Cum s-au împlinit două săptămâni de la vaccinul lui Răzvan, pe la mijloc de iunie, am sărit repede în autorulota, și duși am fost, spre Grecia. La țara asta am visat încă de când am cumpărat mașinuța asta cu pat și bucătărie, cum o să stăm noi la umbră de măslini, pe mal de apă albastră.

Ca niciodată, nu am avut un plan concret și nici timp să studiez prea tare locurile și să încropesc un traseu. Așa că doar ne-am propus să ajungem în Atena, că nu am văzut-o până acum și e reper important în istorie, și într-una din Insulele Ionice, că am văzut poze și părea că e frumos. 🙂

Cu aceste motivații solide am plecat la drum într-o seară de miercuri, după job.

Am pus apă în rulotă la OMV-ul din Giurgiu, unde am schimbat și butelia cu propan – ca să fim pregătiți de drum. Așa, ca info, nu am terminat nici sfertul de gaz din cealaltă butelie, de-apăi să o mai începem pe asta nouă.

Grecia, via Bulgaria

În vamă la bulgari nu am zăbovit prea mult, cred că am stat vreo 40 de minute, cu tot cu achiziție de vignetta. De obicei cumpăr de pe site-ul ăsta – https://web.bgtoll.bg/Home. Dar acum a apărut o eroare, banii îmi fuseseră luați din cont, dar nu primeam nicio confirmare. Iar pe site-urile unde poți verifica valabilitatea vignettei, apărea că nu avem nimic activ. Așa că am coborât un pic la automatele din vamă și am luat de aici, ca să fim siguri. Totul a mers destul de repede, și am plătit cu cardul 75 lei, pentru o lună.

Și, deși nu era deloc în plan, am petrecut și o noapte în Bulgaria, undeva într-un sat, într-o parcare unde erau mai multe restaurante / magazine și niște alte tiruri parcate. Nu mă simțeam prea bine și nu știam dacă să continuăm călătoria sau să ne întoarcem. Până la urmă, totul a fost ok și a doua zi, dis de dimineață, am plecat mai departe.

Aici și detaliile unui traseu scurt pe litoralul din Bulgaria, cu autorulota.

La vamă a fost într-adevăr o coadă lungă de vreo 7 km, conform Google Maps. Dar ne-am mișcat destul de rapid și undeva într-o oră și jumătate eram deja în Grecia. Plus că, altfel trece timpul când ai canapea lângă tine.

Taxe de drum pentru autorulota în Grecia

În Grecia nu ai o vignetta pe care să o cumperi (ar fi fost mai simplu), însă ai taxe de drum. Care nu sunt mici deloc. Iar categoriile de plata se stabilesc în funcție de înălțimea vehiculelor. Deci dezavantaj autorulote, care plătesc mai mult.

În total, am plătit vreo 40 de euro taxe de autostradă, plus 20 euro taxa pentru podul Charilaos Trikoupis, care leagă Pelopones-ul de Grecia continentală. Dar, deh, este pod frumos, unul dintre cele mai lungi poduri de genul ăsta din lume. A fost deschis cu o zi înainte de Jocurile Olimpice de vară din Atena 2004 și a fost folosit pentru transportul flăcării olimpice. Pod cu istorie.

Desigur, poți să eviți autostrăzile și să alegi și rute alternative, mai puțin costisitoare. Când călătorești cu autorulota mi se pare chiar mai indicat, noi mergem cu o viteză maximă de 110 km / h, deci nu ne ajută prea mult drumurile rapide. Plus că ai ocazia de a vedea mai mult din țară traversând sate și orașe, decât pe plictisitoarele autostrăzi. Plus că drumurile lăturalnice sunt foarte bune. 🙂

Atitudine față off-camping în Grecia

În Grecia, off-campingul nu este legal sau permis oficial. Ba chiar, conform legii, ești susceptibil și de vreo 3 luni de închisoare. Doar că este intens tolerat, atât de autorități, cât și de localnici, în majoritatea locurilor. Totuși, sunt câteva lucruri de care noi țineam cont, ca să nu avem necazuri cu campatul haiducesc.

• aveam grijă să nu existe semne unde campatul să fie interzis specific, să nu fie zone protejate sau cine știe ce sit arheologic.
• nu ne întindeam ca pomana țigănească, cu scaune și mese și tigăi și rezervoare pe lângă casă
• am evitat zonele super aglomerate / turistice
• am fost prietenoși și respectuoși cu rezidenții, care, nu numai că nu ne-au reclamat, dar chiar ne-au adoptat și ne-au făcut cu mâna la plecare. 

Facilități publice pentru campere nu prea am văzut prin Grecia. Au însă surse dese de apă pe stradă, unde te poți conecta cu furtun și alimenta. Am cerut voie localnicilor sau restaurantelor din zonă și ei ne-au încurajat bucuroși să luăm.

Pentru deversare am mers fie în campinguri (10 euro / deversare ambele rezervoare + alimentare cu apă) sau la toaletele de pe autostradă.

Ca întotdeauna, am folosit aplicația Park4Night pentru a găsi locuri de parcare / campare.

Traseul

În Grecia, am trecut prin locurile astea:

Thessaloniki – Nea Agxialos – Atena – Akrata – Lefkada

Și link-ul din Google Maps, aici.

1. Salonic (Thessaloniki).

Prima oprire am făcut-o în acest al doilea cel mai mare oraș din Grecia și orașul natal al lui Mustafa Kemal Atatürk, tăticul Turciei. Ne-am parcat lângă port, am luat ce aveam de valoare din mașină (căci am auzit tot felul de povești cu oameni răi care cotrobăie prin căsuțele nomade), am dat jos bicicletele și am pornit prin Thessaloniki.

Bicicletele au fost o idee tare bună în excursia asta, căci am putut să vedem și să explorăm satele și orașele mult mai în detaliu decât dacă am fi mers pe jos. În Thessaloniki chiar au și pistă de biciclete pe strada de lângă mal. În altă parte nu am mai văzut și nici nu părea că localnicii se dau prea tare în vânt după biciclit, dar tot a fost bine. Zona asta de mal a fost refăcută în 2013 și de atunci este tare îndrăgită, și de localnici și de turiști. Vin pe aici să se dea cu trotinete sau biciclete, să plimbe câini sau să alerge, să admire un apus, două.

Prin orașul ăsta am mai trecut de vreo două ori până acum, dar niciodată nu am poposit prea mult. Nici acum nu am stat mai mult de câteva ore, dar tot am avut ocazia să simțim atmosfera. Este un oraș super activ, plin de viață și de oameni care mișună și fac gălăgie prin cafenele și restaurante. E oraș studențesc și tinerii ăștia care învață pe aici răspândesc pe străzi energia aia specifică vârstei.

Ne-am plimbat pe faleză, pe lângă cunoscutele obiective de aici: Turnul Alb, statuia lui Alexandru cel Mare și umbreluțele suspendate. Am ajuns și în Piața Aristotel, care era cam la ora închiderii, și în zona studenților, pe strada Olympou.

Apoi am cotit spre oraș, în căutarea celei mai bune ciorbe de burtă din câte există, care se pare că se vinde la Patsas 92, după cum citisem eu într-o ediție National Geographic.

Doar că restaurantul era închis; ce-i drept nu părea că e închis definitiv, ci arăta ca și cum va servi celebra ciorbă un pic mai târziu.

Unde am stat:

Noaptea am petrecut-o la la Methoni, un sat pescăresc liniștit la vreo 50 km de Thessaloniki. Nu este cel mai grozav loc, au o plajă tare urâțică, dar a fost foarte bun pentru o seară. Plus că am mâncat foarte bine la tavernele din sat și oamenii de pe acolo ne-au îndrăgit.

Locația exactă de pe Park4Night, aici.

2. Nea Aghialos

În locul ăsta am ajuns pur întâmplător, l-am găsit pe Park4Night, la 170 km de Thessaloniki, după multe popasuri pentru baie. Ne-am poziționat pe malul mării și am petrecut aici două nopți. Și, dacă era după mine, nu aș mai fi plecat deloc. Singurul lucru ușor de reproșat era intrarea în apă – foarte stâncos malul și plin de arici în zona în care pusesem noi rulota. Lui Răzvan i-au intrat țepi în talpă chiar și prin papucii de apă.

În sinea lui, orășelul este o stațiune pentru localnici. Sau cel puțin așa a fost sentimentul meu. Nu prea am văzut turiști străini, iar meniurile în engleză au fost destul de rare. Dar nu am dus lipsă deloc de taverne petrecărețe. Orașul are și un port drăguț, iar seara poți asista la antrenamentele de baschet ale echipei e juniori.

Locul ne-a primit cu brațele deschise – am ajutat localnicii să își ducă lăzile de pescuit în apă, am primit televizor afară pentru Campionatul European și am devenit clienți fideli (în toate cele 3 zile) la cafeneaua din sat.

Unde am stat?

La marginea satului, fix pe malul mării. Ba chiar ne-am permis să scoatem și scaunele în fața casei. Nu am avut nicio problemă, vecinii au fost prietenoși și primitori. Mai erau câteva campere puțin mai încolo. Pentru a ajunge în centru / zona mai activă mergeam cu bicicletele, pe mal.

Locația exacă de pe Park4Night, aici.

3. Atena

De la Nea Agxialos până în capitală am avut de parcurs vreo 300 de km. Am ajuns pe seară și am oprit într-o parcare aproape de centru. Atena are niște dealuri de îți taie răsuflarea, adică la propriu – mai ales când vrei să le urci cu bicicleta. Dar ce plăcere e când cobori.

Orașele din Grecia nu prea au reputație bună în ceea ce privește siguranța parcărilor  – mai peste tot citeam de mașini sparte, biciclete furate sau campere jefuite. Așa că am avut grijă să nu lăsăm înăuntru lucruri de valoare. Nu că ar fi prea multe – laptop și camera foto, dar ca să nu avem surprize, le-am cărat mereu cu noi.

Așa, acum despre Atena. Venind noi de la țară am nimerit într-un așa haos. Plăcut haos, adică. Cred că dacă ar trebui să alegi un singur lucru de făcut în Atena ar fi acesta ar trebui să fie o plimbare la apus pe pietonala Dionysiou Areopagitou. Strada asta centrală este emblematică, se adună aici o lume pestriță – cântăreți stradali, vânzători de tot felul, turiști și localnici deopotrivă. Activitatea clasică: plimbările până sus, pe dealul stâncos Areopagus de unde se vede frumos apusul, orașul și Acropolele luminat de seară.   

Apoi ajungi firesc în Plaka, zonă la fel de turistică, labirint de străzi, cafenele și restaurante; locul perfect de bere și cină.

Seara ne-am învârtit pe aici, iar dis-dimineața am vizitat Acropolele și celelalte antichități din zonă.

Unde am stat?

Tot pe Park4Night am găsit o parcare destul de apropiată de centru, făceam cam 10 -15 minute până în centru. Nu a fost cel mai plăcut loc de înnoptat, dar ne-am descurcat. Principala problemă a fost faptul că terenul era foarte înclinat. Dar a fost perfect pentru vizitat. A doua zi am mutat mașina și mai aproape de centru, într-o zonă rezidențială. De aici ne-am plimbat prin oraș, iar seara am plecat spre următorul punct de rută.

Parcarea a fost gratuită, aici locația din Park4Night.

4. Akrata

Jur că dacă nu aș nota locurile astea aș uita cu desăvârșire unde am fost. Cam așa se desfășoară mai mereu călătoriile noastre cu autorulota. Mergem ce mergem și când obosim ne uităm pe hartă alegem un loc, de obicei cu plajă și câteva restaurante și ne oprim acolo.

Și de data asta am nimerit foarte bine! Oraș turistic, plin de viață și de oameni în vacanță. Nici de aici nu am vrut să mai plecăm, mai ales că apa se albăstrise și aveam și intrare lină.

Ăsta mi se pare marele farmec al Greciei. ? Nu reușești niciodată să o cuprinzi, dincolo de locurile și insulele faimoase, fiecare sat sau orășel are ceva de oferit. Mare albastră, oameni frumoși, mâncare bună, o ruină, o poveste.

Am stat aici două zile pe care le-am petrecut repetitiv – de la plajă, la taverne și înapoi.

Unde am stat?

La capătul promenadei este o parcare neamenajată, cu copăcei pentru umbră. Am stat aici fără probleme, ba chiar a trecut și o mașină de poliție de câteva ori , dar nu ne-a băgat în seamă. Peste drum de golf este și un camping, unde se poate deversa sau alimenta cu apă.   

Aici locația din Park4Night.

5. Lefkada

De fapt, dintre Insulele Ionice am fi vrut să alegem Kefallonia, dar pentru că aveam doar o noapte (maxim două de stat) am decis să renunțăm la ferry și să alegem Lefkada.

Căci Lefkada este o insulă wannabe, conectată de Grecia continentală printr-o șosea pitorească, făcând-o una dintre puținele insule unde poți ajunge cu mașina, fără a mai depinde de programul ferryului.

Lefkada merită clar mai mult de două zile, cât i-am acordat noi. Ne-am plimbat puțin pe insulă, dar ne-am stabilit în Lefkada Town, capitala cum ar veni. De care ne-a plăcut tare mult, este un orășel relaxat și vesel, cu străduțe înguste și destul de drepte – nu am văzut pe aici atât de obișnuitele pante din orașele grecești. Cea ce l-a făcut un loc numai bun de explorat cu bicicletele.

Clădirile ne-au plăcut și ele mult, nu prea înalte, colorate și cochete. Iar faptul că centrul devine pietonal seara a fost un plus.

Am mai petrecut și o după-amiază în simpaticul Nidri, cândva port pescăresc, acum stațiune destul de chic.

Unde am stat?

Prima seară, pentru că am ajuns după ce se lăsase seara, am stat într-o parcare foarte apropiată de centru. De aici am ajuns ușor, pe jos, la zona de restaurante, unde am ascultat muzică tradițională, vocal instrumentală, cântată de niște domni și doamne în etate la o masă vecină. Foarte frumos.

A doua zi am descoperit însă marea plajă de lângă Lefkada Town, Agios Ioannis și ne-am mutat acolo pentru a doua noapte. Ziua era invazie de van-uri și campere ale pasionațior de windsurf, zona e foarte bună pentru apucăturile astea. Mai ales în a doua parte a zilei, când vântul se întețește.

Lefkada Town este doar la 3 km, pe care îi poți parcurge lejer cu bicicleta.

Din Lefkada am luat-o pe repede înainte înapoi spre București. Am mai petrecut o noapte lângă Thessaloniki, la satul pescăresc unde am stat inițial. A doua zi de dimineață, cu rezerve de tzatziki și ulei de măsline la bord, am plecat spre România pe un drum ce a fost mult mai relaxant la întoarcere.

Mulțumesc pentru că ai citit!

Dacă ai nevoie de alte detalii despre călătoria în Grecia cu autorulota lasă un comentariu și răspund cu drag. Mai ales că ne pregătim de o nouă plecare spre țara asta. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Aici și seria de story-uri din aventura cu autorulota în Grecia.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.