascuns de a obține niște bani de la tine.

O invitație la ceai se concretizează de fapt într-o vizită într-un magazin de parfumuri. Sau un cetățean de pe stradă vrea să îți arate o piață minunată, deschisă doar azi. Sau ești informat insistent că este obligatoriu să vizitezi un obiectiv cu ghid. Un cadou nu este niciodată gratuit. „Nu îți amintești de mine? Lucrez pe barca / în hotelul unde stai”  a fost cea mai des întâlnită replică. Sau o stradă este închisă și nu mai poți trece pe acolo.

Au multe povești, dar după ce citești un pic despre asta, începi să le recunoști. Și știi că mereu trebuie să verifici direct informațiile, fără a crede pe cineva pe cuvânt.

^{Gourna, Luxor}

În principiu, toate abordările astea sunt destul de inofensive și poți scăpa rapid de ei. Dar, desigur – devine enervant și agasant să fii abordat mereu și tratat ca un portofel ambulant. Și, partea cea mai rea – devii suspicios și neîncrezător cu oricine. 10 minute a încercat un tip să mă convingă că terminalul de ferry s-a mutat 300 m mai încolo, eu nu și nu. S-a dovedit că avea dreptate și că omul chiar voia să mă ajute.

Oricum, chiar dacă îți vine să urli puțin de fiecare dată când mai strigă cineva după tine „Where are you from?” doar amintește-ți că nu au nimic cu tine efectiv, că asta este cultura și astea sunt tehnicile lor de vânzare de sute de ani. Și că vreo ieșire nervoasă nu o să schimbe cu nimic situația, nu schimbi nicicum niște obiceiuri împământenite – doar îți strici ție zen-ul. Sau poate jignești un om bine intenționat, cum era tipul ăsta care chiar voia să îmi indice locul corect.

Dincolo de toate astea, localnicii sunt super prietenoși. Le place să vorbească, să își exerseze engleza, să afle lucruri despre tine și să îți povestească istoria lor. Și au un molipsitor simț al umorului.

^{Sat de nubieni, Aswan}

Viză Egipt

Am avut nevoie de viză pentru a intra în Egipt, dar a fost mai mult o formalitate. Am cumpărat-o din aeroport, de la ghișeul unei bănci, pentru 25$. Ne-au aplicat-o în pașaport și am putut sta până la 30 de zile fără probleme.

^{Nil-ul în Cairo}

Ghid de vacanță:

Egypt, Lonely Planet, publicat în ianaurie, 2012

Dacă ai nevoie de alte detalii despre Egipt lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.

Las aici mai multe poze de prin Egipt:

Hurghada

Vânzători pe Nil

^{Eu în Cairo}

^{Cafenea nubiană}

^{Insula Elefantină}

^Cairo

^{Cafenea nubiană}

Colossi lui Memnon

Colossi lui Memnon

Colossi lui Memnon

^{Edfu, Egipt}

^{Nilul la Aswan}

^{Satul nubian}

^Aswan

^{Felucca pe Nil}

^{Balcoanele noastre de la Nobatia Guest House}

^Cairo

Medinet Habu

Khan el Khalili

Medinet Habu

^{Apus peste Nil}

^{Răsărit cu baloane, în Luxor}

^Giza

^{Mormânt în Valea Regilor}

^Egipt